Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1584/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1584
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR, cu domiciliul ales în P, B-dul. -, nr. 2, Cod poștal -, Județ P, PRIMARUL MUNICIPIULUI P -, cu domiciliul în P, B-dul. -, nr. 2, Cod poștal -, Județ P, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2, Județ P, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 433 din 03 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimat - reclamant - SRL, cu sediul în P,-, Județ P, Cod poștal -.
Cererea de recurs este timbrată cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 16.09.2009, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți Municipiul P prin primar, Primarul Municipiului P -, Primăria Mun. P, toți reprezentați de consilier juridic, intimata reclamantă - SRL P reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de intimata reclamantă - SRL Poî ntâmpinare, ce a fost vizată și înregistrată sub nr. 17835/0511.2009.
Consilier juridic pentru recurenții pârâți Municipiul P prin primar, Primarul Municipiului P -, Primăria Mun. P depune la dosar chitanța nr. - din 16.09.2009 în sumă de 10,00 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost atașate și anulate, 2 planșe fotografice din care rezultă că societatea reclamantă a blocat intrarea familiei la imobil, o cerere formulată de înregistrată sub nr. - din 05.08.2008 la Primăria Mun.
Totodată, având cuvântul solicită a i se comunica copie de pe întâmpinarea formulată de intimata reclamantă - SRL P, precizând că nu înțelege să solicite termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia întrucât a lecturat-o cu ocazia consultării dosarului la bară.
S-a înmânat copie de pe întâmpinarea formulată de intimata reclamantă - SRL P recurenților pârâți prin consilier juridic.
Consilier juridic pentru recurenții pârâți Municipiul P prin primar, Primarul Municipiului P -, Primăria Mun. P declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă - SRL P declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarațiile părților prin reprezentanții lor, că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic pentru recurenții pârâți Municipiul P prin primar, Primarul Municipiului P -, Primăria Mun. P, dezvoltă oral motivele aflate în scris la dosar arătând că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică susținând în esență faptul că în mod greșit a admis acțiunea dispunând suspendarea dispoziției nr.5420/31.07.2009 emisă de Primarul Mun. P, reținând un aspect care nu este conform cu realitatea întrucât din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine care este proprietarul terenului în litigiu.
În ceea ce privește susținerea reclamantei că pe rolul Judecătoriei Ploiești există dosarul nr- ce are ca obiect acțiunea Asociației ., referitoare la existența dreptului său de proprietate asupra unei suprafețe de teren în care se include și cea împrejmuită de intimata reclamantă în prezent solicită a fi înlăturată, întrucât în prezent este suspendat, iar în acest litigiu - SRL nu are calitate procesuală.
Menționează că prin împrejmuirea terenului de către intimata reclamantă s-a blocat accesul familiei la imobil, care deține contractul de închiriere pentru servitute trecere încheiat în anul 2004.
De asemenea mai susține că un al doilea motiv pentru care se impune demolarea de urgență a împrejmuirii executată fără forme legale, îl reprezintă faptul că există o sentință penală definitivă prin care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva administratorului - SRL, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod Penal.
În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de - SRL.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei de timbru.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă - SRL P, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Arată că susținerile recurenților sunt neîntemeiate și nu privesc motive de nelegalitate ale hotărârii ci se reiau susținerile din acțiunea de la instanța de fond.
Menționează că sentința recurată este temeinică și legală, nefiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța de fond nu a interpretat greșit legea, în cauză nefiind aplicabile niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304.pr.civ.
Precizează că instanța de fond a apreciat în mod corect că se impune suspendarea executării dispoziției nr.5420/2009, reclamanta făcând dovada pe deplin atât a cazului bine justificat, cât și prevenirea unei pagube iminente.
Consideră că în cauză se impune suspendarea dispoziției Primarului, în primul rând față de nelegalitatea acesteia și nu în ultimul rând față de împrejurarea că nu este posibilă, ulterior, repunerea părților în situația anterioară, fiind vorba despre demolarea de construcții.
De altfel, mai susține că aceasta a și fost intenția legiuitorului atunci când a prevăzut în Legea nr. 50/1991 posibilitatea ca numai în baza unei hotărâri judecătorești să se poată dispune desființarea de construcții, dar și prin dispozițiile art. 300 alin. 1.pr.civ. în cuprinsul cărora pentru aceleași considerente de imposibilitate a restabilirii situației anterioare.
Mai arată că prin dispoziția nr. 5420 nu reclamanta - SRL trebuie vizată ci Asociația . care este proprietara terenului în cauză, reclamanta deținându-l în baza unui contract de închiriere valabil încheiat încă din anul 1995.
