Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2147/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2147
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Păun
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1566/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant personal și intimata pârâtă ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul reclamant depune la dosar răspuns la întâmpinarea pârâtei, copie a acestuia fiind comunicată reprezentantei intimatei pârâte.
Recurentul reclamant arată că în întâmpinare s-a făcut referire la o serie de posturi vacante și apreciază că este utilă soluționării cauzei prezentarea de către intimata pârâtă a statului de funcții din acest an.
Curtea respinge cererea recurentului reclamant, întrucât înscrisurile solicitate sunt emise ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte depune la dosar note de ședință și un set de înscrisuri emise ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, copie a acestora fiind comunicată recurentului reclamant.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă. Susține că, prin necomunicarea întâmpinării și a celorlalte înscrisuri depuse la instanța de fond, i-a fost încălcat accesul la justiție, totodată, fiind încălcat și principiul contradictorialității și al disponibilității, întrucât întâmpinarea este un act esențial pentru pregătirea apărării. Precizează că postul aflat la poziția 7 nu putea fi scos la concurs, întrucât a fost suspendat printr-o hotărâre judecătorească și că acesta cade sub incidența OG.223/2008. Arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea disp. art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9.pr.civ. Susține că la soluționarea cauzei trebuie avută în vedere și nr.R(89) 8/13.03.1989 al Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinare. Susține că postul solicitat de recurentul reclamant nu a fost ocupat pârât în prezent. Depune note de ședință.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1566/22.04.2009, Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Academia de Studii Economice() ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat pe calea unei ordonanțe președințiale, conf.art.581 cod pr.civ. suspendarea parțială a unui concurs anunțat a fi organizat de pârâtă în perioada mai-iunie 2009 în vederea ocupării mai multor posturi de profesor universitar la diferite catedre din cadrul, cu referire la pozițiile 7 și 8 de la de din cadrul, publicate în Monitorul Oficial nr.101/18.03.2009.
Instanța de fond a reținut că solicitarea reclamantului în temeiul art.581 cod pr.civ. este admisibilă în contencios pentru a se putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere și pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pe fondul cererii, tribunalul a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art.581 cod pr.civ. În sensul că, dreptul reclamantului de a ocupa unul dintre posturile de profesor universitar scoase la concurs nu este unul cert și recunoscut, ci potențial a deveni cert odată cu eventuala recunoaștere a acestuia printr-o hotărâre viitoare ce se va pronunța în ds.nr-.
S-a constatat că nu s-a putut reține iminența unei pagube ce i-ar putea fi provocată reclamantului prin scoaterea la concurs a celor două posturi în condițiile în care odată cu soluționarea pe fond a acțiunii din ds-, acest lucru va avea drept consecință obligația pârâtei la asigurarea respectivului post și plata de drepturi bănești. A reținut că la momentul formulării cererii de ordonanță președințială nu se putea vorbi despre un prejudiciu cât timp nu exista certitudinea existenței unui drept susceptibil de a fi pus în executare.
Instanța de fond a mai reținut că nu se justifica nici logic pretenția reclamantului de a împiedica scoaterea la concurs a două posturi de profesor universitar. Întrucât și în ipoteza în care ar fi justificat o asemenea solicitare, reclamantul nu putea ocupa decât unul dintre cele două posturi. Totodată a reținut că pârâta nu poate fi împiedicată să ocupe statul de funcții cu personal calificat, specializat, necesar desfășurării procesului de învățământ pe perioada de timp cât va soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul ds.nr-, întrucât învățământul de calitate este menit să satisfacă un interes public general, superior oricăror interese personale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant criticând-o ca netemeinică și nelegală în baza art.304 pct.5, pct.7, pct.8 și pct.9 proc.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul reclamant arată că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de procedură, iar sentința atacată conține motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Recurentul critică sentința pe motiv că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății schimbând în mod vădit natura și înțelesul acestuia. Susține că sentința a fost dată cu încălcarea art.581 cod pr.civ. și a art.15 din Lg.554/2004 și solicită analizarea recursului sub incidența art.3041cod pr.civ.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinarea pârâtei prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar dacă se va reține rejudecarea fondului să se dispună suspendarea, precum și restul capetelor de cerere, având în vedere și motivele bine explicate din răspunsul la întâmpinare.
Examinând motivele de recurs în raport de prev.art.304 pct.5, pct.7, pct.8, pct.9 și art.3041cod pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin cererea de recurs, recurentul reclamant a invocat printre temeiurile de drept ale cererii sale de chemare în judecată, art.15 din Lg.554/2004, deși la instanța de fond nu a făcut această precizare.
