Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 255/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 10.07.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.255
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.07.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 16.07.2009, întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților reprezentat prin Ministrul Justiției și Libertăților, iar reclamanta a depus adresa contestată și taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul reclamantei pe excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes a reclamantei, excepții invocate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B și pe fondul cererii.
Reclamanta pune concluzii de respingere a excepțiilor, iar pe fond solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, la data de 10.07.2009, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea actului administrativ reprezentat de adresa nr.76.602 emis de Ministrul Justiției la data de 03.07.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii s-a arătat că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, și anume cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente; că s-au respectat și prevederile art.7 din Legea nr.554/2004 în sensul că s-a formulat plângerea prealabilă prevăzută de textul de lege menționat prin cererea anexată în copie la dosar și că, potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente sau a unui prejudiciu material viitor.
S-a mai arătat că definiția legală a sintagmei de "pagubă iminentă" este dată de art.2 din Legea nr.554/2004, în sensul ca ea reprezintă un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz perturbarea gravă a funcționarii unei autorități publice sau unui serviciu public.
Reclamanta a invocat faptul că prin adresa emisă este expusă unui prejudiciu material imediat, în sensul diminuării drepturilor salariale efectiv încasate până în prezent, prin eliminarea unui spor recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, iar consecințele asupra patrimoniului său sunt evidente prin prisma faptului că prin nr.OUG71/2009 s-a dispus eșalonarea plății drepturilor salariale restante, obținute prin hotărâri judecătorești executorii pentru anii 2010 - 2012. În considerarea veniturilor salariale încasate efectiv, lunar, s-au contractat diferite angajamente de plată, iar prin emiterea adresei, reclamanta consideră că este pusă în imposibilitatea de a le onora, în condițiile asumate.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție impusă de legiuitor, și anume cazul bine justificat, reclamanta a arătat că aceasta este definită ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care e de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Față de definiția dată de art.2 lit. t) din Legea nr.554/2004, îndoiala serioasă este dovedită prin declararea ca neconstituțională a nr.OUG75/2008 prin care s-a dispus eșalonarea plății drepturilor bănești restante. La fel ca și ordonanța mai sus menționată care a fost declarată neconstituțională și nr.OUG71/2009, invocată ca temei legal de emitere a Ordinului a cărui suspendare se solicită, care are un conținut similar, apare a fi emisă cu încălcarea prevederilor Constituției României. Astfel, se consideră că și prezenta Adresă a fost emisă în baza unei ordonanțe ce încălcă dispozițiile constituționale. În plus, prin prezenta adresă se tinde la suspendarea plății lunare a unui spor consacrat prin hotărâri judecătorești executorii, iar nu vizează suspendarea plății drepturilor salariale restante, a căror eșalonare s-a dispus prin ordonanța mai sus menționată.
Reclamanta a invocat faptul că un alt aspect de nelegalitate a emiterii adresei vizează încălcarea flagrantă a prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la. în sensul că dreptul acestora consacrat prin hotărâre judecătorească constituie un "bun" în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni. Acest bun se bucură de protecția conferită de dispozițiile Tratatului internațional mai sus menționat, ratificat de România, iar, potrivit jurisprudenței constante a statul debitor este obligat să execute hotărârile judecătorești prin care a fost condamnat la plata unor sume de bani, neputând invoca insolvabilitatea sa. În acest sens, au fost invocate considerentele reținute de în cuprinsul deciziei Burdov vs. Rusia, cauza 33509/04.
Astfel, instanța europeană a reținut următoarele aspecte: "Complexitatea procedurii interne de executare silită sau a sistemului bugetar al statului nu poate scuti statul de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii într-un interval rezonabil. De asemenea, autoritățile nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești. Revine statelor obligația de a-și organiza sistemul legal într-o asemenea manieră încât autoritățile să își poată îndeplini obligația lor în aceasta privință". Totodată se reține în decizia menționată că atunci "când o hotărâre judecătoreasca este pronunțată în favoarea unei persoane și împotriva statului, justițiabilul respectiv nu ar trebui, în principiu, să fie obligat să folosească asemenea mijloace: sarcina de a executa o asemenea hotărâre revine, în primul rând, autorităților statului care ar trebui să utilizeze toate mijloacele disponibile în sistemul intern pentru a urgenta executarea hotărârii, prevenind astfel o încălcare a Convenției".
De asemenea, reclamanta a relevat încălcarea prin adresa contestată a principiului de drept consacrat de jurisprudența și doctrina în materie și anume neretroactivitatea măsurii administrative dispuse, arătând că adresa emisă la data de 03.07.2009 prevede că măsura dispusă se aplică începând cu data de 01.06.2009, măsura ce contravine principiului mai sus enunțat. Nelegalitatea adresei este cu atât mai gravă cu cât acest principiu a fost consacrat de normele constituționale în vigoare, prin articolul 15 alin.2, așa încât se creează suficiente îndoieli în legătură cu legalitatea întocmirii actului atacat.
