Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 257/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 09.07.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.257
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.07.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții, G, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 20.07.2009, întâmpinare din partea pârâtei Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, într-un singur exemplar.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în justiție, constată:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 809/59/9.07.2009, reclamanții, G, și, toți având calitatea de personal auxiliar în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara, respectiv în cadrul Birourilor Teritoriale A și C-S au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și cu Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, suspendarea executării Deciziei nr.95/02.07.2009 emisă de Procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea reclamanților de anulare a actului administrativ menționat mai sus.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 02.07.2009 prin Ordinul nr.1472, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus că, începând cu data de 01.06.2009 se suspendă aplicarea Ordinului nr.526 din 03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că procurorii beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % calculat la indemnizația de încadrare brută lunară începând cu 1 martie 2009. Drept urmare a adresei nr.1328/C/2009; 3553/09 ordonatorul secundar de credite respectiv Direcția de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală Bae mis Decizia nr. 95 din 02.07.2009 privind suspendarea plății sporului de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate și conex, începând cu data de 01.06.2009.
Se mai arată că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin. 1 din Legea nr.554/2004, și anume cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Menționează totodată că au respectat și prevederile art.7 din Legea nr.554/2004 în sensul că la data de 06.07.2009 au formulat plângerea prealabilă prevăzută de textul de lege menționat.
Astfel fiind, potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune chiar din faza procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004, numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ două condiții, respectiv un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente sau a unui prejudiciu material viitor.
În ceea ce privește aceste două condiții, a cazului bine justificat și a prejudiciului iminent, legiuitorul a definit la art.2 alin.1 lit. t) și ș), cele două noțiuni.
Definiția legală a sintagmei de "paguba iminentă" este dată de art.2 din Legea nr.554/2004 în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidenta sau, după caz perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public.
Prin decizia emisă sunt expuși unui prejudiciu material imediat în sensul diminuării drepturilor salariale efectiv încasate până în prezent, prin eliminarea unui spor recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Consecințele asupra patrimoniului nostru sunt evidente prin prisma faptului că prin nr.OUG71/2009 s-a dispus eșalonarea plații drepturilor salariale restante, obținute prin hotărâri judecătorești executorii pentru anii 2010 - 2012.
Se mai arată că, În considerarea veniturilor salariale încasate efectiv, lunar, au contractat diferite angajamente de plată, iar prin emiterea deciziei sunt puși în imposibilitatea de a le onora, n condițiile asumate.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție impusă de legiuitor și anume cazul bine justificat, aceasta este definită ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care e de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Față de definiția dată de art.2 lit. t) din Legea nr.554/2004, îndoiala serioasă este dovedită prin declararea ca neconstituționala a Ordonanței nr.75/2008 prin care s-a dispus eșalonarea plății drepturilor bănești restante.
La fel ca și ordonanța mai sus menționată, care a fost declarată neconstituțională și Ordonanța nr.71/2009 invocată ca temei legal de emitere a Deciziei nr.95/02.07.2009, care are un conținut similar apare a fi emisă cu încălcarea prevederilor Constituției României.
Se impune a conchide că și prezenta Decizie a fost emisă în baza unei ordonanțe ce încalcă dispozițiile constituționale.
În plus, prin prezenta Decizie se tinde la suspendarea plății lunare a unui spor consacrat prin hotărâri judecătorești executorii iar nu vizează suspendarea plații drepturilor salariale restante, a căror eșalonare s-a dispus prin ordonanța mai sus menționată.
Consideră, fără a analiza pe fond legalitatea Deciziei nr.95/2.07.2009 a procurorului șef al Direcției de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală B, însă "pipăind fondul" că sunt în situația unui caz temeinic justificat de natură să creeze o îndoială serioasă a legalității, întrucât acest act administrativ a fost emis în baza nr.OUG71/2009, care prevede la art.2 suspendarea de drept a oricărei cereri de executare silită.
