Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 284/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 284/R/
Ședința publică din 07 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
: - - -, JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
: - -, JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
: - -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.557/CF din 29 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimata-contestatoare fiind GH, cu sediul în Curtea de A, strada 1 - 2. -.5,.D,.36, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta-intimată, în baza delegației de la dosar și avocat pentru intimată-contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei-intimatei solicită proba cu acte pe care le depune la dosar și comunică un exemplar și părții adverse.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Reprezentantul recurentei-intimatei, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea contestației. Arată că în recurs critică și expertiza contabilă.
Apărătorul intimatei-contestatoare, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Precizează că a fost stabilită corect cifra de afaceri. Solicită și cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin sentința nr. 557/CF/din 29 octombrie 2007 a fost admisă acțiunea formulată de Gh., a fost anulată decizia nr. 18 din 22. 03. 2007 emisă de DGFP A, decizia de impunere nr.1919/23.01.2007 și raportul de inspecție fiscală nr.1919/23.01.2007 emise de Curtea de A și a fost exonerată petenta de plata sumei de 39.502 lei TVA și 4.607 lei majorări de întârziere.
Pentru a se dispune astfel,tribunalula constatat că la 15.05.2007 Gh. a solicitat anularea deciziei nr.18/2006, a deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare nr.1919/23.01.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr.1919/23.01.2007, sub motiv că, începând cu 14.09.2004 reclamanta a desfășurat activitatea de comerț cu amănuntul a produselor alimentare și nealimentare optând pentru regimul special de scutire potrivit art.152 alin.1 Cod fiscal, până în anul 2007 când s-a înregistrat ca plătitor de TVA, însă în urma controlului efectuat de pârâtă i-a fost stabilită obligația de plată a TVA din anul 2005, imputându-i-se că în anul arătat ar fi depășit plafonul de 2.000.000.000 lei cifra de afaceri. Reclamanta mai susține că această concluzie este greșită, întemeindu-se pe un calcul eronat a veniturilor agentului economic.
Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile în cauză pentru a verifica contestația reclamantei.
Analizând acțiunea,tribunalula constatat că,în drept, potrivit art.152 din Legea nr.571/2003sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele a căror cifră de afaceri anuală este inferioară plafonului de 2 miliarde lei; că,după depășirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special; și că,pentru calculul cifrei de afaceri se ia ca referință suma livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii fără taxa pe valoarea adăugată, incluzând și operațiunile scutite cu drept de deducere prevăzute în art.143 și art.144 din aceeași lege.
Tribunalul, a constatat că, în fapt, prin raportul de inspecție fiscală nr.1919/23.01.2007 a fost constatat că la 2.12.2005, reclamanta a depășit plafonul de 2 miliarde lei, și că, în consecință, de la această dată trebuia să se înregistreze ca plătitoare de TVA, astfel că prin decizia de impunere nr. 1919/23.01.2007 a fost constatată obligația de plată a TVA în sumă de 39.502 lei și a sumei de 4.541 lei cu titlu de majori de întârziere aferente perioadei 10.01.2006 -13.12.2006.
Verificând aceste acte,tribunalula constatat că, atât în decizia nr.18/2007 cât și în raportul de inspecție fiscală nr.1919/2007, organul fiscal nu a făcut nicio mențiune cu privire la cifra de afaceri realizată și a modului de determinare a acesteia, astfel că instanța nu poate verifica veridicitatea acestor acte.
Tribunalul a constatat, de asemenea că, potrivit raportului de expertiză, reclamanta a realizat în anul 2005 o cifră de afaceri de 186.881,36 lei, care se încadrează în plafonul de scutire de 2 miliarde lei, iar în anul 2006 acest plafon a fost depășit abia în luna decembrie, fiind stabilit la suma de 214.802,92 lei, situație în care TVA ar fi datorat începând cu luna ianuarie 2007.
În concluzie, tribunalul a constatat că decizia nr.18/22.03.2007, decizia de impunere nr.1919/23.01.2007 ca și raportul de inspecție fiscală nr.1919/23.01.2007 sunt netemeinice întrucât reclamanta nu a depășit plafonul de 2 miliarde lei decât în luna decembrie 2006, astfel că pe anul 2005 și pe anul 2006 aceasta nu datorează TVA.
La 28.12.2007, DGFP Aad eclarat recurs criticând soluția primei instanțe ca nelegală.
Se susține că instanța de fond a analizat superficial înscrisurile aflate la dosarul cauzei mulțumindu-se să preia concluziile raportului de expertiză contabilă și fără să observe că raportul de inspecție fiscală atacat prezintă detaliat cifra de afaceri pe anul 2005 și pe anul 2006. Recurenta argumentează această critică arătând că la fila 4 a actului de control este menționată cifra de afaceri de 216.486 lei pentru anul 2005, iar la fila 5 este menționată cifra de afaceri 248.235 lei, cifre care, susține recurenta, sunt susținute de anexele actului de control unde se poate observa modul de calcul a cifrei de afaceri.
Recursul nu este fondat.
Nu este fondată critica recurentei încadrată greșit de aceasta în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr. civilă.
Curtea constată că recurenta critică greșita stabilire a situației de fapt privind cifra de afaceri a reclamantei și, în consecință, această critică se încadrează în motivul prevăzut de art.3041Cod pr. civilă.
Verificând această critică, curtea constată că recurenta doar afirmă că instanța a reținut greșit, pe temeiul concluziilor raportului de expertiză, faptul că reclamanta nu ar fi depășit pe anul 2005 cifra de afaceri de 2 miliarde lei, însă nu demonstrează în niciun mod această afirmație.
În fapt, curtea constată că tribunalul a avut de comparat concluziile raportului de expertiză și raționamentul pe temeiul căruia au fost deduse concluziile, pe de o parte, și concluziile din raportul de control precum și calculele efectuate în acest raport, pe de altă parte.
De asemenea, curtea constată că, în lipsa unor argumente pertinente ale tezei recurentei prin care aceasta să dovedească raționamentul greșit pe temeiul căruia s-a tras concluzia că reclamanta nu a depășit pragul de 2 miliarde lei decât în decembrie 2006, nu are niciun motiv să înlăture concluziile raportului arătat și să desființeze sau să modifice astfel sentința instanței de fond. Recursul este o cale de atac extraordinară, așa cum rezultă din titlul V, capitolul I al Codului d e procedură civilă și, în consecință, instanța de recurs nu poate verifica legalitatea și temeinicia (în cazul art.3041Cod pr. civilă) sentinței instanței de fond decât în mod restrictiv, în limitele criticii în care sunt cuprinse motivele de nelegalitate pe care se întemeiază ea.
În lipsa acestor condiții, curtea constată că soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod proc.civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.557/CF din 29 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimata-contestatoare fiind GH, cu sediul în Curtea de A, strada 1 - 2. -.5,.D,.36, județul
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/27.03.2008
Jud.fond;.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Corina Georgeta Nuță, Ioana Miriță
