Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 157/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - susp. exec. act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 157
Ședința publică din data de 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Artene Doina
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL S cu sediul în com., sat nr.410, județul, împotrivasentinței nr. 2288 din 17 decembrie 2009pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de azi 4 februarie 2010.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 30.11.2009 reclamanta - " " SRL a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale I, suspendarea deciziei de impunere nr.12049 din 4.08.2009 emisă de pârâtă, până la soluționarea pe fond a contestației depusă la aceasta.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 3.11.2009 a primit somația cu nr.-/13122 prin care era înștiințată că figurează în evidențele fiscale cu suma de 110.073 le reprezentând accize pentru produse petroliere conform deciziei de impunere nr.12049 din 4.08.2009, decizie care însă nu i-a fost comunicată.
A mai arătat reclamanta că într-adevăr a fost supusă unei control fiscal încheiat la data de 31.07.2009 în urma căruia s-au dispus măsuri contravenționale pe care însă le-a contestat în instanță, pârâta fiind înștiințată că orice executare se suspendă de drept.
Ca urmare a faptului că a depus contestație la pârâtă a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ fiscal.
Prin sentința nr.2288 din 17 decembrie 2009 Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea reținând că reclamanta nu a făcut dovada existenței actului administrativ contestat, respectiv a deciziei de impunere nr.12409/4.08.2009, și că deși afirmă că acesta a stat la baza emiterii somației nr.-/13/22 din cuprinsul acesteia rezultă un alt titlu executoriu, respectiv nr. 4657/1.10.2009, instanța fiind astfel în imposibilitate de a analiza condițiile prevăzute de lege pentru a opera suspendarea executării acestuia.
De asemenea, s-a reținut că instanța nu a fost sesizată cu o cerere de anulare a titlului executoriu în temeiul art. 141 alin.7 din OG 92/2003, iar cererea reclamantei este de fapt o veritabilă contestație la executare dar că nu poate fi calificată ca atare pentru că s-ar încălca principiul disponibilității.
Împotriva aceste sentința a declarat recurs reclamanta arătând că hotărârea primei instanțe este greșită întrucât se află în fața unei pagube iminente, deoarece un punct de lucru, respectiv un, le-a fost închis abuziv iar societatea suferă zilnic pierderi considerabile.
Recursul este întemeiat.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. 12049 din 4.08.2009 prin care i s-au stabilit obligații fiscale reprezentând accize pentru produse petroliere, decizie care nu i-a fost comunicată dar despre existența căreia a aflat ca urmare a începerii executării silite și împotriva căreia a formulat contestație (fl.17 ds. fond).
În consecință, în mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamanta este în culpă prin faptul că nu a depus la dosar decizia de impunere, atâta timp cât aceasta era într-o imposibilitate obiectivă de a depune un înscris despre care a arătat că nu i-a fost comunicat. Pe de altă parte, dovada existenței acestei decizii de impunere a fost făcută, reclamanta depunând la dosar titlul executoriu în care se arată că titlul de creanță îl constituie decizia de impunere nr.12049 din 4.08.2009 (fl.7 ds.fond).
Potrivit dispozițiilor art. 215 din Codul d e procedură fiscală, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, fără ca acest lucru să aducă însă atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiulLegii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Rezultă deci, că pentru suspendarea executării actelor administrativ fiscale este necesar să fie îndeplinite atât condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 cât și condiția depunerii unei cauțiuni.
Reclamanta a depus la dosar dovada depunerii unei cauțiuni în cuantum de 22.146 lei (fl.20 dosar fond), ceea ce reprezintă mai mult de 20% din suma contestată, de 110.072 lei, determinată potrivit mențiunilor din titlul executoriu.
În ceea ce privește celelalte condiții, prevăzute de art. 14 alin.1 din Legea nr.554/2004, Curtea apreciază că existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, condiție ce este îndeplinită în speță atâta timp cât decizia de impunere este rezultatul săvârșirii unor contravenții constatate printr-un proces verbal care a fost contestat. Este de asemenea îndeplinită și condiția necesității prevenirii producerii unei pagube iminente atâta timp cât prin decizia de impunere s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă de 110.072 lei iar executarea reclamantei pentru recuperarea acesteia ar fi de natură să producă disfuncționalități în activitatea sa, cu consecința producerii de pagube ce ar fi dificil de recuperat, mai ales că reclamanta aduce argumente juridice valabile față de regularitatea actului, suma respectivă reprezentând așa cum s-a arătat și mai sus, accize la diferite cantități de carburant pentru care s-a dispus confiscarea prin procese verbale de contravenție atacate în instanță.
Ca urmare, Curtea constată că în cauză sunt date cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1-3.pr.civ. va admite recursul și va modifica sentința primei instanțe în sensul admiterii acțiunii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL S cu sediul în com., sat nr.410, județul, împotrivasentinței nr. 2288 din 17 decembrie 2009pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Modifică sentința nr. 2288 din 17.12.2009 a Tribunalului Suceava în sensul că:
Admite cererea formulată de reclamantă.
Suspendă executarea deciziei de impunere nr.12049 din 4.08.2009, până la soluționarea pe fond a contestației la această decizie.
Executorie.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 4 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. AM.
Jud. fond
Tehnored. MD.
2ex/16.02.2010
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Andrieș Maria, Artene Doina