Această ordonanță nu a suspendat și nici nu putea să o facă, efectul executoriu al unei hotărâri judecătorești în materia drepturilor salariale prevăzute de art.289 din Legea nr.53/2003 privind Codul Muncii, lege organică, act normativ cu putere normativă mai mare, întrucât sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % a fost inclus urmare a unor hotărâri judecătorești.
O îndoială serioasă asupra legalității Ordinului în litigiu este dată de încălcarea art.164 din Codul Muncii prin care se reglementează principiul potrivit căruia reținerile ori suspendarea salariului nu poate fi dispus decât în cazul și în condițiile prevăzute de lege.
Un alt aspect de nelegalitate al emiterii deciziei vizează încălcarea flagrantă a prevederilor art.1 din Primul Protocol adițional la CEDO, în sensul că dreptul nostru consacrat prin hotărâre judecătoreasca constituie un "bun" în accepțiunea data de lege acestei noțiuni.
Acest bun se bucură de protecția conferită de dispozițiile Tratatului internațional mai sus menționat, ratificat de România, iar, potrivit jurisprudenței constante a CEDO statul debitor este obligat sa execute hotărârile judecătorești prin care a fost condamnat la plata unor sume de bani, neputând invoca insolvabilitatea sa.
Se invocă în acest sens considerentele reținute de CEDO în cuprinsul deciziei din cauza Burdov contra Rusiei.
De asemenea se impune a releva încălcarea prin decizia contestată a principiului de drept consacrat de jurisprudența și doctrina în materie și anume neretroactivitatea măsurii administrative dispuse.
Se observă că Decizia emisă la data de 02.07.2009 prevede că măsura dispusă se aplică începând cu data de 01.06.2009, măsură ce contravine principiului mai sus enunțat, cu atât mai mult cu cât nr.OUG71/17.06.2009 invocată în cuprinsul Ordinului Procurorului General a fost publicată în Monitorul Oficial nr.416 din 18.06.2009, astfel încât la 01.06.2009 această ordonanță nu era în vigoare.
Nelegalitatea Deciziei este cu atât mai gravă cu cât acest principiu a fost consacrat de norme constituționale în vigoare prin art.15 alin.2
Aceste considerente creează suficiente îndoieli în legătura cu legalitatea întocmirii actului atacat.
În aprecierea îndeplinirii condițiilor menționate de art.14 raportat la art.15 din Legea nr.554/2004 trebuie să se ia în considerare și prevederile din recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Acest act juridic emis la nivel european a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși eficacitatea necesara acțiunii administrative. De asemenea, recomandarea a apreciat ca autoritățile administrative acționează în numeroase domenii si ca activitățile lor sunt de natura a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat în același act european ca executarea imediata și integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil si pe care echitatea îl impune ca fiind de evitată în măsura posibilului.
Avându-se în vedere că România este membră a, magistratul român trebuie să țină seama de conținutul acestei Recomandări. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în decizia nr.4434 din 07.12.2006.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.2, 14 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.15 din Constituția României.
2. Argumentele pârâtului:
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 20.07.2009 (atașată la fila 73-76 dosar), Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală a solicitat respingerea cererii reclamanților, ca neîntemeiată.
În considerentele întâmpinării se arată că prin ordinul nr.1472/2009 s-a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr.526/03.03.2009 al procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin Decizia nr.95/2009 s-a dispus suspendarea aplicării deciziei nr.45/03.03.2009 a Procurorului al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Cu privire la existența unui caz bine justificat, se arată că reclamanții nu au adus nici un argument care să justifice suspendarea actului administrativ atacat, invocându-se "argumente de nelegalitate", lipsite de relevanță.
Or, în speță, Ordinul nr.1472/2009, precum și Decizia nr.95/2009 au fost emise în urma adresei nr.293.378/18.06.20009 a Ministerului Finanțelor Publice prin care s-a comunicat că plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică va fi suspendată la data intrării în vigoare a nr.OUG71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Astfel, în lipsa fondurilor alocate de Ministerul Finanțelor Publice cu această destinație, Ministerul Public se află în imposibilitatea obiectivă de a plăti în continuare sporul vizat.