S-a considerat de asemenea, în aprecierea îndeplinirii condițiilor menționate de art.14 raportat la art.15 din Legea nr.554/2004, că trebuie sa se ia în considerare și prevederile din recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Acest act juridic emis la nivel european a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși eficacitatea necesară acțiunii administrative. De asemenea, recomandarea a apreciat că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natura a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Avându-se în vedere că România este membră a, reclamanta a făcut aprecierea că judecătorul român trebuie să țină seama de conținutul acestei Recomandări. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția de contencios administrativ si fiscal in decizia nr.4434 din 07.12.2006.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.2, art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.15 din Constituția României.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (fila 13-14), pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că în fapt, prin adresa atacată, având în vedere în principal dispozițiile nr.OUG34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009, dispozițiile Legii bugetului de stat pe anul 2009, 18/2009, dispozițiile nr.OUG71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, a precizat ordonatorilor secundari și terțiari că la data de 10 iulie 2009, drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor calcula fără a include și sporul de 50%.
Se arată că adresa nr.76.602 din 03.07.2009 a cărei revocare se solicită nu constituie un act administrativ în sensul Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, ci o măsură stabilită de ordonatorul principal de credite în sarcina celorlalți ordonatori din sistem, materializată sub forma unei adrese, având în vedere noile dispoziții legale cu incidență asupra achitării drepturilor salariale pentru personalul din sistemul justiției și Legea nr.18/2009 privind bugetul de stat pe anul 2009. Fiind o simplă operațiune de încunoștințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a unui nou act normativ - nr.OUG71/2009 - coroborat cu Legea nr.18/2009 și Legea nr.500/2002, iar nu o manifestare de voință unilaterală a unității emitente, susceptibilă de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice prin ea însăși, această adresă nu poate face obiectul unei cereri de anulare sau de suspendare întemeiate pe prevederile Legii nr.554/2004. Astfel, prin această adresă s-a precizat, în atenția ordonatorilor secundari și terțiari de credite, că la data de 10.07.2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, plata acestui spor urmând a se efectua potrivit nr.OUG71/2009; se aduce la cunoștința ordonatorilor secundari și terțiari de credite situația bugetului și noua formă de plata a sporului de 50% care s-a făcut în baza titlurilor executorii și care se modifică conform nr.OUG71/2001, modificarea constând în faptul ca sporul nu se achita lunar ci eșalonat conform acestei ordonanțe de urgentă.
Astfel, câtă vreme această adresă nu are natura juridică a unui act administrativ, nu poate face nici obiectul unei plângeri prealabile sau al unei acțiuni în contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004. Cu privire la practica judiciară în materie, solicită să ia în considerare că a statuat în decizia nr. 5412 din 11.11.2005 că actele emise de organele fiscale în cadrul activității de îndrumare a contribuabililor în aplicarea prevederilor legislației fiscale, realizată în baza art.7 alin. 5 din Cod procedură fiscală nu sunt acte administrative. Aceeași decizie menționează că modul de comunicare a interpretării unui text de lege nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2, ci doar o corespondență administrativă. Pentru aceleași rațiuni de interpretare nici adresele de îndrumare ale ordonatorului principal de credite către ordonatorii secundari și terțiari de credite nu pot să aibă decât același caracter de corespondentă administrativă.
De asemenea se arată că potrivit celor statuate prin decizia 3026/23.09.2008 a adresa prin care se comunică personalului didactic rezultatul (calificativul) evaluării activității profesionale nu este un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.554/2004. Fiind o simplă operațiune tehnico-materială de încunoștințare, realizată într-o etapă a procesului de evaluare iar nu manifestarea de voință unilaterală a unității emitente, susceptibilă de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice prin ea însăși, această adresă nu poate face obiectul unei cereri de suspendare întemeiate pe prevederile art.14 din Legea nr.554/2004.
Raportat la acest aspecte, pârâții solicită admiterea excepției și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și pentru faptul că actul atacat nu reprezintă un act administrativ și să se constate lipsa de interes reclamantei.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 Cod procedură civilă.
Analizând cererea de suspendare, în funcție de temeiul de drept indicat și raportat la susținerile părților, Curtea reține că aceasta este întemeiată și o va admite, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, executorii de drept, Ministerul Justiției, devenit Ministerul Justiției și Libertăților, a fost obligat sa plătească, și pentru viitor, judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Prin Ordinul nr.1165/C/09.04.2009, semnat de Ministrul Justiției și Libertăților, sporul sus-menționat a fost acordat judecătorilor care dețineau hotărâri judecătorești privind acordarea acestui spor și pe viitor, ordin ce a fost operat în carnetul de muncă al judecătorilor.
