Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 261/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 261
Ședința publică din data de 03 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 1552/7.04.2005 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice S și a actelor de executare ce constau în titlurile executorii din dosarele de executare nr. 4684/8.03.2006, 6392/20.03.2009 și somației de plată nr. -, toate emise de Administrația Finanțelor Publice a orașului Șimleu-S în data de 20.03.2009, în baza deciziei de impunere menționate, cerere formulată de către reclamanta - SRL ȘIMLEU-S, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI SIMLEU-S, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate de - SRL împotriva Deciziei nr. 74/10.03.2009 dată de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei - SRL Șimleu-S av. în reprezentarea intereselor reclamantei, cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cerere se află la al doilea termen de judecată, este timbrată, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se mai menționează că la data de 29.05.2009 se înregistrează din partea reclamantei un script care cuprinde mențiuni privind suma care vizează cererea de suspendare, respectiv 459.721 lei, procura specială, precum și dovada achitării și consemnării cauțiunii în procent de 5 % din sumă, 22.986 lei, prin recipisa CEC nr.-/1.
recipisei de consemnare a fost depus la registrul de valori, la dosar existând o copie a acesteia.
Instanța solicită reprezentantului părții litigante lămuriri cu privire la incidența în speță a dispozițiilor art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, raportat la cuantumul sumei contestate.
Reprezentantul reclamantei arată că, în cauză cauțiunea a fost achitată în raport de suma precizată de 459.721 lei, chiar dacă cererea de suspendare viza doar o parte din sumă. Mai arată că, separat, prin acțiunea principală înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, a solicitat anularea actelor administrativ fiscale în litigiu, contestând întreaga sumă, de 8 miliarde lei vechi, astfel încât, chiar dacă suspendarea vizează doar o parte din această sumă, care nu a fost însă încasată de către organele fiscale, competența este atrasă în favoarea Curții, în virtutea disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, precizează că, întrucât suspendarea vizează doar o parte din sumă, respectiv 459.721 lei și cauțiunea fixată de către instanță a fost raportată la acest cuantum. Mai arată că dosarul de fond are termen de judecată fixat pentru data de 11.06.2009., totodată, că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea cererii de suspendare.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată și precizată pentru motivele expuse pe larg în scris. În susținere se arată că în anul 2005 avut loc un control al organului fiscal, urmare acestui control societatea a înțeles să conteste actele administrativ fiscale emise, contestație pe care organul fiscal a respins-o ca nefondată. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra cererii de suspendare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus la data de 03 aprilie 2009, reclamanta ȘIMLEU-S, a chemat în judecată pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ȘIMLEU S și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1.552 din 07.04.2005, emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul S, a actelor nr. 4.684/08.03.2006, nr. 6.392/20.03.2009 și somației de plată nr. -, toate emise de Șimleu S, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației pe care a formulat-o împotriva deciziei de impunere nr. 74/10.03.2009 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
In motivare s-a arătat că organele de inspecție fiscală din cadrul Activității de Inspecție Fiscală S au verificat impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugată datorate de către ȘIMLEU-S, încheind procesul-verbal nr. 1.552 din 07.04.2005, iar mai apoi decizia de impunere nr. 1.552 din 07.04.2005.
Împotriva actului de control și a deciziei de impunere reclamanta a formulat contestație pe cale administrativ-jurisdicțională la. S, respectând procedura prealabilă prev. de nr.OG 92/2003 republicată privind pr. fiscală, contestația fiindu-i înaintată Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul, întrucât suma în litigiu depășea 5 miliarde lei.
Totodată, Activitatea de Inspecție Fiscală S din cadrul Sas esizat organele de cercetare penală, situație în care direcția din cadrul a dispus suspendarea soluționării contestației până la clarificarea laturii penale, ulterior urmând a soluționa contestația pe fond.
Având în vedere că, prin Rezoluția din dosarul nr. 992/P/2007/22.05.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvanieis -a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva reclamantei, aceasta a revenit cu o nouă adresă la pentru repunerea pe rol a contestației și soluționarea acesteia pe fond.
Soluționând contestația pe fond, a respins-o în totalitate prin decizia nr. 74 din 10.03.2009, reclamanta având posibilitatea de a atac a această decizie în termen de 6 luni la Curtea de Apel Cluj.