De asemenea solicită a se înlătura susținerile recurenților cu privire la blocarea accesului la calea publică a familiei întrucât pe de o parte sunt nedovedite, iar pe de altă parte nu privesc părțile din prezenta cauză.
În ceea ce privește sentința penală invocată de recurenți menționează că aceasta nu are legătură cu reclamanta intimată - SRL ci vizează administratorul acesteia ca persoană fizică.
În consecință solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței nr. 433/03.09.2009 ca legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru recurenții pârâți Municipiul P prin primar, Primarul Municipiului P -, Primăria Mun. P, având cuvântul în replică învederează instanței că intimata reclamantă - SRL are încheiat un contrat cu o persoană care nu este proprietara terenului în litigiu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II la data de 12.08.2009 sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat in contradictoriu cu parații mun. P prin primar, PRIMARUL MUN. SI PRIMARIA MUN. P, suspendarea executării Dispoziției nr. 5420/31.07.2009 emisă de Primarul mun. P.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că prin dispoziția mai sus menționată s-a dispus desființarea împrejmuirii ( stâlpi metalici si plasă de sârmă ) edificată de reclamantă pe terenul ce aparține domeniului privat al mun. P, teren situat un P,-.
A susținut reclamanta că, potrivit Legii 50/1991 doar instanța poate autoriza desființarea de construcții si nu primarul printr-o dispoziție a sa.
De asemenea, a arătat reclamanta că dispoziția a cărei suspendare a executării o solicită conține un temei legal greșit respectiv Ordinul nr. 1943/2002, în realitate acesta fiind Ordinul nr. 1943/2001 care a fost abrogat de Ordinul nr. 1430/2005.
Terenul despre care se face vorbire în dispoziția mai sus menționată nu s-a aflat niciodată în posesia mun. P, Asociația . fiind în posesia acestuia dintotdeauna. A mai arătat reclamanta că deține acest teren în baza unui contract de închiriere valabil încheiat încă din anul 1995.
A menționat reclamanta că dispoziția a fost contestată pe calea contenciosului administrativ că de altfel și cele două HCL respectiv HCL 182/2000 si HCL 241/2000 emise de Consiliul Local al mun. P, invocate în cuprinsul acestei dispoziții.
În ceea ce privește cazul bine justificat, a arătat reclamanta că este determinat de nelegalitatea dispoziției și imposibilitatea repunerii părților în situația anterioară, fiind vorba despre demolarea de construcții, cu atât mai mult cu cât nu aceasta trebuia să fie persoana vizată prin dispoziție ci Asociația ., iar paguba iminentă este determinată de prejudiciul creat prin demolarea construcției.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Primarul mun. Pai nvocat excepția prematurității acțiunii arătând că prin cererea adresată organului emitent, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 5420/2009, contestând, totodată, HCL 182/2000 si HCL 241/2000 însă nu a solicitat suspendarea Dispoziției nr. 5420/2009.
Pe fondul cauzei, reclamanta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 pentru a dispune suspendarea executării acestei dispoziții.
La data de 27.08.2009, paratul a arătat că nu mai înțelege să susțină excepția invocată.
Prin sentința nr. 433 din 03.09.2009 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulata de reclamanta - SRL - P în contradictoriu cu pârâții Municipiul P prin Primar, Primarul Municipiului P -, Primăria Municipiului P, a suspendat executarea Dispoziției nr. 5420/31.07.2009 emisă de Primarul mun. până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 5420/31.07.2009 Primarului mun. s-a dispus desființarea împrejmuirii (stâlpii metalici și plasă de sârmă) edificată de reclamantă pe terenul ce aparține domeniului privat al mun. P, teren situat in P,- A, contravaloarea lucrărilor de desființare urmând a fi suportate de aceasta.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.
A reținut tribunalul că susținerea reclamantei privind posibilitatea doar a instanței de judecată de a dispune si a autoriza desființarea de construcții este neîntemeiată, raportat la dispozițiile art. 33 ( 1) si (4) din Legea 50/1991.
Referitor la invocarea Ordinului nr. 1943/2002, ordin ce nu există ca an al emiterii sale, tribunalul apreciază că acest aspect nu poate fi apreciat drept o cauză de natură a determina suspendarea executării dispoziției mai sus menționate urmând a fi analizat la momentul cercetării legalității si temeiniciei actului administrativ individual emis de Primarul Mun. P.
Sub aspectul primei condiții impusă de dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004, aceea a cazului bine justificat, tribunalul a constatat, pe de o parte, că între părți, cărora li se alăturat și Asociația . există un litigiu privind calitatea de proprietar al terenului din P, str. -, precum și cea de posesor al acestui teren, aspect recunoscut de pârât prin însăși dispoziția nr. 5420/31.07.2009, prin invocarea existenței Dosarului nr- al Judecătoriei Ploiești ce are ca obiect tocmai determinarea dreptului de proprietate al părților asupra terenului din Cartierul.