De asemenea, pentru personalul auxiliar de specialitate au fost emise de către Curtea de Apel Timișoara deciziile nr.35 și 36 din 14.04.2009, în baza adresei nr.40.623/07.04.2009, pentru personalul care avea hotărâri judecătorești privind acordarea acestui spor și pe viitor. Și aceste decizii au fost operate în carnetele de muncă ale personalului auxiliar.
Ordinul a fost contestat în instanța și suspendat prin hotărâre judecătorească devenită irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât Ordinul nr.768/04.03.2009 a continuat să-și producă efectele. De la 10.04.2009 până la 10.06.2009 inclusiv, judecătorii din România au primit salarii incluzând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin actul emis la data de 03.07.2009 sub nr.76602 de către pârâtul Ministrul Justiției și Libertăților, a cărui suspendare formează obiectul prezentului litigiu, s-a dispus ca la data de 10.07.2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să fie achitate fără a se include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Se menționează în actul respectiv că aceasta modalitate de calcul se va păstra și pentru viitor, plata sporului de 50% urmând să se efectueze conform eșalonării prevăzute de nr.OUG71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului bugetar.
În motivarea acestei masuri dispuse prin actul menționat s-au reținut dispozițiile nr.OUG34/2009, adresa nr.292.443/26.06.2009 a prin care s-a adus la cunoștința pârâtului că fondurile prevăzute pentru cheltuieli de personal nu pot fi majorate întrucât nu pot fi identificate surse suplimentare și nr.OUG71/2009. Totodată s-a invocat împrejurarea că fondurile prevăzute prin legea bugetului de stat pe anul 2009 nr.18/2009 pentru plata sporului de suprasolicitare neuropsihică au fost epuizate.
Înainte de a analiza îndeplinirea condițiilor impuse de art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea se va pronunța asupra excepțiilor invocate de către pârât prin întâmpinare, și anume inadmisibilitatea acțiunii reclamantei față de împrejurarea că adresa nr. 76.602/03.07.2009 ce se solicită a fi suspendată nu constituie un act administrativ în înțelesul legii contenciosului administrativ și asupra excepției lipsei de interes a reclamantei.
În ceea ce privește susținerea pârâților în sensul că adresa atacată de către reclamantă nu este act administrativ, Curtea constată că această afirmație nu este în acord cu dispozițiile legale.
Astfel, articolul 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 definește actul administrativ ca fiind,actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În speța de față actul atacat a fost emis de către o autoritate publică, în regim de putere publică și în vederea executării în concret a unor prevederi legale, având drept consecință anumite efecte juridice, și anume neincluderea în salariul lunar al reclamantei a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
actului nu este de natură să confirme sau să infirme caracterul de act administrativ a unui înscris, esențial este ca acest act să emane de la o autoritate publică, în exercițiul puterii publice, să fie emis în executarea unor dispoziții legale și să producă efecte juridice.
Toate aceste caracteristici ale actului administrativ sunt prezente și în speța de față, astfel că actul atacat este unul administrativ, supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
Analizând excepția lipsei de interes a reclamantei, excepție invocată de către același pârât raportat la faptul că efectele adresei nr. nr.76.602/03.07.2009 emisă de JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR au fost suspendate de Curtea de Apel Cluj în dos. Nr- la data de 09.07.2009 și de către Curtea de Apel București la data de 07.07.2009, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât suspendarea din dosarele Curții de Apel Cluj și Curții de Apel București nu este pronunțată și în contradictoriu cu reclamanta, astfel că hotărârile judecătorești pronunțate de aceste curții de apel nu- sunt opozabile și reclamantei.
În raport de aceste aspecte, Curtea constată că reclamanta are interes în promovarea acțiunii de față.
În ceea ce privește fondul cererii reclamantei, instanța constată că actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Așadar, neexecutarea lui ar fi contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație constituțională. În consecință, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere a efectelor acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu. Legiuitorul, prin art.14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ.
Potrivit dispozițiilor art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la art.14 și prin cererea adresată instanței pentru anularea actului atacat.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente sau a unui prejudiciu material viitor. Totodată se impune îndeplinirea condiției de formulare de către reclamantă a plângerii prealabile, conform prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004.
Reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004, conform dovezii aflată la fila 3 din dosar.
