Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 253/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 24.06.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.253
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.07.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul lipsă, avocat iar în reprezentarea pârâtului se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Acțiunea timbrată cu 10 lei taxă timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 13.07.2009, întâmpinare din partea pârâtului, un exemplar comunicându-se reprezentantei reclamantului.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar și un set de înscrisuri pentru a justifica existența condițiilor legale pentru a se dispune suspendarea și practică judiciară constând în hotărâri judecătorești, un exemplar comunicându-se reprezentantei pârâtului.
Reprezentanta pârâtului solicită acordarea unui termen pentru a lua act de conținutul înscrisurilor comunicate la acest termen, întrucât o mare parte din acestea sunt acte care nu sunt emise de pârât.
Reprezentanta reclamantului arată că se opune cererii de amânare a cauzei, înscrisurile fiind emise de către pârât.
Instanța, având în vedere dispozițiile art.156 alin. 1 Cod procedură civilă și celeritatea soluționării cauzei, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentanta pârâtului, actele depuse fiind acte emise de către pârât, în cauză nefiind încălcat principiul contradictorialității.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii, suspendarea executării ordinului atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii pe fond, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului pune concluzii de respingere a cererii ca neîntemeiată pentru motivele din întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, la data de 24.06.2009, reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună suspendarea executării Ordinului nr.3855/06.05.2009 privind eliberarea sa din funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului T emis de pârât până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ care formează obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Timișoara, prin care a solicitat anularea Ordinului nr.3855/06.05.2009.
În motivarea acțiunii se arată că, a deținut calitatea de inspector școlar general al județului T, fiind numit prin Ordinul Ministrului Învățământului nr. 5078/07.09.2006, ca urmare a promovării concursului, încheind un contract de management educațional cu Ministrul Educației și Cercetării în data de 18.09.2006, pe o perioadă de 4 ani.
Prin Ordinul nr.3855/06.05.2009 emis de Ministrul Educației, Cercetării și s-a dispus, în temeiul art. II alin.2 din nr.OUG37/2009, încetarea contractului de management educațional începând cu data de 7 mai 2009, cu aceeași dată dispunându-se și eliberarea sa din funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului
Se mai arată că împotriva Ordinului nr.3855/06.05.2009 a formulat atât plângere prealabilă cât și acțiune în contencios administrativ, prin care a solicitat anularea sa, acțiune care formează obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Timișoara.
Potrivit dispozițiilor art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."
Motivele prevăzute la art.14 din aceeași lege se referă la cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Se menționează că atât condiția cazului bine justificat cât și cea a prevenirii unei pagube iminente sunt îndeplinite în cauză, respectiv:
În speță există un "caz bine justificat" rezultând dintr-o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a Ordinului atacat.
Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în mod constant în practica sa, se reține existența unui caz bine justificat dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța supremă a decis că existența unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ (fiscal) care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia.
, în literatura de specialitate s-a apreciat că instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării va trebui să "pipăie" fondul, pentru a constata dacă într-adevăr respectiva cerere vizează un act administrativ care să fie vădit nelegal, executarea lui practică fiind, deci, de natură să creeze efecte nejustificate cu privire la situația reclamantului.
Astfel cum a învederat în motivarea acțiunii în contencios administrativ, Ordinul atacat este emis atât cu încălcarea legii cât și a prevederilor contractului de management educațional pe care l-a încheiat cu Ministrul Educației și Cercetării la data de 18.09.2006.
Din interpretarea coroborată a art. II alin.2 și a art. II alin.1 din nr.OUG 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a administrației nu rezultă că încetarea, în temeiul ordonanței de urgență, a contractelor de management educațional încheiate în temeiul Legii nr.128/1997 conduce la eliberarea din funcție a titularilor contractelor respective, astfel cum în mod nelegal se dispune prin Ordinul atacat.
