Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 262/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 29.06.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.262
Ședința publică din 06 august 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâților MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și SĂNĂTĂȚII, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal se prezintă reclamanta personal, asistată de avocat, iar în reprezentarea pârâților se prezintă consilier juridic Minola,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Sănătății prin care a fost invocată excepția litispendenței în conformitate cu dispozițiile art. 163 Cod procedură civilă.
Curtea pune în discuție excepția de litispendență invocată de pârâtul Ministerul Sănătății.
Reprezentanta pârâților solicită admiterea excepției pentru motivele arătate în scris în întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției, arătând că dosarul invocat de pârât a fost declinat la Tribunalul Timiș și nu a fost soluționat, iar în conformitatea cu dispozițiile art. 14 se poate cere suspendarea unui act administrativ până la soluționarea cauzei pe fond.
Curtea respinge excepția de litispendență invocată de pârâtul Ministerul Sănătății având în vedere că dosarul nr- se află pe rolul Tribunalului Timiș ca efect al pronunțării unei hotărâri de declinare a competenței, solicitarea dosarului menționat în vederea atașării la acest dosar nefiind posibilă, de vreme ce hotărârea de declinare a competenței, pronunțată de asemenea de Curtea de Apel Timișoara, a rămas irevocabilă prin nerecurare.
La solicitarea instanței, reclamanta arată că prin indicatori de performanță se înțelege modul de gestionare a unei sume de bani din bugetul spitalului, respectiv, s-a propus o sumă de bani pe persoană și pe pat, iar acest procent s-a depășit fără a afecta bugetul spitalului; au fost cheltuiți bani care existau în bugetului acestuia; se mai arată că metodologia de evaluare se schimbă de la un an la altul.
Ambele părți afirmă faptul că punctajul maxim în vederea evaluării indicatorilor de performanță este 5.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare a executării Ordinului nr.866/15.05.2009 emis de Ministrul Sănătății, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ pentru motivele redate în scris, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege invocate; indicatorii avuți în vedere la penalizarea reclamantei vizează și existența unor elemente de fapt, întrucât este posibilă propunerea unui obiectiv de realizat, dar din motive care nu depind de manager, ele să nu poată fi realizate; arată că starea materială a familiei reclamantei are foarte mult de suferit, este singurul întreținător al familiei, are doi copii la facultate care nu au un loc de muncă și a contactat un credit pe care în condițiile de față nu-l mai poate acoperi; solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea cererii considerând că ordinul este emis în condițiile legii; că starea materială a reclamantei nu este problema Ministerului Sănătății; reclamanta știind că acest contract poate fi reziliat oricând, după o evaluare, dacă acești indicatori de performanță nu sunt îndepliniți; nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr- la data de 29.06.2009, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul și Ministrul Sănătății, solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 866 din 15 mai 2009 emis de către Ministrul Sănătății, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, întrucât prin punerea acestuia în executare i s-ar crea o pagubă iminentă.
Menționează faptul că la data de 29.06.2009 a formulat acțiune în contencios administrativ împotriva Ordinului nr.866 din 15 mai 2009 prin care a solicitat anularea în tot a acestui act administrativ, astfel că este îndeplinită ipoteza normei juridice cuprinse în art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În motivare, reclamanta arată că prin Ordinul nr. 866 din 15 mai 2007 emis de către ministrul sănătății s-a dispus, în mod nelegal și netemeinic, în baza prevederilor art. 178 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, revocarea acesteia din funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie, județul T, începând cu data de 18 mai 2009, și încetarea începând cu aceeași dată a contractului de management nr. 307/14.12.2006.
Astfel, acest ordin a fost emis, așa cum rezultă din lectura sa, ținându-se seama de referatul Comisiei centrale de evaluare nr. EN 4302/30.04.2009 însă, în ceea ce privește descrierea faptei care constituie fundamentul emiterii ordinului suscitat, ministrul reține doar atât:"nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public".
