Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 3082/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 3082/2009
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulată de recurenta - TRANS- SRL împotriva sentinței civile nr. 287/CA din 16.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, cauza privind și pe intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI B, -, -, având ca obiect suspendare executare act administrativ, respectiv autorizație de construire nr. 1420/06.11.2008.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru recurentă, consilier juridic pentru intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI B și avocat pentru intimații - și -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 23 noiembrie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului PRIMARUL MUNICIPIULUI B prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta recurentei și cu reprezentanta intimaților - și -.
Reprezentanta recurentei depune la dosar dovezile ce atestă achitarea taxelor judiciare de timbru pentru recursul promovat și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimaților - și - depune la dosar concluzii scrise însoțite de procesul verbal de terminare a lucrărilor și de încheiere din data de 9 iulie 2009 pronunțată în dosarul Judecătoriei Bistrița N prin care s-a admis excepția autorității de lucru judecat și arată că și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Un exemplar din concluzii scrise însoțite de procesul verbal de terminare a lucrărilor se comunică cu reprezentanta recurentei.
Reprezentanta intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI B arată că și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse în scris și susținute oral în fața instanței, cu cheltuieli de judecată. În susținere se arată că hotărârea atacată este nelegală, dată cu încălcarea dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004, ceea ce atrage incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Se arată că hotărârea atacată este nelegală și în temeiul art.312 alin.1 și 3.pr.civ, recurenta a făcut dovada îndeplinirii cumulativ a celor două condiții de admisibilitate a cererii de suspendare a executării autorizației de construire până la pronunțarea instanței de fond.
Reprezentanta intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI B solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute oral în fața instanței. În susținere se arată că autorizația de construire a fost dată cu respectarea cerințelor legale, susținând că la ora actuală sunt finalizate lucrările.
Reprezentanta intimaților - și - solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute în fața instanței, cu cheltuieli de judecată. În susținere se arată că, instanța de fond, în mod corect a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitatea a cererii de suspendare și în consecință a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată. Se arată că autorizația de construire a fost emisă cu respectarea PUZ-ului, ori potrivit art. 1 din Legea nr.554/2004 doar o persoană vătămată poate cere suspendarea executării actului administrativ, iar recurenta nu justifică o astfel de calitate.
În replică, reprezentanta recurentei solicită instanței să nu se aibă în vedere la pronunțare hotărârii actele depuse în probațiune de reprezentanta intimaților.
Notă: la finalul dezbaterilor s-a înregistrat la dosarul cauzei un set de înscrisuri din partea reprezentantei intimaților - și -.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 287 din 16 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a autorizației de construire nr. 1420/06.11.2008 formulată de reclamanta TRANS- SRL în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI B, - și -.
De asemenea, reclamanta TRANS- SRL Baf ost obligată să plătească pârâților - și suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta este proprietara tabulară a imobilului construcție, compus din hală reparații, stație aer comprimat și birouri înscris în 8263 B cu nr. top 7564/A/12 unde desfășoară activități comerciale constând în reparații autovehicule și stație pentru verificarea iar la data intentării prezentei acțiuni încă nu deținea certificat de funcționare eliberat de Primăria municipiului B(91).
Pârâții de rândul 2, - și, sunt proprietari tabulari a-i terenului învecinat înscris în 12242/N B cu nr. cod 5679 și 5677 și în nr. 12486/ N B cu nr. cod 5678 situat din punct de vedere administrativ în municipiul B,-.
s-a reținut că că reclamanta a renunțat la dreptul de a de institui servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâților (43, 95), iar pârâții, au obținut de la pârâtul de rândul 1, certificat de urbanism și autorizație de construcție pentru construirea unui bloc de locuințe în regim de înălțime cu spații: grădiniță la parter și locuințe colective la etajele superioare; spații verzi amenajate; loc de joacă pentru copii; locuri de parcare ( 59-61).
Referitor la motivele invocate de reclamantă în susținerea acțiunii sale instanța a constatat că acestea nu sunt de natură să ducă la suspendarea autorizației de construire și la oprirea lucrărilor de construire.
Astfel, instanța a apreciat că în speță pârâții nu trebuiau să solicite acordul reclamantei în formă autentică pentru următoarele motive.
- reclamanta a comunicat Primăriei Mun. B acordul său cu privire la PUZ str. -, PUZ ce a stat la baza emiterii certificatului de urbanism și autorizației de construire pentru blocul pârâților ( 42 și 57);
- acordul vecinilor exprimat în formă autentică este necesar în situația în care lucrările noi de construire impun luarea unor măsuri de intervenție pentru protejarea imobilelor existente, dacă prin proiect se menționează obligativitatea unor astfel de măsuri, ceea ce în speță nu a fost cazul;
- un astfel de acord este necesar dacă activitățile ce urmează să se desfășoare în construcțiile noi produc poluare, de orice fel, pentru construcțiile vechi învecinate ceea ce nu este cazul deoarece construcția nouă este bloc de locuințe iar construcția veche este hală de reparații;
- prin certificatul de urbanism eliberat pârâților de rândul 2 nu li s-a impus obținerea acestui acord pentru eliberarea autorizație de construcție.