Acesta a fost motivul pentru care instanța de fond a analizat condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială fără să se raporteze la art.15 din Lg.554/2004.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în practica judiciară împrejurarea că sunt inadmisibile, în contencios administrativ, cererile de ordonanță președințială, întemeiate pe art.581 cod pr.civ. deoarece Lg.554/2004 stabilește o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun prin art.14 și 15 din lege. Instanța de control judiciar nu a pus în discuția părților, din oficiu, admisibilitatea acțiunii la instanța de fond.
Pe de o parte, s-a apreciatat că s-ar fi înrăutățit în recurs situația recurentului reclamant prin soluția de admitere a recursului modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă.
Pe de altă parte, în cererea de recurs recurentul reclamant a invocat art.15 din Lg.554/2004, ca temei de drept al cererii sale de chemare în judecată, urmând a se exercita un control judiciar și sub acest aspect asupra sentinței recurate.
Examinând primul motiv de recurs cu privire la încălcarea normelor de procedură de către instanța de fond, Curtea constată că este nefondat.
Întâmpinarea depusă la dosarul cauzei după ce instanța a rămas în pronunțare a reprezentat concluziile scrise ale pârâtei pe care instanța nu le putea refuza în raport de disp.art.152 cod pr.civ.
Cu privire la înscrisurile depuse în copie la dosar odată cu întâmpinarea: Monitorul Oficial Partea III-a nr.226/8.04.2004, nr.242/11.04.2005 și nr.101/18.03.2009, extrasul de pe site-ul privind ds.nr- și statul de funcții al Catedrei de pentru anul universitar 2008-2009, se constată că, în cuprinsul sentinței atacate cu recurs se face referire doar la nr.101/18.03.2009.
Acest înscris a fost depus la dosar și de către recurentul reclamant.
Nu rezultă din considerentele sentinței că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea soluției și celelalte înscrisuri necomunicate reclamantului.
Susținerea recurentului reclamant în sensul că instanța nu a fost imparțială și egală pentru părțile din proces nu poate fi reținută. Recurentul reclamant a fost prezent la dezbateri și i s-a acordat cuvântul pe fondul cererii sale, iar pârâta s-a prezentat după dezbateri și a avut posibilitatea să depună doar concluzii scrise.
Se constată, față de cele reținute anterior, că în privința sentinței atacate nu sunt incidente disp.art.304 pct.5 cod pr.civ.
Cu privire la motivul de recurs prev.de art.304 pct.7 cod pr.civ. invocat de recurentul reclamant se rețin următoarele:
Împrejurarea relatată de reclamant, în sensul că instanța de fond nu a observat importanța vremelniciei suspendării concursului din mai/iunie 2009 doar pentru poz.7 și 8 de prof.univ. cu raportare la împrejurarea că instanța nu a înțeles motivele care au stat la baza acțiunii sale, nu pot fi apreciate ca motive contradictorii pe care se sprijină hotărârea atacată ori străine de natura pricinii.
Din Monitorul Oficial nr.101/18.03.2009 rezultă că intimata pârâtă a scos la concurs posturi didactice pentru mai multe facultăți și catedre din cadrul acestora.
Împrejurarea că recurentul reclamant a solicitat suspendarea concursului din mai/iunie 2009 doar pentru poz.7 și 8 de prof.univ.matematică nu conduce la aprecierea că sintagma reținută în sentința atacată, în sensul că reclamantul a solicitat suspendarea parțială a unui concurs anunțat a fi organizat de pârâta în perioada mai/iunie 2009 în vederea ocupării mai multor posturi de profesor universitar la diferite catedre, reprezintă motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Pozițiile 7 și 8 de prof.univ.matematică avute în vedere de recurent fac parte din concursul publicat în Monitorul Oficial menționat, iar aceasta a permis instanței să aprecieze că se solicită o suspendare parțială a concursului.
Cu privire la susținerile recurentului reclamant în sensul că instanța de fond a deturnat faptele și nu a luat măsura grabnică pentru păstrarea dreptului său de neocupare a celor două poziții aflate în litigiu și "care printr-o întârziere cât de mică în perioada mai/iunie i-ar produce o pagubă imensă și ireparabilă", Curtea constată că sunt nefondate.
În primul rând, recurentul reclamant se raportează la art.581 cod pr.civ. dar în temeiul art. 3041cod pr.civ., Curtea a reținut că, în contencios administrativ, sunt inadmisibile cererile de ordonanță președințială.
Jurisprudența depusă la dosarul cauzei nu constituie izvor de drept, iar hotărârile depuse la dosar fac parte dintr-o practică infirmată de jurisprudența constantă a ICCJ.