Din modalitatea de redactare a art. II al nr.OUG37/2009 care la alin.1 prevede noile condiții în care se încheie contractul de management educațional, respectiv pe o durată de maxim 4 ani cu reevaluarea trimestrială a condițiilor contractuale, iar la alin.2 prevede încetarea contractelor de management educațional aflate în derulare rezultă că legiuitorul a dorit să asigure înlocuirea vechilor contracte de management educațional cu contracte noi, încheiate în temeiul legii modificatoare. Prin prevederile menționate, este garantată stabilitatea în funcție a inspectorilor școlari generali pe o perioadă de maxim 4 ani.
În niciun caz, interpretarea care poate fi dată acestor dispoziții legale nu este în sensul că vor fi eliberați din funcție toți cei care au contracte de management educațional în derulare, întrucât o asemenea consecință, de o asemenea gravitate, ar fi trebuit să fie prevăzută în mod expres.
Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit dispozițiilor art.24 alin.1 din Legea nr. 128/1997 modificată, funcția de inspector școlar general se ocupă prin concurs. Iar art.31 din aceeași lege prevede că "eliberarea din funcțiile de conducere, prevăzute la art.20, și din funcțiile de îndrumare și de control, prevăzute la art. 25, se face de către cei care au dispus numirea, în condițiile legii." Or, legea nu prevede eliberarea din funcție a inspectorilor școlari generali, ci doar încetarea contractelor de management ale acestora aflate în derulare.
Pe de altă parte, în cuprinsul contractului de management educațional încheiat între reclamant și ministrul învățământului, care constituie legea părților, sunt reglementate, la cap. IX pct.2 și 3, cazurile în care intervine eliberarea din funcție a managerului educațional. Niciunul din aceste cazuri nu este incident în speță, reclamantul obținând calificativul foarte bine în anul precedent, ceea ce implicit, înseamnă că mi-am îndeplinit în mod exemplar toate obligațiile asumate.
Eliberarea din funcție, ca și concept juridic, are, în principal, conotația unei sancțiuni care intervine atunci când nu sunt respectate obligațiile prevăzute în contractul de muncă sau în alt contract care dă naștere raportului juridic obligațional dintre angajat și angajator, cum este, în speță, contractul de management educațional.
Ordinul atacat prin care se dispune eliberarea mea din funcție nu conține nici o motivare referitoare la încălcarea vreunei obligații contractuale, unica situație în care se putea proceda la eliberarea sa din funcție.
Pe de altă parte, Legea învățământului nr.84/1995 republicată și Legea nr. 128/1997 republicată privind Statutul personalului didactic, sunt legi organice speciale, potrivit art.73 alin.3 lit. n) din Constituție. Conform art.115 al. (4) din Constituția României republicată,Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora."
Or, adoptarea de către Guvern a nr.OUG37/2009 și, mai ales a prevederilor art. II alin. 2 din acest act, nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit și nici de necesitatea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, ci, lucru foarte grav, de contracararea posibilelor efecte ale exercitării unui drept constituțional de către un număr de parlamentari împotriva unei legi deja adoptată de Parlament.
În niciun caz nu poate fi vorba de eficientizarea activității instituțiilor publice din învățământ, în speță a inspectoratelor școlare județene și nici despre îmbunătățirea actului managerial prin reducerea cheltuielilor bugetare, în condițiile în care, prin aplicarea acestui text de lege nu se face nimic altceva decât înlocuirea unui inspector școlar general cu alt inspector școlar general agreat politic, atribuțiile și salariul acestuia rămânând identice.
În condițiile în care legiuitorul primar a reglementat deja acest domeniu, Guvernul, prin intervenția sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art.61 alin.(1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului R si unica autoritate legiuitoare a țării". De altfel, aceasta este și poziția constantă a Curți Constituționale, exprimată prin mai multe Decizii, cum ar fi Decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009.
De asemenea, sunt încălcate și prevederile art.11 din Constituția României, prin faptul că dispozițiile art. II alin.2 din nr.OUG37/2009 nu corespund exigențelor Convenției Europene a Drepturilor Omului privind accesibilitatea și previzibilitatea normei juridice.
Totodată, sunt încălcate și prevederile art.115 alin.(6) din Constituție, potrivit cărora,ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție".
Prin prisma aceleiași critici, privind încălcarea dreptului la muncă, este încălcat și art.20 din Constituție prin raportare la prevederile art.6 par.1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care recunoaște și garantează dreptul la muncă.