În prezent, arată reclamanta, derulează operațiunile pentru a ataca această decizie prin acțiune în contencios administrativ la Curtea de Apel Cluj, dar având în vedere că Șimleu Sac ontinuat executarea și pentru accesoriile aferente, respectiv majorări și penalități de întârziere, reclamanta a formulat prezenta cerere de suspendare a executării actului administrativ-fiscal.
În sprijinul celor solicitate, reclamanta relevă că solicitarea sa este bine justificată, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la paralizarea activității acesteia și, în ultimă instanță, la declanșarea procedurii insolvenței, ceea ce ar avea și consecințe de ordin social, în condițiile în care ar fi nevoită să-și concedieze angajații.
De asemenea, a mai arătat reclamanta, în prezent este o societate viabilă, nu este un rău platnic, achitându-și obligațiile datorate la bugetul de stat.
În final, reclamanta a precizat că până în prezent a achitat de plată aferent deciziei de impunere atacate, urmând ca în contencios administrativ să fie clarificat doar impozitul pe profit datorat sau nedatorat.
În drept, au fost invocate prev. art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și nr.OG 92/2003.
În conformitate cu prev. art. 215 alin. 2 din nr.OG 92/2003, instanța a pus în vedere reclamantei să achite o cauțiune în cuantum de 5% din suma ce face obiectul actului contestat, fiind depusă în consecință la dosar recipisa CEC nr. -/1 pentru suma de 22.986 lei, valoarea fiind calculată în funcție de precizările susținute oral la termenul de astăzi de către reprezentantul reclamantei.
Pârâtele și-au delegat reprezentant în instanță, care a arătat că nu se opune cererii de suspendare, în condițiile în care este vorba despre o societate comercială viabilă, care nu a înregistrat, până în prezent, datorii față de bugetul general consolidat, cu atât mai mult cu cât o parte din suma de face obiectul deciziei de impunere, respectiv TVA-ul, a fost deja încasată, prin compensare.
Analizând cererea formulată, prin prisma prevederilor legale aplicabile speței, Curtea apreciază că este fondată, motiv pentru care urmează a fi admisă, luând în considerare cele mai jos expuse:
La data de 07.04.2005 a fost întocmit raportul de inspecție fiscală înregistrat la. S sub nr. 1552/2005, obiect al controlului constituindu-l modul de calculare, înregistrare și virare al obligațiilor reclamantei față de bugetul statului, operațiunile verificate fiind aferente anului 2000.
Urmare a controlului și a celor constatate cu prilejul analizării documentelor puse la dispoziție de către reclamantă, consilierii din cadrul autorității de inspecție fiscală au apreciat că aceasta datorează bugetului statului suma totală de 810.361 lei, constând în impozit pe profit și, cu majorările de întârziere aferente.
Decizia de impunere pentru această sumă a fost emisă la data de 7.04.2005, sub nr. 1551/2005.
Contestația administrativă formulată de către reclamantă împotriva acestui act a fost soluționată în sensul respingerii, prin decizia nr. 74 din 10.03.2009 ( 11 și urm.).
În condițiile în care decizia de impunere emisă constituie titlu executoriu, în conformitate cu prev. Codului d e procedură fiscală, văzând și dispozițiile art. 215 alin. 2 din acest act normativ, reclamanta s-a considerat îndreptățită la suspendarea executării actului contestat, relevând faptul că procedurile de executare ar duce la intrarea în incapacitate de plată, date fiind numeroasele sale contracte aflate în curs de executare, cu consecința disponibilizării unui număr important de salariați.
De asemenea, s-a relevat instanței că reclamanta s-a adresat Curții de Apel Cluj, contestând decizia nr. 74/2009, dosarul fiind înregistrat sub nr-.
