Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 2782/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2782
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 26.06.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Bîcu
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Administrația Finanțelor Publice Sector 2
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, prin avocat, și pârâta, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta, prin consilier juridic, depune la dosar întâmpinare, comunicând și reclamantei, prin avocat, un exemplar al acesteia.
Reclamanta, prin avocat, depune la dosar un set de acte, comunicând și pârâtei, prin consilier juridic, copia acestuia.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat, fiind îndeplinite condițiile Legii 554/2004. Învederează că societatea reclamantă nu are disponibilități bănești proprii pentru satisfacerea creanței pârâtei. Arată că taxa instituită este nelegală, aceasta trebuia să fie reținută la valoarea contractului. Invocă prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, conform motivelor din întâmpinare, și menținerea actului administrativ atacat.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 29.05.2009, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B solicitând să se dispună, ca până la pronunțarea instanței de fond, să se suspende executarea Deciziei de impunere nr. 112/27.03.2009 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a identificat și achiziționat în cursul anului 2007 un număr de două terenuri învecinate situate în raza orașului Târgu terenurilor a vizat edificarea de către reclamantă a unui centru de afaceri și comerț de tip,mall". Întrucât la momentul achiziției terenurilor pe acestea se aflau anumite clădiri dezafectate, care nu corespundeau necesităților de afaceri, aceste clădiri au fost ulterior demolate astfel încât pe terenul eliberat să se poată realiza construcția centrului de afaceri și comerț.
La data de 27.03.2009 organul fiscal, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2, Activitatea de Inspecție Fiscală a comunicat reclamantei Decizia de impunere nr. 112 având la bază Raportul de inspecție fiscală nr. -/26.03.2009, prin care s-au dispus obligații suplimentare de plată aferente TVA solicitată la rambursare conform decontului de taxă înregistrat sub nr. 3 10817/26.01.2009. Concret, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plata TVA în cuantum de 2.787.944 lei plus majorări de întârziere în sumă de 359.206 lei urmare a ajustării de către organul de control a dreptului de deducere a taxei aferente achiziției de clădiri și terenuri In temeiul art. 145 alin. (4) lit. d) a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Cu privire la încadrarea clădirilor (dezafectate) în categoria,bunurilor de capital" în înțelesul textului de lege invocat și, de asemenea, cu privire la legalitatea extrapolării asupra terenurilor a tratamentelor fiscale aplicate de către organul de control clădirilor (dezafectate) pentru motivele arătate de către inspectorii fiscali, reclamanta exprimă serioase dubii.
Pentru acest motiv, în data de 27.04.2009, reclamanta a formulat și înaintat către Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Municipiului B, contestația împotriva Deciziei de impunere, care a fost înregistrată la Registratura Generală a Direcției Generale a Finanțelor Publice Municipiului B sub nr. 19854. Prin contestația formulată se arată motivele de fapt și de drept pentru care tratamentele fiscale însușite de organul de control sunt nelegale și neîntemeiate.
La 21.04.2009 Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 a dispus începerea executării Deciziei de impunere prin comunicarea nr. - și a Titlului executoriu cu același număr. 0 lună mai târziu, mai exact în data de 22.05.2009 băncii reclamantei Bank SA i-a fost comunicată de către Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 adresa nr. 39069 de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești ale reclamantei.
Potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ,În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."
În ceea ce privește cele două condiții necesar a fi îndeplinite pentru dispunerea suspendării executării silite a Deciziei de impunere nr. 112/27.03.2009, și anume existența unui caz bine justificat pentru luarea unei astfel de măsuri și prevenirea unei pagube iminente, Legea contenciosului administrativ definește,cazurile bine justificate" ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" ( art. 2 alin. 1, lit. t) iar,paguba iminentă" ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării societății (art. 2 alin. 1 lit. ș).
1. Aspecte privind legalitatea actului administrativ
Prin Raportul de inspecție fiscală organul de control reține faptul că,având în vedere prevederile art. 149 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în situația în care bunurile de capital își încetează existența, TVA deductibilă se ajustează" și că reclamanta,a înregistrat în evidența contabilă în contul 212,clădiri" imobilul astfel achiziționat (clădiri plus terenuri). Totodată, societatea a declarat la Direcția Impozite și Taxe Locale Târgu M întreaga valoarea a imobilului pe clădiri ".
Pe baza considerentelor de mai sus, organul de control a refuzat dreptul de deducere a TVA aferenta achizițiilor de clădiri și terenuri.