Susținerile recurentului reclamant în sensul că, prin procedura de suspendare invocată își apără un drept al său ce s-ar păgubi prin întârziere așa cum se arată în art.581 cod pr.civ. dar și în art.15 din Lg.554/2004, iar instanța de fond prin soluția pronunțată i-a făcut răul care se deduce din faptul că pârâta nu-i va mai putea asigura niciodată, cât timp va mai fi angajat, vreun post de profesor universitar deoarece într- catedră numărul acestora este finit și bine determinat, nu sunt întemeiate.
Instanța de fond, prin sentința atacată a reținut corect împrejurarea că, în eventualitatea recunoașterii dreptului reclamantului de a ocupa un post de profesor universitar, în cauza ce formează obiectul ds.nr-, instanța va putea obliga pârâta să-i asigure postul de profesor universitar și să-i plătească drepturile bănești aferente acestuia pe toată perioada cât reclamantul nu a beneficiat de o remunerație adecvată.
Critica recurentului reclamant în sensul că prin sentința atacată instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat în mod vădit natura și înțelesul acestuia este de asemenea nefondată.
Din sentința atacată rezultă clar și fără echivoc împrejurarea că instanța a avut în vedere exact ce a cerut reclamantul prin acțiune și anume suspendarea concursului pentru două posturi de prof.universitar,
poz.7 și poz. 8 și nu pentru mai multe.
Motivul de recurs invocat în temeiul art.304 pct.9 cod pr.civ. în sensul că sentința atacată a fost dată cu încălcarea art.581 și a art.15 din Lg.554/2004 nu poate fi reținut pentru considerentele arătate anterior.
Cererea de ordonanță președințială, este inadmisibilă în contencios administrativ, iar disp.art.15 din Lg.554/2004 nu au fost invocate printre temeiurile de drept ale cererii recurentului reclamant.
Analizând sentința atacată prin prisma art.3041și art.15 din Lg.554/2004, instanța de control judiciar constată că nu sunt îndeplinite, în speță, cerințele Legii contenciosului administrativ pentru suspendarea executării concursului în privința pozițiilor de prof.univ, prev.la poz.7 și poz.8.
Conform art.15 din Lg.554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prev.la art.14.
Art.14 din Lg.554/2004 prevede că, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În constatarea existenței cazului bine justificat de către instanță se analizează împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, conf.art.2 lit.t) din Lg.554/2004.
Împrejurările că posturile vacante de prof.univ.de, poz.7 și respectiv poz.8 au fost scoase la concurs succesiv în anul 2004, în anul 2005 și în anul 2008, precum și faptul că prin sentința civilă nr.1882/12.06.2008, Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis cererea de suspendare a concursului organizat de pârâtă pentru ocuparea postului de profesor poz.6 disciplinele Statistică matematică și probabilități, aplicate în economie și profesor poz.7 - disciplina aplicate în economie, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a ds.nr- al Tribunalului București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, nu constituie împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității concursului din anul 2009.
Suspendarea concursului pentru postul de profesor universitar poz.6 și 7 dispusă prin sentința civilă nr.1882/12.06.2006 se referă la concursul din anul 2008, avut în vedere de instanța care a pronunțat hotărârea.
Doar o soluție pronunțată pe fondul cauzei, cu privire la motivele de nelegalitate invocate de recurentul reclamant pentru concursul anterior ar fi putut crea o îndoială serioasă asupra legalității concursului din anul 2009 cu privire la posturile în discuție.
Referitor la paguba iminentă ce ar trebui prevenită prin suspendarea solicitată de recurentul reclamant, se constată că în accepțiunea Lg.554/2004, art.2 al.1 lit.s), reprezintă un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Sub acest aspect instanța de fond, analizând chiar prin prisma art.581 cod pr.civ. a reținut corect aspectul că nu se poate reține iminența unei pagube ce i-ar putea fi provocată reclamantului prin scoaterea la concurs a celor două posturi.
Susținerea recurentului reclamant în sensul că instanța de fond trebuia să respecte cu prioritate R(89) 8/13.03.1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, în raport de cele reținute anterior se constată că este neîntemeiată.
Instanța nu poate dispune suspendarea ținând cont exclusiv de R(89) 8/13.03.1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, fără ca în speță să fie îndeplinite cumulativ cerințele art.14-15 din Lg.554/2004.
Întrucât în speță s-a constatat că nu au fost îndeplinite condițiile Legii contenciosului administrativ, rezultă că în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 cod pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentului reclamant împotriva sentinței civile nr.1566/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red. GREFIER
EF/2ex.
30.11.2009
Tr.B-09
Jud.GS
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Păun