Susține reclamanta că executarea acestui act administrativ i-ar crea un prejudiciu deosebit de mare, care ar fi greu de recuperat ulterior, în cazul în care ar avea câștig de cauză, știut fiind faptul că Ordinul nr. 866/2009 produce efecte juridice începând cu data de18.05.2009, în contextul în care funcția deținută era principala sursă de venit atât pentru reclamantă, cât și pentru întreaga sa familie. Astfel, acest fapt îi creează o situație financiară, socială și familială deosebit de gravă.
În condițiile în care din anul 2000 lucrat numai în cadrul Spitalului de Psihiatrie, beneficiind de calificative anuale de" bine",a ajuns în situația de a nu mai putea asigura existența familiei alcătuite din patru persoane. În momentul de față, doar soțul său are un câștig lunar, fiind pensionar cu o pensie lunară de 623 lei. De asemenea, mai are doi copii, dintre care unul este student la o facultate din Germania, iar celălalt a terminat de curând facultatea și nu are încă asigurat un loc de muncă, toți membrii familiei aflându-se, practic, în întreținerea reclamantei.
De asemenea, menționează că a contractat un împrumut, fără să știe că v-a rămâne fără salariu, cu o lunară de 220 Euro. In acest context, reclamanta și familia sa a rămas fără mijloace materiale de trai ca urmare a emiterii Ordinului a cărui suspendare o solicită.
pagubei ce i s-ar putea produce prin executarea actului administrativ atacat rezultă în mod direct din caracterul executoriu al acestuia și din obligativitatea conformării față de dispozițiile lui. Date fiind repercusiunile economice incidente, întinderea acestei pagube s-ar cifra la o sumă foarte mare, iar implicațiile financiare și sociale atât pentru ea, cât și pentru familia sa sunt chiar incalculabile.
Apreciază totodată că Ordinul nr. 866/2009 este vădit nelegal și netemeinic, neîndeplinind condiția esențială a unei motivări care să permită controlul legalității actului în procedura contenciosului administrativ.
Având în vedere faptul că organul administrativ emitent al ordinului atacat se fundamentează în emiterea acestuia pe referatul Comisiei centrale de evaluare, ar fi trebuit ca din motivarea în fapt a ordinului să reiasă circumstanțele actuale care au condus organul emitent la aplicarea dispozițiilor legale invocate. Este inadmisibil ca un act administrativ de autoritate prin care se dispun măsuri cu repercusiuni sociale notabile, cum este ordinul a cărui suspendare o solicită, să se limiteze la o asemenea motivare lapidară constând în simpla redare a unei prevederi a unui contract, care pare mai degrabă a fi o motivare în drept decât una în fapt.
Mai mult decât atât, Comisia centrală de evaluare nu a emis nicio evaluare scrisă care să îi fie comunicată, reclamantei comunicându-i-se oral că în urma evaluării, calificativul obținut este acela de "". Prin urmare, a fost nevoită să formuleze contestație împotriva unei simple comunicări verbale, contestație înregistrată cu nr. 44/23.04.2009, în urma căreia i-a fost comunicat un răspuns lapidar, scris de această dată, prin care contestația a fost respinsă.
Raportat la motivele de fond care au întemeiat măsura dispusă prin ordinul atacat, în lipsa unei expuneri a acestora de către autoritatea emitentă, poate doar să schițeze o apărare împotriva unor acuzații pe care nu poate decât să le presupună.
Astfel, îi este imputată nerespectarea unui indicator de performanță care face parte dintr-o listă cu indicatori care au fost negociați la data de 15.09.2008, după cum reiese din Anexa nr. 2 la actul adițional nr. 2/15.09.2008 la contractul de management al spitalului public nr. 307/14.12.2006.
Acest indicator de performanță este unul economico-financiar și se referă la costul mediu pe zi de spitalizare. Critica adusă subsemnatei este aceea că acest indicator a fost depășit cu 1,97 lei/zi de spitalizare. Motivul pentru care acesta a fost depășit este creșterea cheltuielilor ca urmare a rectificărilor bugetare succesive acordate în plus de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate în sumă de 1.419.000 lei față de momentul negocierii indicatorilor de performanță, respectiv, de 300.000 lei primite de la Ministerul sănătății în trimestrul III al anului 2008, în contextul în care negocierea indicatorilor și asumarea lor prin anexa nr. 2 la contractul de management s-a încheiat la data de 15.09.2008.
