Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 246/2010. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 246

Ședința publică de la 28.01.2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Patraș Bianca Laura

JUDECĂTOR 2: Cîrjan Raluca Maria

JUDECĂTOR - -

GREFIER

Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva Încheierii civile pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 05.11.2009 în dosarul nr.36047/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurenta - reclamantă - prin consilier juridic fără delegație de reprezentare la dosar, intimatul - pârât - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, la data de 22.01.2010, întâmpinare formulată de intimatul - pârât la recursul ce face obiectul cauzei dedusă judecății, la care s-au anexat și înscrisuri.

Apărătorul recurentei - reclamante depune la dosar chitanță de plată a taxei de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe cererea de recurs, astfel cum i s-a pus în vedere prin citație, solicitând lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a avea posibilitatea să ia la cunoștință de conținutul întâmpinării depusă de intimatul - pârât.

Curtea înmânează apărătorului recurentei - reclamante copie de pe întâmpinarea depusă de intimatul - pârât și pentru a-i da posibilitatea să ia la cunoștință de conținutul acesteia,lasă cauza la doua strigare, astfel cum acesta a solicitat.

La a doua strigare a cauzei apărătorul recurentei - reclamantesolicită admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat și motivat, având în vedere că nu au fost respectate prevederile legii privind transparența decizională; nu s-au respectat anumite formalități ce creează îndoieli serioase asupra temeiniciei actului administrativ contestat. Este vorba cu certitudine despre o pagubă iminentă și viitoare.

Reprezentantul intimatului - pârât solicită respingerea recursului, ca nefundat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere că înscrisul depus de recurenta - reclamantă la acest termen la dosar, respectiv copie de pe citația emisă în dosarul nr- și de pe acțiunea ce face obiectul acelei cauze pentru care s-a emis citația de către Tribunalul Dâmbovița, nu au legătură cu motivele de recurs, astfel cum au fost formulate și motivate. Susținerile recurentei - reclamante, referitoare la transparența decizională au legătură cu fondul cauzei, nu cu motivele de recurs, ce sunt formulate pe cererea de suspendare a Hotărârii Consiliului Județean D nr. 146/18.12.2008. Recurenta - reclamantă nu a făcut dovada pagubei iminente și a cazului bine justificat, condiții ce sunt impuse de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce o privește instituția pe care o reprezintă, nu a încasat nici un până acum de la recurenta - reclamantă. Pentru toate aceste motive și mai ales pentru cele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar solicită respingerea recursului, ca nefundat și menținerea încheierii pronunțate în data de 05.11.2009 de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.

Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.

CURTEA,

Prin Încheierea din data de 05.11.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, din actele dosarului se constată că nu exista o îndoiala suficient de serioasa in privința legalității actului administrativ atacat, HCL D nr.146/ 18.12.2008, prin care s-a instituit taxa specială de reparare și întreținere a drumurilor județene în cuantum de 1 lei/mc excavat și facturat la agenții economici care au ca obiect de activitate exploatări de carieră și balastieră ce-și desfășoară activitatea în județul D, în scopul acoperirii cheltuielilor necesare menținerii în stare bună de funcționare a drumurilor județene.

Simpla afirmație privind nerespectarea dispozițiilor invocate nu este suficientă pentru a crea o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului atacat. Acestea sunt aspecte cu privire la care se impune administrarea de probe, în cadrul cărora trebuia analizate și actele ce au stat la baza emiterii D nr.146/ 18.12.2008, prin coroborare cu actele normative care reglementează adoptarea unei astfel de hotărâri. In acest sens instanța reține și faptul că actul atacat cuprinde, în partea de început, justificarea în fapt și în drept a instituirii unei astfel de taxe, iar din dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii hotărâii rezultă respectarea dispozițiilor art.40-54 din Legea nr.-.

Motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură, numai prin ele însele, a crea o aparență de nelegalitate a actului atacat în condițiile în care analiza îndeplinirii condiției "cazului bine justificat" presupune numai efectuarea unei cercetări sumare a aparenței dreptului întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Față de toate aceste argumente, instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția existenței unei situații de caz bine justificat, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004.

Referitor la condiția "prevenirii unei pagube iminente", instanța are în vedere dispozițiile art. 2 lit. s din Legea 554/2004, conform cărora reprezintă "prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila a funcționarii unei autoritatea publice sau a unui serviciu public".

Reclamanta a motivat îndeplinirea acestei condiții pe aceea că a fost somată să plătească niște facturi emise de Consiliu în contradicție cu procedura stabilită prin hotărârea atacată și riscă să-i fie blocate conturile prin începerea executării silite, iar în situația în care ar plăti aceste facturi și ulterior, prezenta cauză ar fi soluționată în mod favorabil reclamantei, este de notorietate cât de greu se pot recupera banii de la autoritățile și instituțiile publice.