Identificarea proprietarului terenului pe care s-a edificat construcția a cărei desființare s-a dispus, reprezintă un aspect esențial tocmai pentru aprecierea temeiniciei si legalității dispoziției nr. 5420/31.07.2009, cu atât mai mult reprezentând cazul bine justificat condiție impusă de dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 pentru suspendarea executării acesteia.
Referitor la cea de-a doua condiție, aceea pagubei iminente, aceasta este de necontestat măsura desființării unei construcții prin însăși natura sa creând un important prejudiciu părții obligate la aceasta, cu atât mai mult cu cat contravaloarea lucrărilor de desființare, urmează a fi suportate de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Municipiul P prin primar, Primarul Municipiului P -, Primăria Mun. P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că prin sentința nr. 433/3.09.2009 prin care s-a admis cererea de suspendare a executării dispoziției nr. 5420/31.07.2009, instanța de fond a reținut un aspect care nu este conform cu realitate și care astfel a dus la pronunțarea unei soluții greșite.
În continuare se referă la susținerea potrivit căreia, între părți, cărora li se alătură și Asociația . există un litigiu ", precizând că este vorba însă despre existența dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, ce are ca obiect acțiunea Asociației ., referitoare la existența dreptului său de proprietate asupra unei suprafețe de teren în care se include și cea împrejmuită de intimata reclamantă, care în prezent este suspendat prin acordul părților, litigiu în care - SRL nu are calitate procesuală.
Mai arată recurenta că între părți nu există nici un alt litigiu civil, întrucât cel la care se face referire în cuprinsul considerentele sentinței atacate se poartă între Asociația . și Municipiul P, litigiu care este suspendat în prezent, existent pe rolul Judecătoriei Ploiești și nu impietează asupra prezentului litigiu care are ca obiect legalitatea împrejmuirii realizată de - SRL pe un teren ce aparține domeniului privat al Municipiului
Mai susține recurenta că în cauză nu s-a făcut dovada proprietarului terenului împrejmuit de intimata reclamantă și datorită prevederilor art. 30 din Legea nr. 50/1991 republicată, a adus la cunoștință existența dosarului mai sus indicat, pentru a demonstra faptul că persoana despre care se susține că deține în proprietate imobilul, nu se consideră proprietara acestuia.
Mai mult decât atât, arată recurenta că prin nr. 169/2004 însoțită de planul anexă atașată la dosar a făcut dovada faptului că terenul împrejmuit de - SRL aparține domeniului privat al Municipiului P, iar această hotărâre nu a fost atacată până la această dată, fiind perfect valabilă.
Menționează recurenta că reclamanta nu a dovedit condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv niciunul dintre cazurile bine justificate, cât nici posibilitatea producerii unei pagube iminente. De altfel paguba iminentă se produce în defavoarea Municipiului P prin neexecutarea Dispoziției nr. 5420/31.07.2009 emisă de Primarul Municipiului P, având în vedere că acesta este proprietarul imobilului, iar în prezent, datorită faptei reclamantei, se află în imposibilitate de a se folosi de acesta.
În continuare mai invocă două considerente pentru care se impune desființarea împrejmuirii la care se referă Dispoziția nr. 5420/31.07.2009 și anume:
În primul rând prejudiciul creat familiei, care deține contractul de închiriere pentru alee servitute trecere încheiat în anul 2004, suprafață de teren ce este inclusă în cea pe care reclamanta a împrejmuit-o fără a deține autorizație de construire, blocându-i accesul la calea publică.
Cu privire la cel de al doilea considerent îl reprezintă faptul că împotriva administratorului - SRL s-a dispus începerea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod Penal.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței nr. 433/2009, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta - SRL.
Intimata reclamantă - SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței nr.433/03.09.2009 pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
În temeiul art. 274.pr.civilă obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
Arată că intimata reclamantă că susținerile recurenților sunt neîntemeiate și nu privesc motive de nelegalitate ale hotărârii instanței de fond, fiind doar susțineri formulate cu rea credință pentru a induce în eroare instanțele de judecată.
Menționează că sentința recurată este temeinică și legală, nu a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța de fond nu a interpretat greșit legea, în cauză nefiind aplicabile niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304.pr.civ, susținerile recurenților sunt neîntemeiate și nu au nici un suport legal.
Susține intimata reclamantă că instanța de fond a apreciat în mod corect că se impune suspendarea executării dispoziției nr.5420/2009, este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Precizează intimata reclamantă că dispoziția atacată este neîntemeiată, întrucât terenul situat în P, str. - nu este al Municipiului P și nici al Primăriei P, aceștia nefăcând dovada calității de proprietari ai terenului în cauză.
