Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2197/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2197
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva încheierii din data de 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP D și avocat pentru intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, și este scutit de taxa de timbru.
Avocat pentru intimată depune întâmpinare care a fost comunicată recurentului precum și un set de înscrisuri emise de recurentă.
Reprezentantul recurentei arată că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Curtea apreciind cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurentă pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și pe fond respingerea cererii de suspendare ca fiind netemeinică și nelegală.
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate prin care s-a admis cererea de suspendare executare a actului administrativ fiscal contestat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin încheierea din 16 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal contestat formulată de reclamanta - SRL și s-a dispus suspendarea deciziei nr. 591/27.12.2007 emisă de DGFP
În motivare instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu; având în vedere împrejurarea că reclamanta contestă întreaga sumă stabilită prin decizia de impunere, existând suspiciuni cu privire la modul de calcul a sumei datorate, este de natură a înfrânge presupunerea că actul administrativ atacat a fost întocmit în deplină concordanță cu dispozițiile legale.
De asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, prin aceasta înțelegându-se, conform art.2 alin.1 lit. ș, nu numai prejudiciul efectiv, ci și o perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; ori, în raport de cuantumul sumei ce face obiectul contestației, prin punerea în executare a deciziei de impunere nr.591/27.12.2007, s-ar crea o perturbare previzibilă gravă a activității reclamantei.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs la 29 septembrie 2008 pârâta DGFP D, apreciind că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivare s-a arătat că prezumpția de legalitate și de verdicitate de care se bucură actul administrativ determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ fiscal devenind titlu executoriu.
În acest context s-a apreciat că suspendarea acestor acte constituie o situație de excepție, care intervine când legea o prevede, dar în limitele și condițiile anume reglementate de aceasta.
S-a apreciat că în cazul de față nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor legale de suspendare a executării actelor administrative fiscale, respectiv a celor privind existența unei îndoieli puternice asupra legalității actelor contestate și existența unei pagube iminente.
Reclamanta nu a făcut nici o dovadă a începerii executării silite actelor administrative, iar criteriul referitor la cuantumul creanței nefiind prevăzut de lege ca motiv de acordare a suspendării.
Pe de altă parte, nu s-a dovedit cazul bine justificat, respectiv existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod pr. civilă.
La 29.10.2008 intimata reclamantă - SRL a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, apreciind că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
La dosar au fost depuse, în copie, înscrisuri doveditoare referitoare la începerea procedurii executării silite împotriva reclamantei, raport de inspecție fiscală din 21.12.2007, decizie de impunere, contestația reclamantei la această decizie.
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute de art. 14, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Alături de aceste două condiții generale, aplicabile în cazul suspendării oricărui act administrativ, codul d e procedură fiscală reglementează în cuprinsul art. 185 alin.2 încă o cerință și anume aceea a depunerii unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei solicitate.
În speța de față, reclamanta, la solicitarea instanței, a plătit cauțiunea prevăzută de art.185 Cod pr. fiscală.
Cele două condiții, astfel cum sunt prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu, în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Prezumția de legalitate nu trebuie absolutizată deoarece, în caz contrar, suspendarea ar rămâne lipsită de eficiență juridică, neputând fi dispusă în nicio situație.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul învestit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în documente emise de organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în legea nr. 554/2004. Astfel, nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă prevede, ca principiu, tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.
Tocmai aceste condiții au fost apreciate de instanța de fond ca îndeplinite, respectiv paguba iminentă - posibilitatea executării silite a reclamantei - cazul bine justificat - îndoiala referitoare la legalitatea actului contestat, îndoială justificată prin argumentele reclamantului, respectiv criticile referitoare la modul de calcul al sumei.
În consecință, atât condițiile art. 2 lit. ș cât și dispozițiile art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004 au fost analizate.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale, ținând seama de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ fiscal, mai înainte de a stabili cu putere de lucru judecat legalitatea și temeinicia acestuia, este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
În raport de considerentele enunțate, Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate, astfel încât, în baza art. 312.pr.civ. recursul formulat de pârâta DGFP D va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva încheierii din data de 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. S
Ex.2//13.11.2008
Jud. fond G
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Magdalena Fănuță
