Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 170/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 170/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C în calitate de reprezentantă a pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii județul împotriva sentinței civile nr.1115 din 12.11.2009 a Tribunalului Covasna pronunțată în dosarul civil nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru intimata reclamantă SC Sf. G, lipsă fiind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii județul C prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C în calitate de reprezentantă a pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii județul C și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Se constată depus la dosar, prin serviciul registratură, mandatul de reprezentare nr. 736/02.02.2010 emis de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii județul C pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice C și o notă de ședință în cuprinsul căreia se solicită soluționarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța din oficiu invocă excepția tardivității declarării recursului față de data comunicării sentinței recurate, respectiv 20.01.2010 și data înregistrării recursului, respectiv 4 februarie 2010 și pune în discuție această excepție, având în vedere că hotărârea recurată a fost dată cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare, față de obiectul cauzei.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială și solicită admiterea excepției tardivității declarării recursului și în consecință respingerea recursului ca tardiv formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 12.11.2009, Tribunalul Covasna ca urmare a rejudecării după casare a acțiunii formulate în contencios administrativ de reclamanta în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii județul C având ca obiect suspendarea Deciziei de impunere nr. 23/27.02.2009 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, s-a pronunțat sentința civilă nr. 1115/12.11.2009, în dosarul - a Tribunalului Covasna.
Prin această sentință, instanța de fond asupra cererii de suspendare formulată de reclamantă a dispus următoarele: a admis cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii județul C și în consecință: a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 23/27.02.2009 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, emisă de pârâtă, până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ fiscal având ca obiect anularea actelor administrativ fiscale. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
În rejudecare, instanța a reținut următoarele:
Cazul justificat și paguba iminentă, cerințe cerute de lege pentru suspendarea actului unilateral administrativ emis de pârâta P.C sunt îndeplinite cumulativ în speța de față.
Din bilanțul contabil încheiat de reclamantă la 30.06.2009 a rezultat că, în urma emiterii Deciziei de impunere nr. 23/17.02.2009 emisă de pârâtă, profitul firmei a fost zero, pierderile fiind însumate la minus de 322.737 lei, situație financiară care a condus cert la insolvență.
Aceeași concluzie certă a rezultat și din balanțele de verificare aferente lunilor iunie - august 2009, care confirmă situația economico-financiară provocată de actul administrativ a cărui suspendare se solicită în speța de față.
Datoriile firmei la băncile creditoare rezultă din notificările emise de acești creditori aflate la dosarul cauzei din care rezultă că firma reclamantă avea la 19.07.2009 o datorie totală de 12.394,2 lei.
vânzărilor arată că, în perioada 01.04.2009-30.09.2009, baza de impozitare a firmei în cauză a scăzut de la cifra de 36.630,66 lei la cea de 8.371,59 lei.
Prin urmare cazul bine justificat și paguba iminentă în speța de față sunt evidente și nu mai încape îndoială că suspendarea executării deciziei de impunere nr. 23/27.02.2009 emisă de pârâtă este imperios necesară pentru evitarea prejudiciului iminent ce s-ar produce în dauna reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C la data de 04.02.2010, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile și în consecință respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă ca neîntemeiată și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată următoarele motive de nelegalitate a sentinței civile atacate:
În mod greșit a reținut instanța de judecată pe fond în rejudecarea cauzei, că ambele condiții pentru suspendarea executării unei acțiunii administrative, cazul justificat și paguba iminentă sunt evidente și astfel a admis cererea de suspendare a Deciziei de impunere nr. 23/27.02.2009 prin obligații fiscale suplimentare până la soluționarea acțiunii pe fond de anularea actelor fiscale. Recurenta a susținut că în cauză nu sunt îndeplinite cele două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și că greșit a reținut instanța de fond că acestea sunt evidente adică trebuiau probate și nu simpla prezumare să conducă la soluția instanței.
Întrucât contestatoarea reclamantă nu a probat îndeplinirea celor două condiții hotărârea atacată este nelegală fără temei de drept și de fapt.
Recurenta a susținut că instanța de fond trebuia să ia în considerare și următoarele aspecte:
- astfel cu rezultă și din adresa societății, înregistrată sub nr. 4023/04.03.2009, în momentul în care s-a luat măsura sechestrului asigurator, imobilul deținut de societate era gajat în favoarea Băncii Transilvania pentru un credit în derulare, fiind înscris în cartea funciară ipotecă de I în favoarea băncii. Prin procesul verbal nr. 4073/06.03.2009 organul de executare silită a înființat măsura sechestrului asiguratoriu, măsură care potrivit prevederilor art. 129 alin. 3 din OG nr. 92/2003 R, poate fi luată și înainte de emiterea titlului de creanță.
Măsura luată de organul de executare silită este una asiguratorie, față de ipoteca înființată de bancă, astfel în această situație chiar banca ar putea solicita valorificarea imobilului.
Se pune în vedere instanței să constate că imobilul a fost gajat în favoarea Băncii Transilvania încă din anul 2006, deci cu mult timp înainte ca organul fiscal să înființeze măsura asiguratorie asupra acestui imobil de rangul II și să intabuleze dreptul de ipotecă asupra lui (06.03.2009).
Drept urmare prin înființarea sechestrului asigurator nu s-a creat nici un pericol iminent care ar perturba activitatea societății.
Prin înființarea popririi și a indisponibilizării conturilor deschise de societate la bănci nu s-a creat acel pericol deschis în fața instanței de fond.