Menționează că fără aceste sume, costul mediu pe zi de spitalizare ar fi avut valoarea de 84,50 lei, indicatorul negociat având valoarea de 84,70 lei.
In momentul negocierii indicatorilor de performanță, previziunile au fost făcute și asumate raportat la bugetul de venituri și cheltuieli existent la data de 30.06.2008, iar până la finele anului, prin rectificările bugetare succesive realizate de către CJAS T și Ministerul Sănătății, s-a ajuns la o creștere de 15% a acestor sume, fapt care a determinat și depășirea indicatorului de cost mediu/zi de spitalizare.
Așadar, nerespectarea acestui indicator de performanță nu îi este imputabilă, întrucât s-a datorat creșterilor bugetare ulterioare asumării acestor indicatori.
Mai mult decât atât, Ordinul ministrului sănătății publice nr. 112/2007 privind criteriile de performanță în baza cărora contractul de management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen, ordin pe care ministrul sănătății îl invocă între temeiurile de drept ale ordinului atacat, prevede în art. 5 căîn situația în care pe parcursul derulării contractului de management apar modificări ale actelor care au stat la baza angajamentului asumat prin contractul de management, se vor renegocia indicatorii cărora le sunt aplicabile aceste modificări.
Or, reclamanta a formulat și depus la data de 09.03.2009 o cerere de renegociere a unor indicatori de performanță, înregistrată la Direcția de Sănătate Publică Județeană T sub nr. 3267. Prin urmare, aceasta și-a îndeplinit obligația de a solicita renegocierea indicatorilor ca urmare a apariției factorilor modificatori față de momentul asumării acestora, însă solicitarea mea nu a fost aprobată.
Comisia centrală de evaluare a apreciat în mod nelegal, în motivarea ridicol de succintă a respingerii contestației, că renegocierea indicatorilor trebuia solicitată în cursul anului 2008, în condițiile în care nu există nicio prevedere legală care să pretindă acest lucru și în condițiile în care reclamanta a solicitat renegocierea înainte de evaluarea anuală iar negocierea acestor indicatori a avut loc în luna septembrie a anului 2008 și sumele bugetare au fost suplimentate în luna octombrie 2008, respectiv, luna decembrie 2008.
Nu în ultimul rând, capitolul VIII pct. b) al contractului de management nr. 307/14.12.2006, care stă la baza emiterii ordinului a cărui suspendare o solicită și al cărui conținut nu a fost redat integral de către emitent, prevede revocarea din funcție a managerului, în cazul "nerealizării indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public, prevăzuți în anexa la prezentul contract, timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia".
De altfel, apreciază că ordinul atacat este nelegal întrucât este emis cu omiterea unor aspecte esențiale care țin de managementul instituției, respectiv, cu neobservarea faptului că Spitalul de Psihiatrie a beneficiat de un bun management de când a fost numită în această funcție, neavând nicio datorie, neexistând niciun furnizor a căror facturi să fie neachitate, drepturile salarale au fost achitate întotdeauna la zi, există medicamente suficiente la dispoziția pacienților care nu mai trebuie astfel să și le procure, au fost făcute renovări la patru din cele nouă pavilioane ale spitalului, instituția realizând progrese care nu au mai fost înregistrate anterior.
In drept,își întemeiază cererea pe prevederile art.15 din Legea nr. 554/2004 republicată, precum și pe textele legale mai sus citate.
In probațiune, reclamantadepus copii de pe: acțiunea în contencios administrativ împotriva Ordinului nr. 866 din 15 mai 2009, Ordinul nr. 866 din 15 mai 2009 emis de către ministrul sănătății, contractul de management nr. 07/14.12.2006, anexa nr. 2 la actul adițional nr. 2/15.09.2008 la contractul de management al spitalului nr. 307/14.12.2006, contestație înregistrată cu nr. 44/23.04.2009, răspunsul la contestație nr. 134/23.04.2009, cererea de renegociere a unor indicatori de performanță, înregistrată la Direcția de Sănătate Publică Județeană T sub nr. 3267/09.03.2009; adresă emisă de ministerul sănătății nr. 146/13.10.2008, bugetul de venituri și cheltuieli nr. 1634/02.06.2008 și bugetul de venituri și cheltuieli nr. 4266/22.12.2008.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care a invocat excepția litispendenței în conformitate cu dispozițiile art. 163 cod procedură civilă, arătând că prin cauza ce formează obiectul dosarului nr-, reclamanta a sesizat în data de 21.05.2009 instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a Ordinului nr. 866 din 15 mai 2009, cauza având primul termen de judecată în 08.07.2009.