Reclamantul mai arată că prin emiterea Ordinului atacat, se produce o pagubă iminentă constând în perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice.
În acest context, menționează că în calitatea pe care a deținut-o, de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului T, a inițiat o serie de proiecte pe linie de învățământ, în considerarea termenului de 4 ani pentru care am încheiat contractul de management educațional și în acord cu prevederile acestui contract, precum și cu cele ale fișei postului. Odată cu eliberarea sa din funcție, s-a dispus numirea în calitate de inspector școlar general a unei persoane pe criterii politice, care a abandonat aceste proiecte.
Se mai arată că prin emiterea Ordinului atacat, autoritatea publică a încălcat în mod flagrant principiul proporționalității și al protecției așteptărilor legitime.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, acquis-ul comunitar, împreună cu principiul proporționalității, a devenit parte a ordinii juridice interne, deși nu are o consacrare normativă, doctrinară sau jurisprudențială din România. În absența unor criterii suficiente pentru analiza completă a instituțiilor juridice române - în speță suspendarea executării actelor administrative individuale - apelarea la principiile consacrate din dreptul european și la regulile jurisprudențiale comunitare reprezintă nu doar o posibilitate, ci o obligație a judecătorului.
Instanța de judecată din România sesizată cu o cerere de suspendare a executării unui act administrativ individual, analizând dacă există un caz bine justificat pentru admiterea cererii, pe lângă cercetarea aparenței de nelegalitate, va trebui să facă și aplicarea principiului proporționalității, prin cântărirea intereselor părților raportat la fiecare rezultat posibil.
Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene este constantă în a statua că pentru a dispune suspendarea executării unui act emis de Comisie trebuie avut în vedere principiul proporționalității. În acest sens, trebuie avut în vedere riscul asociat fiecărui rezultat posibil. Rațiunea aplicată de în aprecierea posibilității de suspendare este pe deplin justificată și în analiza noțiunii de "caz bine justificat" despre care face vorbire art.14 din Legea nr.554/2004.
În speță, trebuie analizat dacă interesul său de a fi amânată executarea actului administrativ unilateral până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ este sau nu mai puternic decât interesul statului român de a se executa Ordinul de eliberare din funcție, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.
Astfel cum a învederat, pe rolul activității sale, în calitate de inspector școlar general, au existat o serie de proiecte demarate în acord cu politica educațională a ministerului învățământului, care nu sunt continuate de actualul inspector școlar general.
Din punct de vedere al ministerului învățământului, o prelungire a sa în funcția deținută până la pronunțarea unei soluții asupra fondului nu ar avea nici o consecință defavorabilă, întrucât va continua proiectele inițiate, fără a pune astfel în pericol activitatea instituției pe care a condus-o, precum și a organismelor subordonate acesteia (școli, grădinițe etc.). Dimpotrivă, executarea Ordinului are drept rezultat perturbarea gravă a activității unei instituții publice, în speță Inspectoratul Școlar al Județului T, care aparține de Ministerul Educației.
Pe de altă parte, eliberarea sa din funcție efectuată în mod intempestiv, înainte de expirarea duratei de 4 ani pentru care a fost încheiat contractul de management educațional și fără a mi se acorda vreun preaviz, este de natură a încălca și principiul protecției așteptărilor legitime, în condițiile în care, astfel cum a menționat, în considerarea duratei mandatului său de 4 ani, și-a stabilit o strategie de lucru, în acord cu prevederile contractului de management și ale fișei postului.
În drept au fost invocate dispozițiile art.15 din Legea nr.554/2004.
Legal citat, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În considerentele întâmpinării se arată că, din cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată nu rezultă faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Cu privire la prevenirea unei pagube iminente se arată că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii unei asemeni condiții, iar afirmațiile acestuia de genul că nu mai are posibilitatea să-și "onoreze angajamentele asumate prin contractul de management educațional" nu pot fi reținute câtă vreme acestea nu sunt probate de către reclamant. Mai mult decât atât, pentru a nu se perturba continuarea activității, la nivelul conducerii inspectoratului școlar județean a fost numit temporar un inspector școlar general până la organizarea concursului, activitatea inspectoratului nefiind afectată cu nimic, desfășurându-se în bune condiții.