Cu privire la a doua cerință impusă de art.14 alin.1 din legea nr.554/2004, iminența producerii unei pagube, se arată că argumentele invocate sunt nefondate. Se vorbește despre o speranță legitimă a reclamanților de a primi o indemnizație majorată față de indemnizația brută de încadrare.
Se arată că instanțele de contencios administrativ s-au pronunțat în mod constant în sensul că încasarea unor sume de bani mai mici - indiferent cu ce titlu - nu reprezintă o pagubă iminentă în sensul art.14 și nu poate justifica suspendarea aplicării unui act administrativ. În prezenta cauză nu se poate vorbi despre existența unei pagube, din moment ce reclamanții sunt beneficiari ai unor hotărâri judecătorești având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, hotărâri ce vor fi executate în condițiile prevăzute de dispozițiile nr.OUG71/2009.
Așadar, situațiile de fapt invocate sunt lipsite de relevanță atât sub aspectul existenței unui caz bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ, cât și sub aspectul producerii unei pagube iminente.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 - 118 Cod procedură civilă.
3. Dispozițiile legale aplicabile în cauză:
Potrivit art.15 alin.1 teza I din Legea nr.554/2004,"suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat."
În privința motivelor de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. 1 din Legea nr.554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral -".
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art.2 alin.1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;".
4. Analiza instanței:
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Cu privire la fondul cererii de suspendare a executării actului administrativ în litigiu, instanța observă că prin Decizia nr.95/2.07.2009 emisă de Procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală (atașată în copie la fila 5 dosar), s-a dispus suspendarea aplicării Deciziei nr. 45/5.03.2009 a Procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.
Totodată, conform Ordinului nr.526/3.03.2009 (atașată în copie la fila 9 dosar), începând cu data de 01.03.2009, procurorii și personalul auxiliar din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, parchetele de pe lângă curțile de apel, parchetele de pe lângă tribunale și din parchetele de pe lângă judecătorii beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația de încadrare lunară.
Reclamanții au formulat o plângere administrativă prealabilă împotriva Deciziei nr.95/2.07.2009 emisă de Procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală (plângere transmisă prin fax la data de 09.07.2009, conform înscrisului atașat la fila 14 dosar), solicitând revocarea acestui act. Plângerea administrativă prealabilă formulată de reclamanți nu a fost soluționată până la data pronunțării prezentei hotărâri.
În privința condiției existenței unei pagube iminente, instanța constată că prin Decizia nr.95/2.07.2009 emisă de Procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală s-a dispus suspendarea aplicării Deciziei nr.45/5.03.2009 a Procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, cu consecința refuzului plății către reclamanți - începând cu data de 01.06.2009 - a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Instanța constată că punerea în executare a Deciziei nr.95/02.07.2009 implică diminuarea drepturilor salariale ale reclamanților cu un procent de 50%, calculat la indemnizația de încadrare lunară.
În condițiile în care - date fiind incompatibilitățile legale ce împiedică reclamanții să exercite alte activități producătoare de venituri - salariul obținut de reclamanți reprezintă singura sursă de venit, în cele mai multe cazuri, instanța reține că diminuarea drepturilor salariale ale reclamanților cu un procent de 50% constituie o prejudiciu material viitor și previzibil adus reclamanților.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză este îndeplinită condițiile referitoare la iminența producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.
Cât privește condiția existenței unui caz bine justificat, instanța remarcă faptul că examinarea acestei condiții impune însăși examinarea - chiar dacă sumară - a legalității actului administrativ atacat, de vreme ce instanța trebuie să constate - pentru a soluționa cererea de suspendare a executării actului administrativ - existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
În această privință, instanța constată că reclamanții au invocat mai multe motive de nelegalitate a ordinului contestat.