Astfel, arată intimata reclamantă că imobilul nu se află și nu s-a aflat niciodată în posesia Municipiului Asociația . a fost în posesia terenului dintotdeauna.
Pe de altă parte arată că nu reclamanta intimată trebuie să fie persoana vizată de dispoziția emisă de Primarul Mun. P, cu Asociația ., aceasta fiind proprietara terenului în cauză, - SRL deținând acest teren în baza unui contract de închiriere valabil încheiat încă din anul 1995.
A precizat intimata reclamantă că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a prevederilor art. 145 din Legea nr. 554/2004, contrar susținerilor recurenților, făcând dovada pe deplin atât a cazului bine justificat, cât și prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, consideră că se impune suspendarea dispoziției Primarului, în primul rând față de nelegalitatea acesteia și nu în ultimul rând față de împrejurarea că nu este posibilă, ulterior, repunerea părților în situația anterioară, fiind vorba despre demolarea de construcții.
De altfel, mai susține, că aceasta a și fost intenția legiuitorului atunci când a prevăzut în Legea nr. 50/1991 posibilitatea ca numai în baza unei hotărâri judecătorești să se poată dispune desființarea de construcții, dar și prin dispozițiile art. 300 alin. 1.pr.civ. în cuprinsul cărora pentru aceleași considerente de imposibilitate a restabilirii situației anterioare, prevăzându-se suspendarea de drept a executării unei hotărâri privind desființarea de construcții prin formularea recursului.
De asemenea, arată cu atât mai mult se impune suspendarea executării acestei dispoziții și raportat la faptul că, reclamanta - SRL trebuie să fie persoana vizată prin această Dispoziție nr. 5420, ci Asociația ., aceasta fiind proprietara terenului în cauză, intimata deținându-l în baza unui contract de închiriere valabil încheiat încă din anul 1995.
De asemenea solicită a se înlătura susținerile recurenților cu privire la blocarea accesului la calea publică a familiei întrucât pe de o parte sunt nedovedite, iar pe de altă parte nu privesc părțile din prezenta cauză.
Se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței nr. 433/03.09.2009 ca legală și temeinică.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041, Curtea reține următoarele:Din conținutul art. 14 alin. 1 al Legii nr. 554/2004, rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă. Suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu. Potrivit legii, prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Or, în cauza de față, Curtea constată că reclamanta-intimată nu a făcut dovada celor două condiții prevăzute expres și imperativ de lege, în sensul că nu s-a probat că este bine justificată cererea de suspendare și nici faptul că s-ar produce o pagubă iminentă prin această măsură. Potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004, uspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Curtea constată că prin Dispoziția nr. 5420/31.07.2009, Primarul mun. Pad ispus desființarea împrejmuirii (stâlpi metalici și plasă de sârmă) edificată de - SRL pe terenul ce aparține domeniului privat al mun. P, teren situat în P,-.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, Curtea constată că terenul menționat mai sus aparține întradevăr domeniului privat al mun. P astfel cum rezultă din HCL P nr. 169/2004, iar societatea reclamantă nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestuia, contractul de închiriere fiind încheiat cu o persoană ce nu are în proprietate acest teren.
Decizia a fost emisă în baza dispozițiilor legale menționate, iar împrejurările invocate de reclamantă, fără a examina fondul litigiului, nu se constituie într-un caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t din Legea 554/2004, și nu conduc la crearea unei îndoieli serioase în privința legalității actului administrativ, de natură a atrage suspendarea executării acestuia.
În ceea ce privește paguba iminentă, Curtea constată că societatea reclamantă și-a asumat un risc atunci când a decis să edifice o construcție pe terenul unei alte persoane, astfel încât nu se poate reține producerea unui prejudiciu.
Pentru aceste motive, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile de suspendare a executării actului administrativ prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea 554/2004,paguba iminentă și cazul bine justificat,considerente pentru care, în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge cererea de suspendare a executării ca neîntemeiată.
În baza art. 274 pr. civ., Curtea va obliga intimata la plata sumei de 5,15 lei către recurentă cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2, Cod poștal -, Județ P, PRIMARUL MUNICIPIULUI P -, cu domiciliul în P, B-dul. -, nr. 2, Cod poștal -, Județ P, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2, Județ P, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 433 din 03 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimat - reclamant - SRL, cu sediul în P,-, Județ P, Cod poștal - și în consecință:
Modifică sentința nr. 433 din 03 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II în tot în sensul că respinge cererea se suspendare.
Obligă intimata la plata sumei de 5,15 lei către recurentă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF
Tehnored. CMF
6 ex./26.11.2009
f- Tribunal P
-
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