Se mai arată că, reclamantul nu este o instituție publică, funcția de conducere nu poate fi asimilată instituției în sine, astfel, faptul că a "inițiat o serie de proiecte pe linie de învățământ" nu conduce la perturbarea activității inspectoratului școlar. Astfel, prin Ordinul de eliberare din funcție nu se creează o pagubă iminentă inspectoratului școlar județean și nici reclamantului, care potrivit prevederilor ordinului revine la catedră.
Referitor la cea de-a doua condiție, respectiv a cazului bine justificat se menționează că, reclamantul ignoră dreptul puterii executive de a emite ordonanțe de urgență, principala critică formulată împotriva ordinului de eliberare din funcție fiind faptul că "acest ordin a fost emis în temeiul art. II alin.2 din nr.OUG37/22.04.2009 -".
Se menționează că nr.OUG37/2009 reglementează descentralizarea competențelor care privesc gestionarea resurselor umane din administrația publică și la emiterea acesteia s-au avut în vedere adoptarea unor măsuri imediate care produc consecințe în ceea ce privește măsurile de optimizare, flexibilizare și îmbunătățire a activității serviciilor publice deconcentrate din cadrul ministerelor și al celorlaltor organe ale administrației publice centrale. Necesitatea urgentării luării acestor măsuri au răspuns nevoii actuale a planului de măsuri anti - criză, prin aceea că determină o eficientizare și o restructurare a cheltuielilor publice în vederea minimizării diverselor costuri.
Prin nr.OUG37/2009 se statuează faptul că, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare, contractele de management educațional încheiate în temeiul Legii nr.128/1997 și aflate în derulare încetează, astfel contractul de management educațional încheiat de reclamant a încetat de drept în temeiul nr.OUG37/2009, încetare care nu poate fi asimilată unei sancțiuni.
Se mai arată că prin emiterea ordinului contestat, ministerul nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile legale în vigoare și că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.952/07.03.2008.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.128/1997, nr.OUG37/2009 și Legii nr.554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:
Reclamantul a deținut funcția de inspector școlar general al județului T, fiind numit prin ordinul Ministrului Învățământului nr.5078/07.09.2006 și a încheiat un contract de management educațional cu Ministrul Educației și Cercetării în data de 18.09.2006 pe o perioada de 4 ani.
Prin Ordinul nr.3855 emis la data de 06.05.2009 reclamantul a fost eliberat din funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului
Împotriva acestui ordin reclamantul a formulat plângere prealabilă cât și acțiune în contencios administrativ având ca obiect anularea ordinului menționat, acțiunea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 05.06.2009 (filele 9-11 dosar).
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Așadar, neexecutarea lui ar fi contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație constituțională. În consecință, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnica a efectelor acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu. Legiuitorul, prin art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 a instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ.
Potrivit dispozițiilor art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la art.14 și prin cererea adresată instanței pentru anularea actului atacat.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente sau a unui prejudiciu material viitor. Totodată se impune îndeplinirea condiției de formulare de către reclamant a plângerii prealabile, conform prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004.
Reclamantul critica măsura luată prin ordinul contestat învederând că eliberarea sa din funcție, ca și sancțiune, poate fi dispusă în temeiul cap IX lit. b) și c) din contractul de management doar în cazul în care nu și-ar îndeplini din culpă sau cu rea intenție obligațiile asumate sau dacă, în urma evaluării anuale, managerul educațional a obținut calificativul nesatisfăcător, conform fișei de evaluare obiectivă.
Curtea constată că temeiul de drept al ordinului atacat este nr.OUG37/2009 care în art. II alin.1 prevede că "contractele de management educațional încheiate în temeiul Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, și aflate în derulare încetează în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."
Art. II alin.2 statuează că "numirea inspectorului școlar general, a inspectorului școlar general adjunct și a directorului Casei Corpului Didactic se face prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării. Inspectorul școlar general și directorul Casei Corpului Didactic încheie cu ministrul educației, cercetării și inovării un contract de management educațional pe termen de maximum 4 ani, care cuprinde direcțiile și obiectivele din strategia pe educație".