Referitor la emiterea autorizației fără efectuarea unui studiu tehnic detaliat cu privire la necesitatea efectuării unor lucrări de protejare a clădirilor învecinate tribunalul a reținut următoarele:
- contrar susținerilor reclamantei în speță s-a efectuat un studiu tehnic ce a stat la baza emiterii autorizației dar în acest studiu nu s-a constat necesitatea unor măsuri de intervenție pentru protejarea clădirii reclamantei( 44-55).
Referitor la pericolul iminent al deteriorării construcției proprietatea reclamantei în ipoteza continuării lucrărilor de construcții instanța a constatat că nici această afirmație nu corespunde realității deoarece:
- în continuare urmează să fie executate lucrări de edificare ce nu sunt de natură să producă astfel de efecte:
- lucrările de excavare pentru fundații și canalizare ce ar putea produce astfel de efecte erau deja finalizate la data introducerii acțiunii 13 februarie 2009( 93-94);
- între construcția proprietatea reclamantei și construcția în curs de edificare proprietatea pârâților este o distanță mai mare de 6 astfel cum susține reclamanta (92).
existente pe fațada imobilului proprietatea reclamantei sunt degradări ale tencuielii și zugrăveli datorate întreținerii necorespunzătoare ale imobilului și nu datorate edificării imobilului învecinat (107-180).
Referitor la înălțimea imobilului în curs de edificare instanța a constatat că autorizația a fost emisă cu respectarea planului urbanistic zonal fără a depăși înălțimea maximă reglementată ( 192, 196-243).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - TRANS- SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în totalitate, în sensul admiterii cererii formulată de reclamantă, suspendarea executării autorizației de construire nr. 1420/6 noiembrie 2008 până la pronunțarea instanței de fond asupra valabilității acestui act administrativ, precum și oprirea imediată a executării lucrărilor aflate în curs de desfășurare în baza acestei autorizații la imobilul construcție amplasat pe terenul situat în B,- înscris în CF 12242/N B cu nr. cadastral 5679, 5677, și CF 12486/N B, nr. cadastral 5678, cu obligarea pârâților-intimați la plata cheltuielilor de judecată suportate de recurentă pentru judecata în fond și recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în litera și spiritul lor, ceea ce atrage incidenta în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă.
Se susține că prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu.
Tocmai de aceea a fost necesară instituirea cadrului legislativ care să asigure luarea unor măsuri de protecție provizorie a particularilor împotriva oricărui arbitrariu din activitatea autorităților publice, atunci când actele acestora sunt contestate din punct de vedere al legalității, această protecție constituind, de altfel, un imperativ comun și al jurisdicțiilor administrative europene.
Având în vedere faptul că cel care se consideră vătămat reclamă, nu în puține situații, iminența producerii unor consecințe ireparabile dacă nu se întrerupe într-un timp foarte scurt producerea efectelor actului administrativ atacat, ținând seama și de recomandările organismelor europene, legiuitorul român a instituit, prin art. 14 din Legea nr. 554/2004, posibilitatea formulării cererii de suspendare chiar anterior sesizării instanței de contencios administrativ cu o acțiune în anularea respectivului act.
Se afirmă că instanța este abilitată să verifice doar îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de text, respectiv existența cazului bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit ș și t din aceeași lege, nefiind posibilă antamarea unor aspecte ce țin de fondul cauzei, în această etapă procesuală.
Din planșele foto depuse la dosar rezultă că prin efectuarea lucrărilor de construire a fost afectată structura clădirii ce îi aparține, apărând fisuri ale zidurilor exterioare care ar putea atrage prăbușirea construcției.
De asemenea, întrucât în această clădire se desfășoară activități economice, riscul vătămării persoanelor care lucrează în interior este real și iminent.
Prin modul de executarea a lucrărilor și de amplasare a utilajelor necesare edificării construcției noi, îi este obstrucționat dreptul de acces la clădirea ce îi aparține, activitatea economică de aceasta fiind substanțial redusă.
Mai precizează că antecesoarea în drepturi a pârâților, s-a obligat să îi permită accesul la această construcție, chiar fără înscrierea în cartea funciară, obligațiepropter rem, opozabilă subdobânditorilor ca efect al posesiei.
Atât prin cererea introductivă, cât și prin scriptele depuse ulterior la dosar, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în discuție, în sensul dispozițiilor art. 2 lit t din Legea nr. 554/2004.
Autorizația de construire nu este conformă planului urbanistic zonal aprobat, împrejurare confirmată prin însăși conduita ulterioară a emitentului actului care a recurs, în timpul procesului, respectiv la 28 mai 2009, la emiterea unei note de îndreptare a erorii materiale pretins-/26 aprilie 2007.
