Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 239/CA
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursul în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. -. -, nr.18, împotriva sentinței civile nr. 39/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - - O - O - SUCURSALA, cu sediul în C Sud, PL-E, Port, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata reclamantă av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 83/2009 depusă la dosar, lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârâtă este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru intimata reclamantă apărătorul ales depune la dosar înscrisuri, respectiv copia raport de expertiză judiciară efectuat în dosarul nr-. Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimata reclamantă av. solicită să se constate că instanța de fond s-a pronunțat asupra suspendării actelor de executare efectuate de pârâtă în baza deciziei nr.55/2008 până la soluționarea acțiunii ce formează obiectul dosarului nr- al tribunalului Constanța și nu asupra suspendării deciziei de impunere nr. 99/2008 astfel cum aceasta a fost desființată parțial prin decizia nr. 55/2008 până la soluționarea contestației fiscale.
Față de această împrejurare consideră că se impune casarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 9.07.2008 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanta, astfel cum aceasta a fost precizată la termenul de judecată din 9.12.2008, reclamantul O - prin O - - Sucursala a solicitat în contradictoriu cu parata Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C suspendarea deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală înregistrată sub nr.99/04.06.2008, desființată parțial prin Decizia nr.55/2008, până la soluționarea contestației fiscale formulate împotriva deciziei nr.55/2008 care formează obiectul dosarului nr-.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că decizia de impunere nr.99/2008 a fost atacată pe calea contestației administrative, contestație care a fost admisă în parte prin decizia nr.55/2008 pentru suma de 152.233 lei reprezentând venituri obținute în România de nerezidenți. Întrucât prin decizia nr.55/2008 a fost respinsă contestația pentru suma de 31.481 lei reprezentând contribuțiile salariale, fiind menținută obligația de plată pentru această sumă, reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr.55/2008, contestație ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul tribunalului Constanța.
În ceea ce privește cererea de suspendare, reclamanta a susținut că prin contestația formulată a criticat atât interpretarea dată de către inspectorii fiscali textelor de lege, cât și modul de calcul al sumelor reținute în decizia de impunere. A mai arătat reclamanta că executarea acestor sume, cu scadența la 05.07.2008, este de natură a afecta în mod major activitatea sa economică, obligația de plată a sumelor punând societatea într-un adevărat impas financiar ce ar putea determina încetarea activității.
Prin sentința civilă nr.39/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - O - - Sucursala în contradictoriu cu parata ANAF - DGFP - Administrația Finanțelor Publice Constanta pentru contribuabili mijlocii șis-a dispus suspendarea actelor de executare efectuate de pârâtă în baza deciziei nr.55/2008,până la soluționarea acțiunii ce formează obiectul dosarului nr- al tribunalului Constanța.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art.185 alin.2 din OG nr.92/2003 modificată și completată prin OG nr.35/26.07.2006, reclamanta, prin chitanța nr.-/1/11.11.2009 a făcut dovada depunerii cauțiunii în cuantumul stabilit de instanță, că valoarea sumelor suplimentare stabilite în sarcina reclamantei cu titlu de obligații fiscale suplimentare sunt în cuantum de 31.481 lei, conform deciziei nr.55/22.08.2008, iar prin formularea acțiunii în anulare a actelor administrativ contestate reclamanta a dovedit existența unui caz bine justificat, dat fiind și principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.
În ce privește cea de-a doua condiție cerută, legea a definit paguba iminentă ca fiind un prejudiciu material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public (art.2 lit."s" din Legea nr. 554/2004).
Instanța a apreciat că și această condiție este îndeplinită în situația în care executarea creanței fiscale în cuantumul stabilit ar conduce la perturbarea activității societății reclamante, element care se înscrie în ceea ce legiuitorul a definit prin art.14 raportat la art.2 al.1 lit.ș din Legea nr.554/2004.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta ANAF - DGFP C - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică.
A arătat recurenta că, soluționând contestația, organul fiscal a desființat titlul de creanță în ceea ce privește impozitul pe veniturile nerezidenților în cuantum de 152.233 lei și l-a menținut în ceea ce privește contribuțiile sociale în cuantum de 31.481 lei (decizia nr.99/2008).
Apreciază recurenta că față de prezumția de legalitate a actului administrativ, suspendarea executării trebuie justificată de iminența unui prejudiciu pe care debitorul nu l-ar putea repara prin simpla întoarcere a executării. Nici titularul cererii de suspendare nu a arătat și nici instanța nu a reținut în ce ar consta prejudiciul pe care debitorul l-ar suferi prin executare, prejudiciu ce nu a fost probat potrivit art.1169 Cod civil.
la punctul de vedere al instanței, susține recurenta, s-ar ajunge la concluzia că orice cerere de suspendare formulată în cadrul contestației la executare ar trebui admisă de plano. Cu toate acestea în sistemul Legii nr.554/2004 suspendarea judecătorească a executării silite apare ca o măsură excepțională.
Intimata reclamantă, prin apărătorul ales a solicitat să se constate că instanța nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii, impunându-se astfel casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate și în raport de disp. art.304 punctul 6, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, potrivit disp. art.15 din Legea nr.554/2004, situație aplicabilă în cauză având în vedere existența pe rolul tribunalului Constanțaa dosarului nr-,"(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute laart. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
(2) Dispozițiileart. 14alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător."
Art.14 stabilește că(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, -, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.-
(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării."
Se constată că, deși reclamanta a solicitat prin precizările formulate la termenul de judecată din 9.12.2008 suspendarea deciziei de impunere nr.99/04.06.2008 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, desființată parțial prin Decizia nr.55/2008, instanța a dispus suspendarea actelor de executare efectuate de pârâtă în baza deciziei nr.55/2008, pronunțându-se astfel asupra ceea ce nu s-a cerut, respectiv asupra unor aspecte ce nu intrau în sfera ei de competență.
Curtea apreciază că, față de soluția pronunțată și de argumentele reținute, chiar dacă formal instanța a motivat hotărârea prin prisma condițiilor impuse de disp. art.14 din Legea nr.554/2004, ea nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, situație ce atrage casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe potrivit disp. art.312 alin.5 Cod de procedură civilă.
În examinarea condițiile cerute de art.14 instanța de fond era ținută să verifice atât existența cazului bine justificat, astfel cum acesta este definit de art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004, cât și iminența producerii unei pagube ce trebuie dovedită cu probe concludente.
Pentru considerentele expuse, constatând că prin hotărârea dată prima instanță nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii deduse judecății și nu a procedat la cercetarea fondului cererii, urmează a admite recursul în baza art.312 alin.1 și 304 punctul 6 Cod de procedură civilă și a casa hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit art.312 alin.5 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. -. -, nr.18, împotriva sentinței civile nr. 39/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - - O - O - SUCURSALA, cu sediul în C Sud, PL-E, Port.
Casează sentința civilă nr.39/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
4 ex./13.07.2009
22 Iunie 2009
Dosar nr-
Data __________________
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CĂ TRE
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Prin prezenta, vă înaintăm alăturat dosarul cu numărul mai sus menționat, întrucât prinDecizia civilă nr. 239/CA/17.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAs -a admis recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mici și Mijlocii C prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C,împotriva sentinței civile nr. 39/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-,s-a casat hotărârea recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Dosarul conține ____file.
PREȘEDINTE DE COMPLET
GREFIER
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
