Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 166/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 166/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.1097/CA din 2.12.2009, pronunțată de Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-,având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B și avocat pentru intimatul reclamant, lipsă fiind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și intimata chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursurile sunt declarate și motivate de recurentele pârâte Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în termenul prevăzut de lege și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
La dosar nu s-a depus întâmpinare.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B depune la dosar, delegație de reprezentare și practică judiciară pentru a fi avută în vedere la pronunțarea cauzei, și declară că nu are cereri de formulat, probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la pronunțarea cauzei și declară că nu are cereri de formulat, probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Nemaifiind formulate alte cereri, probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de instituția pe care o reprezintă astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și în consecință respingerea acțiunii, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de recurs.
Referitor la recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice B, pune concluzii de admitere, astfel cum au fost formulat. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Avocat pentru intimatul reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. sentința civilă nr.1097/CA din 2.12.2009 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pronunțată în dosarul civil nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Adminstrația Finanțelor Publice și DGFP, obligând pârâtele să plătească reclamantului suma de 3.516 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală aferentă, începând cu data de 21 mai 2009 și până la data pății.
Prin aceeași sentință, pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingându-se cererea de chemare în garanție formulată de pârâte în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu.
De asemenea, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii și a lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță aaa vut în vedere că prin acțiunea introductivă, reclamantul a chemat in judecată pe pârâțiiAdministrația Finanțelor Publiceși DGFP, solicitând obligarea la restituirea sumei de 3516 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cf. chitanței seria - nr -/2008, sumă actualizată cu dobânda legală până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a achiziționat din Germania un autoturism MARCA Volkswagen, second-hand pentru înmatricularea căruia a trebuit sa plătească taxa de primă înmatriculare, achitată cu chitanța descrisă mai sus. S-a mai arătat că în cauză este încălcat principiul supremației dreptului comunitar, taxa fiind contrară dispozițiilor art. 90 din TCE.
Tribunalul Brașova reținut că, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. În acest fel, se aduce atingere prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că art. 4 din OUG 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat, fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, în caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are în proprietate.
Tribunalul Brașova reținut că refuzul restituirii taxei, ca urmare a cererii reclamantului, este nejustificat având in vedere dispozițiile dreptului comunitar menționate anterior.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Cu privire la cererea de chemare in garanție, Tribunalul a reținut că în cauză nu s-a facut dovada virării sumei achitate către Administrația Fondului pentru Mediu, potrivit prevederilor art.1169 cod civil, respingând astfel cererea formulată în acest sens de cele două pârâte.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B.
Recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând în drept dispozițiile art 304 pct 9 și art 304/1 cod procedură civilă.
Aspectele invocate în susținerea căii de atac au fost următoarele:
- prima instanță, în mod greșit, a respins cererea de chemare în garanție, arătând în cuprinsul memoriului cu motivele de recurs că suma ce a fost achitată de reclamant a fost virată în contul 50.17 " Disponibil al fondului pentru mediu" deschis pe numele Administrației Fondului de Mediu la Trezoreria Statului sector 6 potrivit dispozițiilor art.3 alin.6 din nr.HG686/2008,
- instanța de fond nu a înțeles să anuleze actul administrativ fiscal prin care a fost stabilită această taxă, astfel că emitenta nu poate proceda la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare în condițiile în care actul administrativ-fiscal care a stat la baza calculului acesteia nu a fost anulat.
- instanța de fond a aplicat în mod greșit temeiul legal considerând că taxa de primă înmatriculare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, nefiind aplicabile pentru autoturismele înmatriculate deja sau pentru cele noi;
- taxa de primă înmatriculare se aplică atât autovehiculelor noi achiziționate din România cât și celor achiziționate din statele comunitare, taxa fiind percepută începând cu data de 01.10.2007, iar începând cu data de 01.07.2008 taxa de poluare pentru autovehicule se percepe conform OUG nr 50/2008;
- nicio negociere a autorităților românești cu cele ale Comunității Europene nu a condus la modificarea acestei taxe sau la anularea ei, iar Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismului, ci doar a modului de determinare a taxei;
- principiul "poluatorul plătește" pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicul este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, 16 state membre ale Uniunii Europene practicând o astfel de taxă;
- obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană instituită prin art 148 al 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art 90 par I din Tratatul Comunității Europene, revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești;
- taxa de poluare a fost plătită benevol, la recomandarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative - serviciul de înmatriculări a autovehiculelor, în baza unor norme imperative în vigoare la data plății, neputându-se reține culpa procesuală a organului fiscal și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată;
Recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art 304 pct 4 și 9 și art 3041cod procedură civilă.
Aspectele invocate în susținerea căii de atac au vizat aspecte de nelegalitate și netemeinici a sentinței civile recurate, după cum urmează:
- Decizia nr 294/03.07.2009 a fost emisă cu respectarea legii de către Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP
- nr.OUG 50/2008 reprezintă cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, fiind adoptat în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu. Prin această ordonanță de urgență au fost înlocuite pevederile din Codul d e procedură fiscală cu referire la taxa de primă înmatriculare, aceste prevederi fiind respectate de către reclamant la data înmatriculării autoturismului în România.