Pe fond, pârâtul a solicitat să se constate ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi dispusă suspendarea actului administrativ prevăzute în art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reiese că este necesar a fi întrunite cumulativ cele două condiții, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "cazului justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
În opinia pârâților, cele două condiții nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată. Existența cazului bine justificat în sensul art.14 poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Este vorba, așadar, de efecte ale actului administrativ unilateral ireparabile, prejudiciul creat fiind greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Ordinul atacat este motivat atât în drept cât și în fapt. Astfel, în ceea ce privește motivarea, în Ordinul nr. 866/2009 sunt invocate în preambul dispozițiile legale incidente după cum urmează: alin. (3) al art. 178 și alin. (1) și (3) ale art. 200 din Legea nr. 95/2006, Ordinul nr. 112/2007, lit. b) a cap. VIII din Contractul de management nr. 307/14.12.2006. Motivul pentru care contractul de management al reclamantei a încetat este rezultatul foarte slab obținut la evaluarea anuală a indicatorilor pe care chiar reclamanta și i-a asumat.
In ceea ce privește aprecierea reclamantei conform căreia Comisia centrală de evaluare nu i-ar fi adus la cunoștință rezultatul contestației la calificativul obținut, susține că reclamanta a contestat evaluarea și respectiv calificativul acordat de comisia centrală, prin cererea cu nr.44/23.04.2009, iar prin Hotărârea nr.134/2009, Comisia centrală a respins contestația formulată. Precizăm
Comisia Centrală de evaluare a respins contestația managerului datorită faptului că în aceasta nu au fost invocate motive de natură a conduce Comisia la concluzia că rezultatul final a fost unul eronat datorat unor erori de calcul, ci prin contestația depusă managerul recunoaște nerespectarea indicatorilor asumați însă, precizează că ar fi solicitat renegocierea acestor indicatori. Nu contă faptul că reclamanta ar fi solicitat această renegociere a indicatorilor, însă a formulat această solicitare abia în data de 09.03.2009 (adresa nr. 955) dată la care pe de o parte indicatorii negociați pentru anul 2008 nu mai puteau fi renegociați termenul pentru care fuseseră asumați se sfârșise la finele anului 2008, iar pe de altă parte procesul de evaluare era demarat la acea dată. Ori, renegocierea indicatorilor asumați este posibilă în cursul anului pentru care au fost asumați nu în cursul procesului de evaluare în caz contrar procedura de evaluare ar rămâne fără esență.
Având în vedere faptul că reclamanta nu a urmărit îndeplinirea indicatorilor asumați prin contractul de management nr. 307/2006 și nu a redimensionat în termen indicatorii conform situației economico-financiare a spitalului, conduce în mod cert la concluzia că evaluarea indicatorilor s-a făcut în mod corect pe baza indicatorilor asumați și nu se poate pune în discuție încălcarea dispozițiilor reglementărilor legale privitoare la modalitatea de evaluare.
În ceea ce privește motivarea reclamantei a pagubei iminente, invocă Decizia nr. 507/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a reținut că natura măsurii dispuse prin actul de destituire din funcția publică nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat și că suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Curtea a respins excepția de litispendență invocată de pârâți având în vedere că dosarul nr- se află pe rolul Tribunalului Timiș ca efect al pronunțării unei hotărâri de declinare a competenței, solicitarea dosarului menționat în vederea atașării la acest dosar nefiind posibilă, de vreme ce hotărârea de declinare a competenței, pronunțată de asemenea de Curtea de Apel Timișoara, a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Analizând actele și lucrările dosarului, cât privește înseși cererea de suspendare, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit dispozițiilor art.15, coroborat cu art.14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, fie prin acțiunea principală, fie printr-o acțiune separată, să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Așadar, pentru suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite trei condiții: 1) reclamantul să fi introdus acțiunea având ca obiect anularea în tot sau în parte a actului administrativ a cărui suspendare o solicită; 2) să existe un caz bine justificat și 3) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prima condiție este îndeplinită deoarece reclamanta a sesizat la data de 29.06.2009 Curtea de Apel Timișoara cu o acțiune în contencios administrativ având ca obiect anularea Ordinului nr.866/15.05.2009 emis de Ministrul Sănătății, așa cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei ( filele 6-8)
De asemenea, Curtea apreciază că și celelalte două condiții sunt îndeplinite.
