Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3078/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 3078/2009
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta -. ART SA B împotriva sentinței civile nr. 238 din 05.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații A, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE A - și având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 30 octombrie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BNp rin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
În data de 16 noiembrie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului.
În data de 26 noiembrie 2009 s-a depus la dosar, din partea recurentului, dovezile ce atestă achitarea taxelor judiciare de timbru pentru recursul promovat în cuantum de 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei și pentru fondul cauzei, taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 238 din 5 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta "Art " A împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-N și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Totodată, s-au respins ca inadmisibile cererile de chemare în garanție formulate de reclamanta "Art " împotriva numitului și a numitului împotriva numitului
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în vederea acordării regimului vama de tranzit, având ca obiect autoturismul marca Wolkswagen, reclamanta a depus la Biroul vamal Nădlac declarația vamală de tranzit M-- la data de 28.12.2006. Termenul de prezentare la biroul vamal de destinație pentru încheierea regimului vamal suspensiv a fost la 06.01.2007 și întrucât operațiunea de tranzit nu a fost încheiată, organul vamal competent a dispus închiderea din oficiu a regimului vamal acordat și scoaterea din evidențe a operațiunii de tranzit. În temeiul art. 115, 226 din Codul vamal, art. 267 din Regulamentul vamal, precum și art. 47 din Ordinul nr. 6357/2006 privind tranzitul comun pe teritoriul României, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, prin Decizia pentru regularizarea situației nr. 300/07.03.2008, a stabilit în sarcina Art obligația fiscală în cuantum total de 20.103 lei, reprezentând drepturi vamale și accesoriile aferente.
Împotriva Deciziei nr. 300/07.03.2008 reclamanta a formulat contestație, ce a fost înregistrată la organul emitent al actului atacat și mai apoi la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-N sub nr. 7633/22.04.2008.
Prin Decizia nr. 36/08.05.2008, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-N - Biroul soluționare contestații, s-a respins ca nemotivată contestația reclamantei Art, fiind menținute în totalitate măsurile dispuse prin Decizia nr. 300/07.03.2008 a organului vamal.
Or, având în vedere dispozițiile imperative ale art. 206 alin. 1 lit. c și d din nr.OG 92/2003 referitoare la obligativitatea motivării în fapt și în drept precum și a depunerii dovezilor, soluția de respingere a contestației era singura legalmente posibilă și în consecință decizia nr. 36/8.05.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-N este temeinică și legală.
Referitor la fondul cauzei s-a constatat că și decizia nr. 30/7.03.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A din cadrul Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T este legală și temeinică deoarece în conformitate cu prevederile art. 115 din Legea nr. 86/2009 reclamantei în calitate de titular al regimului vamal de tranzit îi revine răspunderea pentru neîncheierea operațiunilor de tranzit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - ART SA solicitând admiterea acestuia, în principal casarea Sentintei civile nr.238/CA/2009 si trimiterea cauzei spre rejudecare; in subsidiar, modificarea Sentintei civile nr.238/CA/2009 si, pe cale de consecinta, a) in principal, anularea deciziei nr. 300/7 martie 2008 pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisa de catre Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale A, b) in subsidiar, obligarea chematului in garantie la plata sumei de 21.231 lei, reprezentand datorie vamala calculata pana la data de 27.05.2008 lei, si a majorarilor de intarziere calculate pana la plata integrala a datoriei vamale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că la data de 21.12.2006, ART Aai ntocmit, in calitate de comisionar vamal, declaratia vamala de tranzit M--.
Prin Decizia nr.300/7.03.2008, Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Aai nchis din oficiu operatiunea de tranzit desfasurata sub acoperirea documentului vamal mai sus aratat si a retinut in sarcina ART obligatia de plata a urmatoareler sume: 6.691 lei, taxe vamale si 2.850 lei, majorari de intarziere pentru neplata taxelor vamale; - 1.595 lei, accize si 679 lei, majorari pentru neplata accizelor; - 5.812 lei, TV A si 2.476 lei, majorari de intarziere pentru neplata TV A-ului.