Nici criticile relative la temeinicia și legalitatea deciziei de impunere nu sunt motive care ar putea sta la baza pronunțării unei soluții de suspendare a executării deciziei de impunere.
De asemenea, nici simpla susținere a reclamantei în sensul că nu datorează suma la care a fost obligată prin actul administrativ în discuție, nu satisface cerințele art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei s-a marginalizat la reținerea argumentelor invocate de societate, fără să analizeze înscrisurile depuse de societate.
fiscală înregistrată în contul de profit și pierderi "121" nu este rezultatul perioadei fiscale ulterioare emiterii deciziei de impunere, deoarece rezultatul negativ este determinat de înregistrarea eronată a obligațiilor suplimentare stabilite de inspecția fiscală pentru perioade anterioare, respectiv până la 31.12.2008 (înregistrările contabile urmând a se efectua potrivit normelor contabile în vigoare, respectiv Ordinul 1752/2005).
Instanța de fond, analizând balanța de verificare încheiată la 30.06.2009 trebuia să constate că societatea derulează operațiuni de încasări și plăți prin numerar (prin casă, cont 5311) rulajul contului fiind în valoare de 226.657 lei. Prin urmare nu se poate reține faptul că prin emiterea deciziei de impunere, respectiv prin poprirea conturilor societății în ce s-a creat pericolul care ar duce la producerea pagubei iminente, respective crearea unei situații financiare care conduce la insolvență.
Societatea, astfel cum se poate constata chiar din actele pe care a dispus ca dovadă în susținerea cererii formulate continuă să își desfășoare activitatea, realizând chiar profit din exploatare.
Simpla executare a unui act administrativ fiscal nu produce prin ea însăși o pagubă fiind necesar ca iminența producerii acesteia să fie dovedită de către partea adversă, mai mult astfel cum s-a arătat, contrar celor reținute de instanța de fond societatea în perioada de referință a realizat un profit brut în valoare de 16.915 lei, iar scăderea încasărilor din vânzări de la clienți nu se datorează emiterii deciziei de impunere.
Instanța de fond avea obligativitatea să analizeze cererea formulată prin prisma tuturor factorilor care în mod direct influențează desfășurarea activității unei societăți, în loc să se marginalizeze la reținerea doar a ideilor susținute de societate, fără să analizeze în concret situația economico financiară a societății astfel cum rezultă din actele contabile depuse de acesta la dosarul cauzei, a reținut doar datele invocate de societate în susținerea cererii formulate.
Recursul a fost scutit de la plata de taxă judiciară de timbru și timbrului judiciar.
În cauză, primul termen de judecare a recursului a fost stabilit aleatoriu la 26.03.2010, deci recursul s-a înregistrat la 04.02.2010.
Întrucât obiectul acțiunii de fond este o cerere de suspendare a executării actului administrativ, iar recursul vizează soluția dată cu privire la suspendare, desigur că urgența judecării cauzei în recurs a impus luarea măsurilor de către instanță pentru preschimbarea termenului de judecare a recursului.
Astfel că prin Încheierea de ședință din Camera de consiliu din 11.02.2010 s-a dispus preschimbarea termenului de judecată pentru 26.02.2010, termen pentru care s-au citat părțile în recurs.
La termenul din 26.02.2010, cu procedura legală îndeplinită s-a pus în discuție excepția tardivității declarării recursului, instanța rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.
Astfel, că față de prevederile art. 137 Cod procedură civilă instanța de recurs se va pronunța mai întâi asupra excepției tardivității declarării recursului de către pârâta P
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 1115/12.11.2009 a Tribunalului Covasna, prin prisma excepției de tardivitate a formulării recursului de către pârâtă, constată că excepția este întemeiată și legală pentru următoarele considerente:
Tribunalul Covasna, în rejudecarea cauzei a cererii de suspendare a executării actului administrativ în dosar nr-, a pronunțat sentința civilă nr. 1115/12.11.2009, pe care a redactat-o la 23.11.2009, dactilografiat-o la 02.12.2009 și comunicat-o părților la data de 07.12.2009.
Conform înscrisurilor de la fila 42 dosar fond (rejudecare), pârâta a primit copia sentinței civile atacate în cauză la data de 20.01.2010.
Sentința dată avea calea de atac a recursului, conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, în 5 zile de la comunicare.
Ori din data de 20.01.2010 și până la 04.02.2010 au trecut mai mult de 5 zile de la comunicarea hotărârii astfel încât declararea recursului la 04.02.2010, este tardivă.
Recursul putea fi declarat cel târziu în data de 26.01.2010, și nu la 04.02.2010.
Așa fiind se constată recursul ca tardiv formulat de pârâta P C, sens în care va fi admisă excepția tardivității declarării recursului și în consecință se va respinge recursul ca tardiv.
În ce privește criticile formulate de recurentă asupra sentinței civile nr. 1115/12.11.2009 acestea nu mai pot fi analizate de instanța de recurs, deoarece recursul declarat urmează a fi respins pe excepție conform art. 137 Cod procedură civilă, raportat la art. 20-21 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 Cod procedură civilă.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității declarării recursului și în consecință:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C în calitate de reprezentantă a pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii județul împotriva sentinței civile nr.1115 din 12.11.2009 a Tribunalului Covasna pronunțată în dosarul civil nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red. / 05.03.2010
Dact. B/10.03.2010
- 4 ex.
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Maria Ioniche, Constantin Epure