Autorizația de construire este emisă pentru edificarea unei construcții în regim de, în condițiile în care HCL nr. 92/2007 prevede un regim de înălțime, iar prin "îndreptarea erorii" se prevede un regim de înălțime de -5E.
Nu există acordul recurentei dat în formă autentică pentru realizarea acestei construcții, condiție imperativă stabilită prin Legea nr. 50/1991.
Acordul dat cu ocazia întocmirii PUZ-ului are o altă bază legală- Legea nr. 350/2001 și are ca obiect acceptarea schimbării destinației zonei, nu construirea blocului ce face obiectul autorizației, astfel că între cele două acorduri nu există identitate.
Depășind limitele procesuale ale examinării unei astfel de cereri și antamând fondul cauzei, prima instanță a statuat că pârâții nu erau obligați să solicite acordul în formă autentică al reclamanților, iar autorizația de construire a fost emisă cu respectarea planului urbanistic zonal, fără a depăși înălțimea maximă reglementată.
A mai statuat, fără a administra nemijlocit probele necesare, că deteriorările existente pe fațada imobilului proprietatea reclamantei sunt degradări ale tencuielii și zugrăvelii datorate întreținerii necorespunzătoare a imobilului și nu edificării imobilului învecinat.
Instanța și-a însușit în totalitate susținerile pârâților și probele extrajudiciare invocate de aceștia, cu încălcarea principiului egalității armelor și a dreptului la un proces echitabil garantat prin art. 6 din CEDO, evident fiind că în aceste condiții i-au fost paralizate toate șansele pentru o examinare obiectivă și imparțială a fondului cauzei.
Intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI B, numitul - prin întâmpinarea depusă la data de 23noiembrie 2009 solicită respingerea recursului formulat în cauză ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (24-27).
Analizând recursul declarat de către reclamanta - TRANS- SRL prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin 1 di Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, art. 14(1) din Legea nr. 554/2004 condiționează suspendarea executării unui act administrativ deexistența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente,condiții cerute a fi îndeplinite și a căror verificare trebuie făcută prin raportare la definițiile pe care însuși legiuitorul le-a dat acestor expresii/termen, respectiv la art. 2(1) lit.ș) și t).
Afirmațiile reclamantei coroborate cu înscrisurile depuse în probațiune nu sunt în măsură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat.
Astfel, nu se poate susține cu temei că cererea reclamantei se circumscrie sfereicazurilor bine justificateîntrucât nu se poate afirma că este posibil ca actul administrativ unilateral al pârâtei să fie pus în executare anterior momentului la care o instanță de judecată să se fi pronunțat irevocabil cu privire la legalitatea acestuia cu consecința producerii unor prejudicii care ulterior nu ar putea fi reparate, ipoteza normei legale nefiind îndeplinită.
Este cunoscut faptul că, în situația măsurilor provizorii adoptate de către instanță se impune o oarecare cercetare sumară a fondului cauzei pentru a preveni adoptarea unei soluții arbitrare.
In speță, cercetând sumar fondul cauzei, Curtea reține că demersul judiciar al reclamantei este vădit neîntemeiat. Astfel, susțineri precum inexistența acordului propriu la eliberarea autorizației de construire sunt contrazise de dovada exprimării explicite a acestuia la data de 23 aprilie 2007; apoi, inexistența deteriorărilor la construcția proprietatea reclamantei -împrejurare dovedită prin probele existente la dosar și necontestate de părți - sau neefectuarea studiului tehnic detaliat cu privire la necesitatea efectuării unor lucrări de protejare a clădirilor învecinate - susținere infirmată de lucrarea de specialitate existentă - nu sunt în măsură să justifice vreun caz bine justificat și o pagubă iminentă pentru contestatorul actului administrativ în litigiu.
În consecință, se poate conchide că instanța de fond a reținut în mod corect că nu se impune suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluționarea cauzei, susținerile contrare ale recurentei fiind nefondate.
Nu în ultimul rând trebuie reținut și faptul că prin nr. R(89) 8 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei se arată că măsurile de protecție provizorie - ce pot îmbrăca și forma suspendării executării actului administrativ - pot fi acordate dacă executarea actului este de natură să cauzeze prejudicii grave ireparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui cazprima facieîmpotriva validității actului respectiv, ipoteză neîntrunită în speță.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamanta - TRANS- SRL ca fiind nefondat, iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
La adoptarea acestei soluții, Curtea a dat eficiență practicii Curții Europene a Drepturilor Omului care statuează că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de măsurile care însoțesc aplicarea acestei soluții.
De altfel, Curtea a statuat constant că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997,de hotărâri și decizii1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,Cererea nr. 55.524/2000, paragraful 34, 28 octombrie 2003).
Cum Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).
Recurenta aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată să achite intimaților - și -- suma de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - TRANS- SRL împotriva sentinței civile nr. 287/CA din 16.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să achite intimaților - și -- suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
6 ex./09.12.2009, jud fond
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