Plangerea formulata impotriva Deciziei nr.300/7.03.2008 a fost respinsa ca netemeinica de Tribunalul B-N prin Sentinta nr.238/2009 iar cererea de chemare in garantie a fost apreciata de aceeasi instanta ca fiind inadmisibila.
Procedand in acest mod, instanta a dat o hotarare atat cu incalcarea legii cat si cu aplicarea gresita a legii.
Cu referire la motivul de casare, invederează faptul ca instanta de fond s-a marginit sa constate ca, potrivit dispozitiilor art.115 din Legea nr.86/2006, ii revine reclamantei, in calitate de comisionar vamal, raspunderea pentru neincheierea operatiunii de tranzit.
Acest aspect nu a necesitat insa interventia instantei de judecata intrucat, atat reclamanta cat si intimatele cunosc obligatiile ce-i revin comisionarului vamal iar existenta acestor obligatii nu a fost contestata.
Ceea ce s-a supus judecatii instantei si asupra careia aceasta nu s-a pronuntat a fost sa se stabileasca daca in urma desfasurarii regimului vamal de tranzit a luat nastere o datorie vamala si care este valoarea acesteia.
De altfel, instanta de fond nu a observat nici faptul ca potrivit pct. 2.5 din Ordinul presedintelui ANAF nr.519/2005, organul de solutionare a contestatiei are obligatia de a solicita contestatorului, pe baza de scrisoare recomandata cu confirmare de primire, prezentarea_ motivelor de fapt si de drept. Organul de solutionare a contestatiei nu si-a indeplinit aceasta obligatie, producând evident un prejudiciu prin punerea in imposibilitatea formularii apararii.
De altfel, aceasta atitudine de rea credinta din partea organului de solutionare a contestatiei pare a intruni elementele constitutive ale infractiunii de neglijenta in serviciu.
Cu referire la motivul de modificare a sentintei nr.238/2009 a Tribunalului B-N, instanta de recurs va trebui sa stabileasca cu exactitate starea de fapt, la care sa aplice norma juridica corespunzatoare.
Astfel, tranzitul desfasurat sub acoperirea M-- a inceput la data de 28.12.2006 ( data intocmirii declaratiei de tranzit) si a fost incheiat la data de 24.01.2008( data la care s-a dispus de catre autoritatea vamala incheierea din oficiu a operatiunii de tranzit).
Aceasta stare de fapt este recunoscuta de Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale A, prin Decizia nr. 300/7.03.2008 si prin Procesul-verbal de control nr.3186/7.03.2009.
Invederează faptul ca data incheierii operatunii de tranzit este 24.01.2008, data stabilita de catre autoritatea vamala, instanta de judecata neavand competenta de a stabili o alta data a incheierii regimului de tranzit. De altfel, nici nu s-a solicitat instantei, printr-un petit distinct, sa stabileasca data incheierii operatiunii de tranzit, situatie in care va trebui sa considere ca data de incheiere a operatiunii de tranzit data comunicata de autoritatea vamala.
Plecand de la aceasta stare de fapt, instanta de recurs va trebui sa stabileasca norma de drept aplicabila.
In acest sens, va trebui retinut faptul ca intre momentul inceperii operatiunii de tranzit si momentul finalizarii acesteia, Romania a devenit membru al Uniunii Europene ( incepand cu data de 1.01.2007), iar potrivit dispozitiilor art.148, alin.2 din legea fundamentala, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Intrucat, pe de o parte, operatiunea de tranzit a fost inceputa anterior aderarii Romaniei la Uniunea Europeana si a fost incheiata dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana iar pe de alta parte, controlul propriu-zis si finalizarea acestuia se realizeaza dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, sunt aplicabile prevederile Tratatului de aderare a Bulgariei si Romaniei la Uniunea Europeana, Litera Protocolul privind conditiile si aranjamentele referitoare la admiterea Bulgaria si a Romaniei in Uniunea Europeana, Anexa V, punctul 4. "Uniunea Vamala" care dispun ca depozitul temporar si regimurile vamale mentionate la art.4, alin.16 literele b)-h) (intre care se regaseste si tranzitul vamal). din Regulamentul CEE nr.2913/1992 care au inceput inainte de aderare inceteaza sau se incheie in conditiile legislatiei comunitare.