Curtea constată că reclamantul a respectat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, care însă nu a avut ca efect revocarea ordinului atacat.
Una dintre caracteristicile actului administrativ este executarea sa din oficiu (ex officio), bazată pe prezumția de legalitate a acestuia.
Prin art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ s-a instituit o excepție de la această regulă, respectiv posibilitatea suspendării executării actului administrativ, ca operație juridică de întrerupere temporară a efectelor sale, dar numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.
În ceea ce privește prima condiție impusă de legiuitor, și anume cazul bine justificat, aceasta este definită ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care e de natura să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Definiția legală a sintagmei de "pagubă iminentă" este dată de art.2 din Legea nr.554/2004 în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz perturbarea gravă a funcționarii unei autorități publice sau unui serviciu public.
În cuprinsul cererii de suspendare a executării ordinului reclamantul a invocat o serie de neregularități cu privire la temeiul de drept al emiterii ordinului, inclusiv a menționat nemotivarea măsurii de eliberare din funcție în nici un fel. Se arată că eliberarea din funcție, ca și concept juridic, are, în principal, conotația unei sancțiuni care intervine atunci când nu sunt respectate obligațiile prevăzute în contractul de muncă sau în alt contract care dă naștere raportului juridic obligațional dintre angajat și angajator, cum este, în speță, contractul de management educațional.
Ordinul atacat prin care se dispune eliberarea din funcție nu cuprinde nici una dintre situațiile menționate în contractul de management educațional, și anume încălcarea vreunei obligații contractuale, unica situație în care se putea proceda la eliberarea reclamantului din funcție.
Totodată, reclamantul invocă nelegalități în raport cu actul normativ care a stat la baza adoptării ordinului atacat, nelegalități ce creează suficiente îndoieli în legătura cu legalitatea întocmirii actului atacat.
În speță, această condiție este îndeplinită având în vedere motivele invocate relativ la nelegalitatea actului atacat.
Necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrativ-fiscale este recunoscută și în plan european prin R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei, potrivit căreia instanța, chemată să decidă măsura de protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea lui.
Curtea constată că și a doua condiție prevăzută de art.14 alin.1 în vederea discutării cererii de suspendare a executării actului administrativ este îndeplinită.
Astfel, în contextul în care reclamantul a deținut funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar al Județului T, în temeiul unui contract de management educațional pe o perioada de 4 ani, a impus o serie de reguli interne în scopul funcționării optime a componentelor compartimentului pe care l-a coordonat (management și evaluare instituțională). Odată cu eliberarea din funcție a reclamantului, aceste reguli interne, menite să asigure buna funcționare a compartimentului nu mai sunt respectate, situație care cauzează perturbarea activității Inspectoratului Școlar.
Pe de altă parte, eliberarea din funcție a reclamantului intervenită înainte de expirarea duratei de 4 ani pentru care a fost încheiat contractul de management educațional și fără acordarea vreunui preaviz, este de natură a încălca și principiul protecției așteptărilor legitime, în condițiile în care, în considerarea duratei mandatului de 4 ani, reclamantul și-a stabilit o strategie de lucru, în acord cu prevederile contractului de management și ale fișei postului.
Față de considerentele arătate, Curtea constată că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru a interveni suspendarea actului administrativ atacat.
În consecință, va admite cererea formulată ca fiind întemeiată și va dispune suspendarea executării actului administrativ contestat până la pronunțarea definitivă și irevocabilă a instanței de fond.
Curtea va obliga pârâtul, aflat în culpă procesuală la plata către reclamant a sumei de 837,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 833 lei onorariu avocațial, 4 lei taxa judiciara de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII și
Dispune suspendarea executării ORDINULUI nr.3855/06.05.2009 emis de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII și B, până la pronunțarea definitivă și irevocabilă a instanței de fond.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 837,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 iulie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/22.07.2009
TEHNORED:/23.07.2009
4.ex./SM/emis 2 com.
Se comunică:
- reclamant -, - T,-, jud.
- pârât - MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII și B, - B, str. G-ral nr.28-30, Sector 1
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