În cauză însă nu există nici o dovadă privind emiterea unei somații în vederea achitării taxei din facturile emise de către pârât, iar reclamanta nu a probat faptul că în situația în care s-ar proceda la executarea silită, s-ar afla în imposibilitatea de a-și continua activitatea sau că aceasta ar fi în mod grav perturbată.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta arătând că Hotărârea Consiliului Județean D nr.146/18.12.2008 a fost adoptată cu încălcarea legii nr.52/2003, aceasta vizează în mod discriminatoriu doar agenții economici care au în obiectul de activitate producerea și comercializarea agregatelor, fără a se ține cont de faptul că aceștia sunt și transportatori.

Hotărârea emană o îndoială serioasă sub aspectul legalității ei atâta vreme cât impune o astfel de taxă specială unor persoane indiferent dacă acestea utilizează sau nu drumurile județene și impune, în mod ilegal, cea de-a treia taxă aducătoare de venituri la bugetul Consiliului Județean care are aceeași destinație, respectiv repararea și întreținerea drumurilor județene ca și taxa plătită în conformitate cu disp. art.295 alin.5 din Codul fiscal și Hotărârea Consiliului Județean și taxa plătită potrivit OUG 43/1997.

Tot sub aspectul cazului bine justificat, recurenta a precizat că raportul privind necesitatea și oportunitatea taxei este datat cu 3 zile înainte de data adoptării hotărârii, ceea ce arată că nu s-au respectat disp. Legii nr.52/2003 și disp. Legii nr.92/2007 întrucât proiectul de hotărâre trebuia publicat cel mai târziu la data de 17.11.2008. Pârâta a făcut dovada publicării Hotărârii pe data de 07.01.2009 și nu a făcut dovada publicării proiectului de hotărâre, obligație ce trebuia îndeplinită până cel mai târziu la data de 17.11.2008.

S-a mai menționat că pârâta susține că majoritatea agenților economici și-au însușit hotărârea însă, din aproximativ 100 de balastiere care activează pe aceeași piață geografică a produselor de balastieră, pârâta depune o situație emanată unilateral de la aceasta conform căreia doar 7 agenți economici au plătit taxa respectivă. Instanța nu putea reține o astfel de apărare întrucât actele emană doar de la pârâta care nu face dovada că cei 7 agenți economici au plătit și această taxă.

Referitor la paguba iminentă a precizat că a fost deja somată să plătească facturi emise de Consiliu chiar în contradicție cu procedura stabilită prin hotărâre și riscă să-i fie blocate conturile prin începerea executării silite. Dacă ar plăti acele facturi și ulterior cauza ar fi soluționată în favoarea sa, este de notorietate cât de greu se pot recupera banii de la autoritățile și instituțiile publice.

Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect a apreciat instanța de fond că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prev. de art.14 din legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.

Cazul bine justificat se referă la existența unei puternice îndoieli asupra legalității actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, având în vedere prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ.

Din actele depuse la dosar nu se poate reține existența unei asemenea îndoieli, reclamanta invocând în susținerea acesteia doar aspecte ce pot fi analizate cu ocazia soluționării cererii de anulare a hotărârii, instanța care soluționează cererea de suspendare a executării neavând a se pronunța asupra legalității actului administrativ, ci asupra aparenței de legalitate a acestuia.

Așa cum a reținut și instanța de fond, se impune administrarea de probe pentru verificarea susținerilor recurentei reclamante care vizează fondul cauzei.

Se constată la o verificare sumară a legalității hotărârii contestate că nu este afectată prezumția de legalitate a acesteia, astfel cum rezultă din justificarea în fapt și în drept a emiterii hotărârii, respectiv a instituirii taxei speciale de reparare și întreținere a drumurilor județene și din respectarea disp. art.40 - 54 din Legea nr.215/2001.

Referitor la iminența producerii unei pagube recurenta a invocat faptul că a fost somată să plătească facturi emise de Consiliu, dar nu a făcut dovada primirii unei asemenea somații de la intimatul pârât.

De asemenea, este lipsită de suport probator susținerea că prin plata acestor facturi ar suferi un prejudiciu grav, în condițiile în care nu au fost depuse la dosar înscrisuri din care să rezulte care ar putea fi consecința plății sumelor înscrise în facturi în raport de cifra de afaceri a societății, de profitul înregistrat, astfel cum sunt acestea reflectate în documentele contabile ale societății reclamante.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât paguba ce se invocă pentru suspendarea executării unui act administrativ ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu în însăși executarea actului administrativ atacat.

Față de aceste considerente, în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva Încheierii civile pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 05.11.2009 în dosarul nr.36047/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28.01.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

- -

GREFIER

Red.

Gh./2 ex.

17.02.2010

Președinte:Patraș Bianca Laura
Judecători:Patraș Bianca Laura, Cîrjan Raluca Maria

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 246/2010. Curtea de Apel Bucuresti