Totodată, s-a precizat cererea de suspendare, în sensul în care ea vizează doar suma de 459.721 lei, reprezentând impozit pe profit, cu accesoriile aferente, cu toate că prin acțiunea principală, înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, s-a solicitat anularea actelor administrativ fiscale în litigiu, contestându-se întreaga sumă, de peste 8 miliarde lei vechi, astfel încât, chiar dacă suspendarea vizează doar o parte din această sumă, care nu a fost însă încasată de către organele fiscale, competența este atrasă în favoarea Curții, în virtutea disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Articolul 15 alin. 1, raportat la 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, trebuie să existe un caz bine justificat, corelativ cu necesitatea prevenirii unei pagube iminente, suspendarea putându-se dispune pe acest temei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Cerințele cazului bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente, sunt reliefate prin prev. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, în sensul în care acesta este o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ, iar art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, definește paguba iminentă ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Această îndoială serioasă a fost apreciată în cauză prin prisma mai multor considerente relevate în acțiune de către reclamantă, după cum urmează:
În esență, sumele ce fac obiectul deciziei de impunere au fost stabilite avându-se în vedere operațiunile de aprovizionare cu materiale de construcții derulate de către reclamantă pe parcursul anului 2000, organul de control apreciind că în contabilitate au fost înregistrate facturi fictive, emise de societăți ale căror date de identificare sunt eronate sau care au negat existența unor relații comerciale cu petenta.
Cu privire la aceste aspecte, se arată că nu se poate reține o culpă a reclamantei, care a fost de bună credință, necunoscând situația juridică a cocontractanților săi, iar materiile prime achiziționate au existat, fiind înregistrate în gestiune și fiind utilizate în procesul de producție, actul de control nefăcând altceva decât să sancționeze petenta pentru greșita aplicare a legii de către furnizorii săi.
În plus, se relevă că organele de control au făcut aplicarea prev. art. 19 lit. a din OUG nr. 17/2000, cu toate că până la data de 14.03.2000 au fost în vigoare disp. OG nr. 3/1992, care au fost respectate.
Luând în considerare toate aceste susțineri, instanța apreciază că, prin modul de expunere al circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, s-a creat un dubiu asupra legalității actului administrativ, urmând însă ca toate aceste aspecte să fie analizate pe fond doar în cadrul acțiunii în anulare, introdusă în baza prev. art. 218 alin. 2 din nr.OG 92/2003.
Este adevărat faptul că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, care nu poate face obiectul analizei instanței investită cu soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, însă nu este mai puțin adevărat faptul că această măsură trebuie privită ca fiind una de conservare, care se justifică în acele situații în care executarea actului ar fi de natură să producă o pagubă iminentă.
Or, în speță este incontestabil că, prin demararea procedurilor de executare silită, concretizate, în primul rând, prin blocarea conturilor societății, s-ar crea pentru reclamantă un prejudiciu cert, în condițiile în care suma reprezentând TVA a fost deja recuperată, iar cuantumul de de 459.721 lei este unul consistent, fiind credibilă afirmația conform căreia executarea silită ar avea drept consecință intrarea societății în incapacitate de plată.
Pentru a dispune astfel, Curtea achiesează la susținerile din acțiunea introductivă conform cărora paguba iminentă trebuie apreciată prin prisma situației specifice a reclamantei, pârâtele achiesând la admiterea cererii de suspendare și recunoscând astfel, implicit, îndeplinirea ambelor condiții cerute de prevederile legale mai sus citate.
Este indubitabil că blocarea conturilor societății ar determina scoaterea acesteia de pe piață, respectiv punerea sa în imposibilitate de a-și derula raporturile economice cu furnizorii și beneficiarii, ceea ce duce, în ultimă instanță, la intrarea în incapacitate de plată și deschiderea procedurii insolvenței.
În aceste circumstanțe, aducerea la îndeplinire a dispozițiilor actului administrativ înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate, este de natură să producă consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului, nefiind de neglijat nici consecințele sociale pe care le-ar avea necesitatea disponibilizării personalului angajat, cu luarea în considerare a condițiilor economice actuale.
În consecință, acțiunea precizată a reclamantei va fi admisă conform dispozitivului, instanța neconsiderând necesar să se pronunțe în mod expres asupra petitului de suspendare a actelor de executare, acesta fiind efectul intrinsec al admiterii cererii, conform art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O RĂȘTE:
Admite cererea precizată formulată de reclamanta ȘIMLEU-S, cu sediul în Șimleu S, str. -, nr. 22, jud. S împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în Z,-, jud. S și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI SIMLEU-S, cu sediul în Șimleu S,-. jud. S și în consecință:
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1.552 din 7.04.2005 emisă de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, în ceea ce privește suma de 459.721 lei, stabilită cu titlu de impozit pe profit, cu majorările și penalitățile aferente, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului înregistrat sub nr- pe rolul Curții de Apel Cluj.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - -
Red.
Dact./4 ex./. 02.07.2009
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
