Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 294/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
RECURENT - PÂRÂT CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--CA
DECIZIA nr. 294/CA/2009-
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în S M, P-ța -, -. 3-5, Județ S M în contradictoriu cu intimata reclamantă - cu sediul în S M, Al. -, -. 2, Ap. 86, Județ S M, împotriva Încheierii nr. 34/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata reclamantă - avocat -usana în baza împuternicirii avocațiale nr. 460/24.04.2009, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
s-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimata a depus întâmpinare, cauza se află la primul termen de judecată, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și întemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Arată că motivele de recurs sunt cu totul altele față de considerentele încheierii atacate, în mod corect a apreciat instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea suspendării executării deciziei de impunere contestată. Obligațiile fiscale suplimentare stabilite de către recurenta pârâtă prin DECIZIA de impunere sunt considerabile, sumă față de care s-a achitat cauțiune în vederea suspendării executării acestui act administrativ, care de altfel a fost contestat și ulterior este posibil ca suma respectivă să fie constatată ca nedatorată, or prin punerea în executare a acestui act administrativ, fiind vorba și de o sumă nedatorată, în mod corect a apreciat instanța de fond că se produce un prejudiciu societății reclamante.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Încheierea nr. 34 din 23.01.2009 Tribunalul Satu Marea admis cererea formulată odată cu cererea principală de reclamanta - " " SRL cu sediul în S M,-, jud. S M, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5, și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 229/04.04.2008 emisă de pârâtă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii principale, înregistrată sub dosar nr. de mai sus.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 215 cod procedură fiscală, "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul<LLNK 12004 554 10 201 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
Cauțiunea prevăzută de textul de lege amintit stabilită de instanța de contencios administrativ în cuantum de 18.000 lei, a fost achitată de către reclamantă conform de consemnare seria - nr. -/21.01.2009 emisă de CEC BANK.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede că, " În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si fără nici o formalitate. "
Potrivit art. 15 alin. 1 din lege, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".
Din probele administrate în cauză, rezultă că, prin Decizia de impunere nr. 229/04.04.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală prin Raportul de inspecție fiscală nr. 230/04.04.2008 emisă de pârâtă, în sarcina reclamantei s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 179.740 lei reprezentând impozit pe profit, TVA stabilit suplimentar, impozit pe dividende, impozit pe venit microîntreprindere și accesorii.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în condițiile art. 177 cod procedură fiscală, înregistrată la pârâtă sub nr. 33800/05.05.2008, soluționată prin respingerea acesteia, precum și acțiune în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub dosar nr. de mai sus.
Astfel fiind, instanța constată că în privința cererii de suspendare a executării formulate de reclamantă, sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de Legea nr. 554/2004 și OG. nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal contestat, instanța constată că, din argumentele de fapt și de drept invocate de către reclamantă și din înscrisurile depuse în probațiune fără a se prejudicia fondul litigiului, rezultă indicii serioase privind nelegalitatea actului a cărei suspendare se solicită astfel că, în speță este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat prevăzută de art. 14, raportat la art. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea contenciosului administrativ potrivit căruia, "cazul bine justificat", este definit ca fiind " împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ."
De asemenea, în cauză este îndeplinită și condiția existenței unei pagube iminente în sensul definit de art. 2 lit. s din lege -"prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Astfel, se constată că titlul de creanță contestat de reclamantă stabilește obligații de plată suplimentare cu accesorii aferente în cuantum considerabil și care crește pe zi de întârziere la plată și că, în măsura în care actul administrativ fiscal devenit titlu executoriu, se pune în executarea silită în conformitate cu normele de executare silită, iar contestația reclamantei sau chiar acțiunea principală s-ar admite, în patrimoniul reclamantei se creează un prejudiciu evident în sensul că acesta efectuează o plată la bugetul unității administrativ teritoriale, care ulterior este posibil să fie constatată ca nedatorată, iar restituirea acesteia să fie împiedicată de dificultățile notorii de restituire a sumelor încasate nelegal de către bugetul de stat.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat, că prin suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei bugetul de stat nu este serios afectat și că prin luarea acestei măsuri urgente și vremelnice se evită crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Constatând ca îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, în temeiul acestei dispoziții legale, respectiv a art. 8,10,18 din același act normativ, art. 209 alin. 4 și art. 215 alin. 2 cod procedură fiscală, instanța urmează să admită cererea reclamantei, să dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat în măsura contestării acestuia, până la pronunțarea definitivă și irevocabilă a instanței de fond, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice S M solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 229/4.04.2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critică încheierea pentru motive de nelegalitate constând în greșita aplicare a dispozițiilor legale prevăzute la articolele 14 și 15 din Legea 554/2004 la starea de fapt reținută.