În concluzie, s-a apreciat că organele fiscale au procedat în mod legal la stabilirea taxei de poluare în baza prevederilor legale în vigoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bac riticat hotărârea atacată, sub un prim aspect, prin prisma neanulării actului administrativ fiscal, iar în condițiile în care acesta există, nu se poate proceda la restituirea taxei în cauză. Curtea reține că obiectul prezentei judecăți nu îl constituie anularea deciziei emisă de B, ci prin acțiune s-a solicitat restituirea taxei de poluare urmare unei plăți nedatorate, cum, de altfel, nu s-a formulat nicio contestație la decizia anterior menționată.
Reclamantul a achitat o taxă de poluare în cuantum de 3516 lei pentru a putea înmatricula autoturismul marca Volkswagen pe care l-a achiziționat din Germania. Ulterior, prin cererea adresată Administrației Finanțelor Publice B, a solicitat restituirea acestei taxe. Această pârâtă i-a comunicat reclamantului, prin adresa nr.8808/29.05.2009( fila 8 dosar tribunal) că a transmis pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B contestația formulată în vederea soluționării contestației. Această din urmă pârâtă i-a comunicat reclamantului, prin adresa nr.27273/25.06.2009(fila 5 dosar tribunal), să se prezinte pentru îndeplinirea unor formalități procedurale legate de însușirea contestației formulate prin avocat.
Curtea reține că reclamantul nu a contestat deciziile de calcul a taxei de poluare, ci a solicitat restituirea acesteia ca urmare a efectuării unei păți nedatorate, astfel că nu mai este necesar a se analiza acest prim motiv de recurs.
În ceea ce privește critica adusă de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice B relativ la atribuțiile instanței de judecată în aplicarea în cauză a prevederile Tratatului Comunității Europene, Curtea reține că și acest motiv este neîntemeiat. Acest lucru prin prisma faptului că preeminenta dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar. În acest context se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special. Cu alte cuvinte, este consacrat dreptul particularilor de a invoca dreptul comunitar în fața judecătorului național, iar acesta este primul chemat să îl aplice.
Noua taxă introdusă prin nr.OUG50/2008, denumită " taxă de poluare ", are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor stabilite în conținutul acestui act normativ.
Taxa de poluare reglementată prin actul normativ indicat în alineatul precedent are un caracter discriminatoriu, deoarece se aplică într-un mod diferit la situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectivă, rezonabilă pentru acest lucru.
Astfel, principiul "poluatorul plătește" este aplicat doar în cazul autoturismului înmatriculat după 1 iulie 2008, al cărui proprietar datorează taxa de poluare. În schimb, chiar dacă și celelalte autoturisme poluează, fiind înmatriculate în circulație anterior acestei date, proprietarul acestora nu plătește nimic.
Această taxă de poluare este percepută cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României și privește autovehiculele sau autoturismele second hand provenind dintr-un alt stat membru comunitar. Această taxă are un caracter fiscal, aparținând regimului general de redevențe interne asupra mărfurilor. În atare condiții, această situație trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art 90 din TCE care interzice impunerea asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și a taxelor interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Nici criticile care vizează faptul că au intervenit modificări legislative în planul acestei taxe impusă ca o condiție a primei înmatriculări în România și care, în opinia recurentei B, vizează conformitatea cu dreptul comunitar, nu sunt fondate, câtă vreme situațiile menționate cu două alineate mai sus există în continuare.
Astfel cum se arată în jurisprudența, articolul 90 TCE vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție, putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre. S-a mai arătat că acest text trebuie, de asemenea, să garanteze neutralitatea perfectă a impozitărilor interne cu privire la concurența dintre produsele naționale și produsele importate.
Mai mult decât atât, prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
În aceste condiții, nici criticile relative la faptul că armonizarea legislației interne cu cea comunitară ar reveni doar Parlamentului României, iar nu instanțelor judecătorești, nu își au fundament, deoarece a statuat în hotărârile sale că dacă există neconcordanțe între dreptul intern și cel comunitar, acesta din urmă primează, judecătorul național - care este primul judecător comunitar- fiind obligat să-l aplice în mod direct.
Argumentele de mai sus vin să demonstreze faptul că și criticile aduse de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B sunt nefondate.
Pe de altă parte, Curtea reține că sunt fondate criticile aduse relativ la respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice privind Administrația Fondului pentru Mediu.
Astfel, sumele de bani achitate cu acest titlu sunt virate în contul 50.17 " Disponibil al fondului pentru mediu" deschis pe numele Administrației Fondului de Mediu, iar taxa de poluare se constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de această autoritate publică.
În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art 60-63.pr.civ, urmând ca, în urma admiterii, în parte, a recursurilor declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.1097/CA din 2.12.2009 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pronunțată în dosarul civil nr-, să fie modificată în parte această hotărâre, în sensul că va fi admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice privind Administrația Fondului pentru Mediu și, în consecință, să fie obligată chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice B suma de 3.516 lei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.1097/CA din 2.12.2009 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pronunțată în dosarul civil nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice privind Administrația Fondului pentru Mediu și în consecință:
Obligă chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice B suma de 3.516 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red../24.03.2010
Dact. /25.03.2010
- 6 ex.
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Maria Ioniche, Constantin Epure