Un teren nu își poate,înceta existența". Pe cale de consecință, ajustarea dreptului de deducere a TVA aferentă achiziționării terenurilor, potrivit art. 149 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003, respectiv pe motiv că acestea și-au încetat existența este o abordare fundamental eronată. Iar eventuale greșeli de ordin contabil/declarativ, acelea de a reflecta întreaga valoarea a bunului imobil achiziționat (teren plus clădiri) în contul 212,clădiri" și de a declara întreaga valoare a imobilului pe clădiri la Direcția Impozite și Taxe Locale Târgu M, nu pot atrage după sine,sancțiuni fiscale" în materie de TVA prin asimilarea tratamentului fiscal aplicat clădirii tratamentului fiscal aplicabil terenului; aceasta pentru că, dincolo de normele contabile, care oricum nu pot constitui bază de evaluare a tratamentelor fiscale câtă vreme există legi fiscale speciale, tratamentele fiscale ale celor două categorii de bunuri imobile sunt reglementate de Codul fiscal și ele nu țin cont de modul de operare a achizițiilor în registrele contabile ale societății/declararea lor către Direcția Impozite și Taxe Locale Târgu
De aceea, TVA aferentă achiziționării terenurilor nu se supune regulilor de ajustare prevăzute de art. 149 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003, fiind pe cale de consecință integral deductibilă.
Cu privire la componenta,clădiri dezafectate" achiziționate împreună cu terenurile și în vederea edificării pe terenuri a centrului de afaceri și comerț amintit, reclamanta a arătat că art. 149 din Legea nr. 571/2003, invocat de organul fiscal, stabilește reguli de ajustare a TVA aferentă achiziționării de,bunuri de capital" înțelegând prin aceasta,activele corporale fixe definite la art. 1251alin. (1) pct. 3 din Codul fiscal), precum și operațiunile de construcție, transformare sau modernizare a activelor corporale fixe. ".
În continuare, art. 1251alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 571/2003, încadrează în categoria activelor corporale fixe,orice activ care este deținut pentru a fi utilizat în producția sau livrarea de bunuri ori în prestarea de servicii pentru a fi închiriat terților sau pentru scopuri administrative, dacă acest activ are durata normală de utilizare mai mare de 1 an și valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului sau prin prezentul titlu".
Ori, despre clădirile dezafectate se știa încă de la momentul achiziției lor faptul că nu vor fi exploatate nici măcar pentru o zi de către reclamantă, ele urmând a fi demolate pentru a permite edificarea pe terenul astfel eliberat a centrului de afaceri și comerț. Acest lucru reiese clar din contractele de achiziție a bunurilor imobile, autorizațiile de desființare și procesele verbale la terminarea lucrărilor de demolare.
În acest context, clădirile în discuție nu se încadrează în definiția activelor corporale fixe și, pe cale de consecință, nici în cea a bunurilor de capital. Prin urmare, TVA aferentă achiziției lor nu se supune regulilor de ajustare a taxei prevăzute la art. 149 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003.
Mai mult, este de notat faptul că în cazul de față,valoarea economică" a achizițiilor de proprietăți imobiliare este data de valoarea terenurilor. dezafectate sunt pentru reclamantă nimic mai mult decât o,", întrucât ele necesită costuri semnificative de demolare, valoarea lor economică fiind practic nulă, dacă nu chiar negativă. Ca atare, reclamanta consideră că, în substanță, tratamentul TVA aplicabil în cazul de față achizițiilor de bunuri imobile, incluzând aici terenuri și clădiri, trebuie să fie cel aplicabil terenurilor care nu se supun regulilor de ajustare a TVA și beneficiază necondiționat de dreptul de deducere a taxei.
Rezultă că încadrarea achizițiilor de bunuri imobile (clădiri și terenuri) în sfera de cuprinderea a art. 149 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003, sunt în cazul de față neîntemeiate și sunt astfel de natură să creeze îndoieli serioase în privința legalității actului administrativ unilateral (Decizia de impunere nr. 112/27.03.2009).
2. Aspecte privind prejudiciile materiale viitoare și previzibile
Prin executarea actului administrativ, nu numai că s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei dar, mai mult, executarea ar conduce la imposibilitatea desfășurării activității economice în condiții de continuitate.
Imposibilitatea desfășurării în condiții de continuitate a activității rezidă pe de o parte din faptul că reclamanta nu dispune de fondurile bănești necesare achitării obligațiilor fiscale suplimentare stabilite de organul de control.
Mai mult, contractul de împrumut contractat de societate în vederea achiziționării terenurilor și edificării centrului de comerț și afaceri nu permite,marje de manevră", suma împrumutului conform Contractului de credit încheiat la data de 19.08.2008 cu Erste Bank der oesterreichischen AG fiind comparabilă costului estimat al lucrărilor de construcții /prețului terenurilor.
Pentru analiza stării de imposibilitate a continuării activității, reclamanta consideră că trebuie luat în considerare și contextul macro-economic actual, în care criza mondială de lichidități determină instituțiile financiare să fie mai mult decât prudente în ceea ce privește activitatea de creditare. Astfel, ținând cont și de faptul că activele reclamantei, compuse la momentul prezent în principal din cele două terenuri din cuprinsul prezentei cereri, sunt deja ipotecate în favoarea Erste Bank der oesterreichischen AG, reclamanta se află actualmente în imposibilitatea de a contracta surse de finanțare suplimentare.
În măsura în care se continuă executarea actului administrativ, reclamanta nu ar putea finaliza proiectul de edificare a centrului de comerț și afaceri. Acest lucru s-ar traduce prin imposibilitatea continuării activității economice cât și desfășurarea raporturilor contractuale cu banca creditoare, respectiv imposibilitatea onorării obligațiilor contractuale asumate față de aceasta din urmă, aspecte care ar fi de natură creeze reclamantei importante pagube iminente, cât și prejudicii materiale viitoare previzibile.
Eventuala întoarcere a executării, în situația în care reclamanta ar obține anularea actului administrativ fiscal, ar fi dificilă, aceasta neputându-se produce prompt și ar fi lipsită de efect fața de consecințele negative care s-ar produce din punct de vedere economic.
Curtea a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri.
Din probele administrate, Curtea reține că prin decizia de impunere nr. 112 având la bază Raportul de inspecție fiscală nr. -/26.03.2009, s-au dispus obligații suplimentare de plată aferente TVA solicitată la rambursare conform decontului de taxă înregistrat sub nr. 3 10817/26.01.2009. Concret, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plata TVA în cuantum de 2.787.944 lei plus majorări de întârziere în sumă de 359.206 lei urmare a ajustării de către organul de control a dreptului de deducere a taxei aferente achiziției de clădiri și terenuri In temeiul art. 145 alin. (4) lit. d) a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În data de 27.04.2009, reclamanta a formulat și înaintat către Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Municipiului B, contestația împotriva Deciziei de impunere, care a fost înregistrată la Registratura Generală a Direcției Generale a Finanțelor Publice Municipiului B sub nr. 19854. Prin contestația formulată se arată motivele de fapt și de drept pentru care tratamentele fiscale însușite de organul de control sunt nelegale și neîntemeiate.
La 21.04.2009 Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 a dispus începerea executării Deciziei de impunere prin comunicarea nr. - și a Titlului executoriu cu același număr. 0 lună mai târziu, mai exact în data de 22.05.2009 băncii reclamantei Bank SA i-a fost comunicată de către Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 adresa nr. 39069 de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești ale reclamantei.
Potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ,În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."
Reclamanta a făcut dovada că urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece în data de 27.04.2009, reclamanta a formulat și înaintat către Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Municipiului B, contestația împotriva Deciziei de impunere, care a fost înregistrată la Registratura Generală a Direcției Generale a Finanțelor Publice Municipiului B sub nr. 19854.
Potrivit art. 2 alin. 1, lit. t din Legea nr. 554/2004,cazurile bine justificate" sunt,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ."
Prin Raportul de inspecție fiscală organul de control reține faptul că,având în vedere prevederile art. 149 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în situația în care bunurile de capital își încetează existența, TVA deductibilă se ajustează" și că reclamanta,a înregistrat în evidența contabilă în contul 212,clădiri" imobilul astfel achiziționat (clădiri plus terenuri). Totodată, societatea a declarat la Direcția Impozite și Taxe Locale Târgu M întreaga valoarea a imobilului pe clădiri ".
Pe baza considerentelor de mai sus, organul de control a refuzat dreptul de deducere a TVA aferenta achizițiilor de clădiri și terenuri. Un teren nu își poate,înceta existența". Pe cale de consecință, ajustarea dreptului de deducere a TVA aferentă achiziționării terenurilor, potrivit art. 149 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003, respectiv pe motiv că acestea și-au încetat existența este o abordare fundamental eronată. Iar eventuale greșeli de ordin contabil/declarativ, acelea de a reflecta întreaga valoarea a bunului imobil achiziționat (teren plus clădiri) în contul 212,clădiri" și de a declara întreaga valoare a imobilului pe clădiri la Direcția Impozite și Taxe Locale Târgu M, nu pot atrage după sine,sancțiuni fiscale" în materie de TVA prin asimilarea tratamentului fiscal aplicat clădirii tratamentului fiscal aplicabil terenului; aceasta pentru că, dincolo de normele contabile, care oricum nu pot constitui bază de evaluare a tratamentelor fiscale câtă vreme există legi fiscale speciale, tratamentele fiscale ale celor două categorii de bunuri imobile sunt reglementate de Codul fiscal și ele nu țin cont de modul de operare a achizițiilor în registrele contabile ale societății/declararea lor către Direcția Impozite și Taxe Locale Târgu
De aceea, TVA aferentă achiziționării terenurilor nu se supune regulilor de ajustare prevăzute de art. 149 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003, fiind pe cale de consecință integral deductibilă.
Cu privire la componenta,clădiri dezafectate" achiziționate împreună cu terenurile și în vederea edificării pe terenuri a centrului de afaceri și comerț amintit, reclamanta a arătat că art. 149 din Legea nr. 571/2003, invocat de organul fiscal, stabilește reguli de ajustare a TVA aferentă achiziționării de,bunuri de capital" înțelegând prin aceasta,activele corporale fixe definite la art. 1251alin. (1) pct. 3 din Codul fiscal), precum și operațiunile de construcție, transformare sau modernizare a activelor corporale fixe. ".
În continuare, art. 1251alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 571/2003, încadrează în categoria activelor corporale fixe,orice activ care este deținut pentru a fi utilizat în producția sau livrarea de bunuri ori în prestarea de servicii pentru a fi închiriat terților sau pentru scopuri administrative, dacă acest activ are durata normală de utilizare mai mare de 1 an și valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului sau prin prezentul titlu".
Ori, despre clădirile dezafectate se știa încă de la momentul achiziției lor faptul că nu vor fi exploatate nici măcar pentru o zi de către reclamantă, ele urmând a fi demolate pentru a permite edificarea pe terenul astfel eliberat a centrului de afaceri și comerț. Acest lucru reiese clar din contractele de achiziție a bunurilor imobile, autorizațiile de desființare și procesele verbale la terminarea lucrărilor de demolare.
În acest context, clădirile în discuție nu se încadrează în definiția activelor corporale fixe și, pe cale de consecință, nici în cea a bunurilor de capital. Prin urmare, TVA aferentă achiziției lor nu se supune regulilor de ajustare a taxei prevăzute la art. 149 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003.
Mai mult, este de notat faptul că în cazul de față,valoarea economică" a achizițiilor de proprietăți imobiliare este data de valoarea terenurilor. dezafectate sunt pentru reclamantă nimic mai mult decât o,", întrucât ele necesită costuri semnificative de demolare, valoarea lor economică fiind practic nulă, dacă nu chiar negativă. Ca atare, reclamanta consideră că, în substanță, tratamentul TVA aplicabil în cazul de față achizițiilor de bunuri imobile, incluzând aici terenuri și clădiri, trebuie să fie cel aplicabil terenurilor care nu se supun regulilor de ajustare a TVA și beneficiază necondiționat de dreptul de deducere a taxei.
Rezultă că încadrarea achizițiilor de bunuri imobile (clădiri și terenuri) în sfera de cuprinderea a art. 149 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003, sunt în cazul de față neîntemeiate și sunt astfel de natură să creeze îndoieli serioase în privința legalității actului administrativ unilateral (Decizia de impunere nr. 112/27.03.2009).
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004,paguba iminentă" este,prejudiciul material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării societății."
Și această condiție este îndeplinită în speță deoarece prin executarea actului administrativ, nu numai că s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei dar, mai mult, executarea ar conduce la imposibilitatea desfășurării activității economice în condiții de continuitate.
Imposibilitatea desfășurării în condiții de continuitate a activității rezidă pe de o parte din faptul că reclamanta nu dispune de fondurile bănești necesare achitării obligațiilor fiscale suplimentare stabilite de organul de control.
În măsura în care se continuă executarea actului administrativ, reclamanta nu ar putea finaliza proiectul de edificare a centrului de comerț și afaceri. Acest lucru s-ar traduce prin imposibilitatea continuării activității economice cât și desfășurarea raporturilor contractuale cu banca creditoare, respectiv imposibilitatea onorării obligațiilor contractuale asumate față de aceasta din urmă, aspecte care ar fi de natură creeze reclamantei importante pagube iminente, cât și prejudicii materiale viitoare previzibile.
Din aceste motive, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea și va dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 112/27.03.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOT Ǎ ǍȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta - SRL cu sediul în B,--36, Intrarea C,. 11, camera 2, sector 2 în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B cu sediul în B, str. -, nr. 39, sector 2.
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 112/27.03.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
Red. jud. /4 ex.
Președinte:Vasile BîcuJudecători:Vasile Bîcu