În ceea ce privește prima condiție impusă de legiuitor, și anume cazul bine justificat, aceasta este definită ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care e de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Față de definiția dată de art.2 lit. t) din Legea nr.554/2004, mai sus enunțată, îndoiala serioasă este dovedita prin aspectele de nelegalitate pe care reclamanta le-a invocat în cererea formulată cu privire la temeiul de drept al emiterii actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Astfel fiind, reclamanta critică actul emis de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, invocând nelegalitatea acestuia prin raportare la dispozițiile constituționale, la prevederile primului Protocol la. precum și la actele emise de însuși pârâtul care a adoptat și prezentul act administrativ.
Astfel fiind, prin prezentul act administrativ nu s-a revocat ordinul anterior prin care Ministrul Justiției și Libertăților a dispus plata sporului mai sus menționat câtre reclamantă.
În plus, reclamanta menționează că prin prezentul act se tinde la suspendarea plății lunare a unui spor consacrat prin hotărâri judecătorești executorii iar nu vizează suspendarea plății drepturilor salariale restante, a căror eșalonare s-a dispus într-adevăr prin nr.OUG71/2009.
Față de apărarea pârâtului în sensul că aceste drepturi salariale nu mai sunt acordate datorită lipsei fondurilor necesare, reclamanta a invocat în susținerea cererii de suspendare jurisprudența, și anume decizia Burdov vs Rusia, cauza 33509/04, unde instanța europeană a reținut următoarele aspecte: "Complexitatea procedurii interne de executare silită sau a sistemului bugetar al statului nu poate scuti statul de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii într-un interval rezonabil. De asemenea, autoritățile nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești. Revine statelor obligația de a-și organiza sistemul legal într-o asemenea manieră încât autoritățile să își poată îndeplini obligația lor în această privință".
Totodată se reține în decizia menționată că atunci "când o hotărâre judecătorească este pronunțată în favoarea unei persoane și împotriva statului, justițiabilul respectiv nu ar trebui, în principiu, să fie obligat să folosească asemenea mijloace: sarcina de a executa o asemenea hotărâre revine, în primul rând, autorităților statului care ar trebui să utilizeze toate mijloacele disponibile în sistemul intern pentru a urgenta executarea hotărârii, prevenind astfel o încălcare a Convenției".
Față de împrejurarea că instanța nu poate analiza fondul cauzei în momentul în care analizează cererea de suspendare, Curtea apreciază că aceste considerente mai sus menționate și care au fost invocate de către reclamantă în cerere creează suficiente îndoieli în legătură cu legalitatea întocmirii actului atacat.
Definiția legală a sintagmei de "pagubă iminentă" este dată de art.2 din Legea nr.554/2004 în sensul ca ea reprezintă un prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz perturbarea gravă a funcționarii unei autorități publice sau unui serviciu public.
Prin actul emis reclamanta este expusă unui prejudiciu material imediat în sensul diminuării drepturilor salariale efectiv încasate până în prezent, prin eliminarea unui spor recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, astfel că efectul asupra patrimoniului acestora este direct.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, acquis-ul comunitar a devenit parte a ordinii juridice interne, deși nu are o consacrare normativă, doctrinară sau jurisprudențială din România.
În acest context apelarea la principiile consacrate din dreptul european și la regulile jurisprudențiale comunitare reprezintă nu doar o posibilitate, ci o obligație a judecătorului.
Instanța de judecată din România sesizată cu o cerere de suspendare a executării unui act administrativ individual, analizând dacă există îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii, pe lângă cercetarea aparenței de nelegalitate, are obligația să facă și aplicarea principiului proporționalității, prin cântărirea intereselor părților raportat la fiecare rezultat posibil.
Se arată că Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene este constantă în a statua că pentru a dispune suspendarea executării unui act emis de Comisie trebuie avut în vedere principiul proporționalității. În acest sens, trebuie avut în vedere riscul asociat fiecărui rezultat posibil. Rațiunea aplicată de în aprecierea posibilității de suspendare este pe deplin justificată și în analiza noțiunii de "caz bine justificat" despre care face vorbire art.14 din Legea nr.554/2004.
În acest sens Curtea are în vedere si recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Acest act juridic emis la nivel european a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși eficacitatea necesara acțiunii administrative. De asemenea, recomandarea a apreciat că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natura a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a interveni suspendarea actului administrativ atacat.
Față de cele expuse mai sus, Curtea va suspenda executarea actului administrativ emis de către pârâtul Ministrul Justiției și Libertăților sub nr.76.602/03.07.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes a reclamantei, excepții invocate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR
Admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR
Dispune suspendarea executării adresei nr.76.602/03.07.2009 emisă de JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, până la pronunțarea instanței de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 iulie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/22.07.2009
TEHNORED:/23.07.2009
5.ex./SM/emis 3 com.
Se comunică:
- reclamantă -, - T, nr.2 A, jud.
- pârât 1 - MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, - B,-, Sector 5
- pârât 2 - JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, - B,-, Sector 5
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