Astfel, reclamanții au arătat că temeiul legal de emitere a Deciziei nr. 95/2.07.2009 este Ordonanța de Urgență nr.71/2009, act normativ care are un conținut similar cu acela al Ordonanței de Urgență nr.75/2008 (prin care s-a dispus eșalonarea plății drepturilor bănești restante cuvenite magistraților și personalului auxiliar al instanțelor judecătorești prin titluri executorii), a cărei neconstituționalitate a fost constatată de Curtea Constituțională.
În plus, au arătat reclamanții, prin Decizia nr. 95/2.07.2009 tinde la suspendarea plații lunare a unui spor consacrat prin hotărâri judecătorești executorii, fără a viza eșalonarea plății drepturilor bănești restante, astfel cum s-a dispus prin Ordonanța de Urgență nr. 71/2009
Reclamanții consideră, totodată, că Decizia nr.95/2.07.2009 aduce atingere dispozițiilor art. 74 alin.2 din Legea 303/2004, conform cărora "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială", fiind încălcate prevederile unei legi speciale adoptate de Parlament, act cu putere normativă mai mare decât a ordinului respectiv.
De asemenea, reclamanții au invocat aplicarea retroactivă a Deciziei nr. 95/2.07.2009, măsură ce contravine principiului neretroactivității legii, prevăzut de art.16 alin.2 din Constituția României, deoarece acest ordin se aplică începând cu data de 01.06.2009, în condițiile în care temeiul adoptării sale - respectiv Ordonanța de Urgență nr.71/17.06.2009, invocată în cuprinsul Ordinului Procurorului General - a fost publicată în Monitorul Oficial nr.416 din 18.06.2009, astfel încât la 01.06.2009 această ordonanță nu era în vigoare.
De asemenea, reclamanții au invocat și încălcarea prevederilor art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că dreptul reclamanților la acest spor constituie un "bun" în accepțiunea data de lege acestei noțiuni.
Instanța constată că pârâtul nu a răspuns la aceste critici de nelegalitate și chiar de neconstituționalitate, justificând emiterea ordinului numai prin dispozițiile Ordonanței de Urgență nr.71/17.06.2009 și ale Ministerului Finanțelor Publice.
Or, cel puțin sub aspectul aplicării retroactive a Deciziei nr.95/2.07.2009, respectiv începând cu data de 01.06.2009, instanța constată existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
În consecință, instanța reține că este îndeplinită în cauză și condiție existenței unui caz bine justificat.
Prin urmare, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, motiv pentru care va admite cererea reclamanților și va dispune suspendarea executării Deciziei nr. 95/2.07.2009 emisă de Procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea reclamanților de anulare a actului administrativ menționat mai sus.
Instanța va lua, totodată, act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată și că prezenta hotărâre este executorie de drept în privința dispoziției de suspendare a executării actului administrativ menționat anterior, conform art.14 alin.4 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul procesual ales la sediul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, în mun. T, strada - de, nr. 2, județ T, și, toți cu domiciliul procedural ales la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și, și, toți cu domiciliul procedural ales la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în mun. B, Bulevardul -, nr. 2-4, sector 4 și cu Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, cu sediul în mun. B, Bulevardul -, nr. 14, sector 4.
Dispune suspendarea executării Deciziei nr.95/2.07.2009 emisă de Procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea reclamanților de anulare a actului administrativ menționat mai sus.
Executorie de drept.
Ia act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 20.07.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/21.07.09
TEHNORED:/21.07.09
15.ex./SM/emis 13 com.
Se comunică:
- reclamanți 1 -5 -, G,- cu domiciliul procesual ales la sediul - Serviciul Teritorial Timișoara -,-, jud.
- reclamanți 6 - 8 -, - cu domiciliul procesual ales la sediul - Biroul C-
- reclamanți - 9 -11 -, și - toți cu domiciliul procesual ales la sediul - Biroul Teritorial Arad
- pârât 1 - Ministerul Public - parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, - B,--4, sector 4.
- pârât 2 - T - Structura Centrală B, - B,-, sector 5.
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