Astfel, arată recurenta motivele invocate de reclamantă și probele dosarului nu sunt în măsură să justifice suspendarea executării deciziei de impunere, aceasta cu atât mai mult cu cât nu rezultă că s-ar fi pus în executare măsurile stabilite prin decizie ori că s-ar fi emis acte de executare silită împotriva reclamantei. În aceste condiții, arată recurenta că este evident că nu se poate discuta despre o pagubă iminentă.
Pe de altă parte, aspectele indicate de reclamantă nu sunt în măsură să justifice suspendarea întrucât vizează motive de fond, respectiv nelegalitatea deciziilor. De altfel, nici prin cererea introductivă, reclamanta nu indică nici un temei juridic, ci formulează critici fundamentate pe excepția de nelegalitate a actelor administrativ fiscale contestate.
Argumentele invocate oral în ședința publică din 23.01.2009 constând în aceea că întrucât de la data emiterii deciziei și până în prezent s-au ridicat foarte mult majorările pe care pârâta le-a pus în executare prin încasări, respectiv ordine de plată care trebuie plătite și mai mult decât atât societatea a achitat 400 milioane în plus față de calculele făcute, sunt neîntemeiate și insuficiente pentru admiterea cererii de suspendare. Aceasta cu atât mai mult cu cât actele administrative au fost atacate doar parțial.
În sensul mai sus arătat înțelege să invoce practica Înaltei Curți de Casație și Justiție B.
Intimata - SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a recursului.
Titlul de creanță ce formează obiectul acțiunii pe fond stabilește obligații de plată suplimentare într-un cuantum considerabil în sarcina intimatei, care crește pe fiecare zi de întârziere, fapt confirmat cu titlurile executorii emise după introducerea acțiunii principale.
La momentul punerii în executare a actului administrativ devenit titlu executoriu și ulterior se admite contestația reclamantei, se creează o pagubă însemnată în patrimoniul acesteia, fiind de notorietate dificultățile de restituire a sumelor de la bugetul de stat.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate, a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins fiind menținută în întregime încheierea recurată.
Critica recurentei referitoare la nelegalitatea încheierii ca urmare a greșitei aplicări a textelor legale prevăzute la articolele 14 și 15 din Legea 554/2004 este nefondată.
Potrivit articolului 14 din Legea 554/2004 suspendarea executării actului administrativ se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ, două condiții: să fie un caz bine justificat și să se prevină o pagubă iminentă. În speță s-a făcut dovada faptului că organele de executare fiscale au emis titluri executorii după data introducerii acțiunii principale. Astfel prin adresa nr. 107/26.11.2008 emisă sub dosarul de executare nr. 123/2008 au fost stabilite obligații suplimentare în sumă de 162.883 lei și măsura indisponibilizării conturilor intimatei reclamante.
Raportat la aceasta din urmă împrejurare sunt nejustificate susținerile recurentei conform cărora instanța nu ar fi motivat existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Pe de altă parte intimata a făcut dovada că recurenta a inițiat executarea măsurilor stabilite prin DECIZIA de impunere nr. 229/4.04.2008 sub dosarul execuțional nr. 123/2008, astfel că și această critică este nefondată, cu atât mai mult cu cât s-a luat măsura indisponibilizării conturilor în lei sau valută deschise de reclamantă la mai multe bănci.
Văzând că instanța de fond a dispus suspendarea executării întemeiat pe prevederile legii 554/2004, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul dispozițiile articolul 274 cod procedură civilă, văzând culpa procesuală a recurentei în promovarea prezentei căi de atac, urmează a fi obligată să plătească intimatei suma de 1.190 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- cu sediul în S M, P-ța -, -. 3-5, Județ S M în contradictoriu cu intimata reclamantă - cu sediul în S M, Al. -, -. 2, Ap. 86, Județ S M, împotriva Încheierii nr. 34/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.190 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec./03.06.2009
Jud fond.
Dact./03.-
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