Astfel, se reține că, potrivit art. 2 lit. ș și t din Legea 554/2004, prin "cazuri bine justificate" se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Fără a prejudicia fondul pricinii, Curtea reține că există o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, îndoială ce rezidă din împrejurareade faptcă fișa de evaluare a activității reclamantei (fila 98 dosar), în baza căreia s-a emis ordinul de revocare, denotă calificative maxime pentru toți indicatorii de performanță, exceptându-l pe cel al costului mediu pe zi de spitalizare, care a fost depășit, ca urmare a unor venituri suplimentare alocate din bugetul de stat, cu suma de1,97 lei/zi de spitalizare.
În aprecierea aparenței de nelegalitate Curtea are în vedere și împrejurarea că actul administrativ a cărui suspendare se solicită este fundamentat pe nerealizarea indicatorilor de performanță fără a motiva în drept și în fapt de ce depășirea costului mediu pe zi de spitalizare ca urmare a suplimentării sumelor alocate reprezintă unmotiv imputabilreclamantei, așa cum instituie capitolul VIII pct. b) al contractului de management nr. 307/14.12.2006, invocat de pârâți. Mai exact, ordinul menționat nu specifică dacă sumele suplimentare aveau sau nu o altă destinație decât cea dată de manager, respectiv medicamente și hrană.
Aceste aspecte, care afectează prezumția de legalitate de care beneficiază orice act administrativ, țin însă de fondul acțiunii în anulare, astfel încât în această etapă a litigiului nu pot fi analizate sub aspectul temeiniciei lor.
Cât privește cea de-a treia condiție, Curtea o constată de asemenea îndeplinită, deoarece pierderea veniturilor reclamantei constituie fără îndoială un prejudiciul material viitor și previzibil, în condițiile în care singurele venituri ale familiei sunt constituite din pensia soțului reclamantei de 623 lei (fila 67 dosar) iar cei doi copii ai familiei se află încă în desfășurarea studiilor (filele 70-71 dosar), precum și în condițiile în care reclamanta a contractat un împrumut bancar pe care este pusă în situația de a nu-l mai putea achita (filele68-69 dosar).
Nu în ultimul rând, Curtea reține că ordinul de revocare din funcția de manager a reclamantei este în măsură a produce o pagubă iminentă prin perturbarea previzibilă gravă a funcționării Spitalului de Psihiatrie, așa cum rezultă din Raportul de activitate al Biroului de control intern (fila 73 dosar) și din Raportul de audit intern (filele 74-77 dosar), rapoarte care evidențiază o destabilizare a activității spitalului, concretizată în neplata facturilor curente și diminuarea hranei pacienților, ca urmare a schimbărilor intervenite în managementul instituției.
Apreciind astfel că sunt îndeplinite dispozițiile art.15 coroborat cu art.14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, Curtea, constatând întemeiată cererea formulată de reclamantă, urmează aoa dmite, cu consecința suspendării executării Ordinului nr.866/15.05.2009 emis de Ministrul Sănătății, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Totodată, Curtea va obligă pârâții, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta, domiciliată în,-, Jud. T, în contradictoriu cu pârâții Ministrul Sănătății și Ministerul Sănătății, cu sediul în B,--3, sector 1.
Suspendă executarea Ordinului nr.866/15.05.2009 emis de Ministrul Sănătății, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000, reprezentând onorariu avocat.
Executorie de drept.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.08.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
RED- -10.08.2009
TEHNORED - LM -10.08.2009
5 expl/SM emis 3 comunicări
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu
