Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 285/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 285/R/
Ședința publică din 07 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în, Șos. B - P nr. 161 bis, județul A, împotriva sentinței nr. 581/CF din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar și consilier juridic pentru intimata-pârâtă, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 5,00 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr. 63683 din 05.03.2008, emisă de Primăria Municipiului P și cu 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Apărătorul recurentei-reclamante, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate și pe fond, admiterea cererii de suspendare a executării silite. Solicită obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată. Arată că societatea este pusă în situația de a restitui suma de 87.788 lei TVA, pe care același organ fiscal a considerat inițial că este îndreptățită să o recupereze prin rambursare, să plătească și majorări de întârziere în sumă de 11.149 lei, fiind iminentă producerea unei pagube societății, care, în calitate de reprezentant fiscal, dispune de fonduri bănești limitate.
Reprezentantul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că recurenta - reclamantă nu putea avea drept de reducere a TVA pentru anii 2005, 2006, deoarece a încălcat disp. art.145 alin.8 lit.a din Codul fiscal, aplicabile până la 01.01.2007, precum și disp. art.56 alin.1 din nr.HG44/2004, deoarece pe facturile controlate de organul fiscal trebuia să figureze SRL - reprezentant fiscal al și codul fiscal, în calitate de reprezentant fiscal atribuit de organul fiscal în scopul operațiunilor cu TVA; încălcând aceste obligații, au fost emise facturi ce nu pot constitui documente justificative la deducerea TVA.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând constată:
Prin acțiunea introdusă la data de 17.09.2007, reclamanta - SRL a chemat în judecată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de impunere nr. 193/06.07.2007, a raportului de inspecție fiscală din 05.07.2007, înlăturarea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa, precum și obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 12.233 lei, cu titlu de TVA.
Totodată a solicitat suspendarea executării celor două acte fiscale, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Instanța, potrivit art.185 din Codul d e procedură fiscală, a stabilit cauțiunea la suma de 2447 lei (33).
Reclamanta cu recipisa de consemnare nr. -/1/30.10.2007 (47), a consemnat la CEC suma de 2447 lei, cauțiunea stabilită de instanță.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.581/CF din 19.11.2007, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta - SRL, reținând următoarele: potrivit art.148 lin.1 din OG nr. 92/2003, republicată, executarea silită se poate suspenda, întrerupe sau poate înceta în condițiile prevăzute de acest cod. La alin.2 se prevede că executarea silită se suspendă:
a) când suspendarea a fost dispusă de instanță sau de creditori, în condițiile legii,
b) la data comunicării înlesnirii la plată, în condițiile legii;
c) în cazul prevăzut la art.156;
d) pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepționale și doar o singură dată pentru același debitor, prin hotărâre a Guvernului;
Pct. 143.3 in Normele Metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003, aprobată prin HG nr. 1050/2004, reglementează forma și conținutul cererii de suspendare pe care trebuie să o formuleze debitorul.
La art.215 din OG nr. 92/2003, republicată, este reglementată și posibilitatea suspendării executării actului administrativ fiscal de către organul investit cu soluționarea contestației administrative, fără ca prin aceasta să fie adusă atingere dreptului de a cere suspendarea potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, republicată.
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, republicată, " în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhice superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate".
Din interpretarea noii reglementări, instanța de fond a reținut că, rezultă fără dubiu că cererea de suspendare se introduce la instanță, în condițiile îndeplinirii cumulative a trei condiții: a)prima, să fie un caz bine justificat, b) a doua și pentru prevenirea unei pagube iminente, c) a treia, anterior sesizării instanței, să se adreseze emitentului actului.
A treia condiție, în raport și de dispozițiile art.148 și 215 din OG nr. 92/2003, republicată, trebuie interpretată ca, fie separat, fie odată cu contestația administrativă, reclamantul să fi solicitat organului fiscal suspendarea executării actului administrativ fiscal.
Din probele dosarului, nu rezultă că reclamanta a solicitat organului fiscal suspendarea executării actelor a căror anulare o cere.
În ceea ce privește celelalte două condiții, caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, reclamanta nu a adus argumente care să ducă la concluzia îndeplinirii cumulative a acestora.
Calitatea de reprezentant fiscal al - SRL, îi conferă dreptul, în caz de executare din partea organului fiscal, pentru sumele datorate de societatea reprezentată, de a se înregistra și îndestula de la aceasta, fără i se afecta activitatea.
Nu există dovezi că organul fiscal ar fi început executarea pentru venituri datorate din activitatea proprie și pe bunuri proprietatea sa.
Nu s-a făcut dovada că organul fiscal a început executarea silită prin emiterea somației de plată și luat măsuri de indisponibilizare a conturilor și averii sale.
Față de considerentele reținute, cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței de mai sus, declarat recurs reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul nu este motivat în drept, dar după modul cum este formulat, poate fi încadrat în disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea recursului, reclamanta susține că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de suspendare a celor două acte administrativ fiscale, deoarece:
1. În primul rând, din economia textului art.14 din Legea nr.554/2004, nu reiese obligativitatea adresării cu o cerere de suspendare a executării către organul fiscal, anterior cererii de chemare în judecată; din interpretarea art.215 din nr.OG92/2003, republicată, reiese faptul că există doar posibilitatea suspendării executării actului administrativ fiscal de către organul investit cu soluționarea contestației administrative, fără ca prin aceasta să fie adusă atingere dreptului de a cere suspendarea potrivit art.14 din Legea nr.554/2004.
2. Art.7 din Legea nr.554/2004, la care face trimitere art.14 din aceeași lege, nu face referire la cererea de suspendare, ci la cererea adresată organului fiscal, prin care se solicită " revocarea în tot sau în parte", a actului administrativ, ori reclamanta a făcut dovada depunerii unei astfel de contestații.
3. Prin interpretarea greșită a prevederilor legale aplicabile, intimata o pune în situația de a restitui suma de 87.788 lei TVA, pe care același organ fiscal a considerat inițial că este îndreptățită să o recupereze prin rambursare, precum și să plătească majorări de întârziere în sumă de 11.149 lei, fiind iminentă producerea unei pagube importante societății, care, în calitate de reprezentant fiscal, dispune de fonduri bănești limitate. Mai arată că, suspendarea executării actelor administrative fiscale nu este obligatoriu legată de începerea unei executări silite, declanșarea căreia tocmai dorește să o preîntâmpine.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond, admiterea cererii de suspendare executării silite a actelor administrativ fiscale atacate.
Recursul formulat de reclamantă este fondat.
În mod greșit, prin hotărârea atacată, s-a respins cererea de suspendare a executării silite a actelor administrativ fiscale, respectiv decizia de impunere nr. 193/06.07.2007 și raportul de inspecție fiscală din 05.07.2007, reținându-se că reclamanta nu a solicitat organului fiscal suspendarea executării actului administrativ fiscal, că nu a adus argumente care să ducă la concluzia îndeplinirii cumulativ a celor două condiții, caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. De asemenea, s- mai reținut că nu s-a făcut dovada că organul fiscal a început executarea silită împotriva reclamantei.
Așa cum susține recurenta - reclamantă, din interpretarea art.215 din nr.OG92/2003, republicată, rezultă posibilitatea suspendării executării actului administrativ fiscal de către organul investit cu soluționarea contestației administrative, fără ca prin aceasta să fie adusă atingere dreptului de a cere suspendarea potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării silite pe cale administrativă nefiind o cerere obligatorie, prealabilă formulării cererii de suspendare în fața instanței de judecată.
Recurenta - reclamantă a făcut dovada formulării cererii în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004, adresată organului fiscal emitent, prin care a solicitat revocarea actelor administrativ fiscale, singura condiție impusă de art.14 din lege.
Recurenta - reclamantă a făcut dovada și a îndeplinirii cumulativ a celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente; prin restituirea sumelor de 87.788 lei TVA, precum și a majorărilor de întârziere de 11.149 lei, societății - reclamante i s-ar produce o pagubă iminentă, iar suspendarea executării actelor administrativ fiscale nu este legată de începerea unei executări silite, așa cum greșit reține instanța de fond. Prin cererea de suspendare a executării, reclamanta intenționează chiar preîntâmpinarea declanșării executării silite.
Pentru aceste motive, urmează ca în baza art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, să se admită recursul, să se modifice în tot sentința atacată, în sensul că se va admite cererea reclamantei și se va dispune suspendarea executării deciziei de impunere și a raportului de inspecție.
Potrivit disp. art.274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată să plătească recurentei suma de 15 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E
Admite recursul formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în, Șos. B - P nr. 161 bis, județul A, împotriva sentinței nr. 581/CF din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul
Modifică în tot sentința de mai sus, în sensul că admite cererea și dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 193/06.07.2007 și a raportului de inspecție fiscală din 05.07.2007
Obligă intimata la plata sumei de 15 lei cheltuieli de judecată, către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex/24.03.2008
Jud. fond:
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Corina Georgeta Nuță, Ioana Miriță