Norma juridica este foarte si dispune ca toate regimurile de tranzit vamal incepute anterior aderarii inceteaza sau se incheie in conditiile legislatiei comunitare. Conditia necesara si suficienta pentru aplicarea legislatiei comunitare este ca regimul vamal sa fi inceput anterior aderarii si incheiat ulterior aderarii. legea nu distinge, nici cel care o interpreteaza nu o poate face.
Chiar si in situatia in care operatiunea vamala s-ar fi incheiat in termenul legal acordat de autoritatea vamala, respectiv 6.01.2007, se află in prezenta unei operatiuni vamale de tranzit incepute inainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si finalizata dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.
Incepand cu data de 1.01.2007, marfurile comunitare sunt exceptate de la plata taxelor vamale, potrivit normelor comunitare privind libera circulatie a marfurilor.
In cazul autovehiculelor rutiere inmatriculate intr-un stat membru, dovada caracterului comunitar se face cu documentul de inmatriculare al autovehiculului. ( Regulamentul CEE nr.2454/1993 - norme de aplicare a Codului vamal comunitar). Copia documentului de inmatriculare al autovehiculului a fost depusa la dosarul de fond. Dovada de origine se realiza cu documentul denumit EUR 1 numai pana la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
De asemenea, potrivit dispozitiilor tilului VII din Legea nr.571/2003, marfurile comunitare - autovehicule rutiere sunt exceptate la plata accizelor.
Cu referire la cererea de chemare in garantie arata ca ori de cate ori partea care are la dispozitie o actiune in regres impotriva unui tert poate solicita introducerea acestuia in litigiu, pe calea procesuala a chemarii in garantie, spre a fi despagubita in ipoteza in care ar in pretentii ori sa-si valorifice aceasta actiune, pe cale principala, in cadrul unui proces distinct.
Potrivit dispozitiilor art.17 cod procedura civila, cererile incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala. Aceste dispozitii fiind situate in titlul III din codul d e procedura civila, titlu denumit "dispozitii speciale", rezulta ca dispozitiile art.17 cod procedura civila au un caracter derogator de la toate regulile de competenta. Aceasta opinie este sustinuta si de catre literatura de specialitate (, Tratat teoretic si practic de procedura civila, voi 1, pag.434).
Instanta de fond s-a marginit la a sustine ca procedura prevazuta de Legea nr.554/2004 este incompatibila cu o cerere de chemare in garantie avand la baza un contract comercial, fara insa a arata in mod concret in ce consta aceasta incompatibilitate.
Dispozitiiile Legii nr.554/2004 se completeaza cu dispozitiile codului d e procedura civila in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte.
In acest caz, chemarea in garantie nu duce la inlaturarea sau aplicarea in parte a unor dispozitii cuprinse in Legea nr.554/2004.
in garantie nu priveste in mod direct si exclusiv actul juridic administrativ suspus judecatii.
in garantie, facand parte din dreptul comun, nu intra "in conflict" cu norma speciala, reprezentata de dispozitiile Legii nr.554/2004. Dimpotriva, intre chemarea in garatie si actiunea principala exista o stransa dependenta, in sensul ca atat admiterea, in tot sau in parte, cat si respingerea actiunii principale au influenta asup.ra solutionarii cererii de chemare in garantie.
in garantie reglementata de Legea nr.554/2004 nu este incompatibila cu o chemare in garantie formulata in temeiul unor norme de drept comercial. Astfel, cererea de chemare in garantie prevazuta de Legea nr.554/2004 poate fi formulata de persoana fizica ce a emis sau a incheiat actul administrativ ori a refuzat rezolvarea cererii referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, in timp ce actiunea in regres, in domeniul contractelor de mandat comercial, poate fi formulata de catre oricare dintre partile care a suferit un prejudiciu prin neindeplinirea cu exactitate a obligatiilor ce-i reveneau celeilalte parti contractante.
in garantie se indreapta, in cazul Legii nr.544/2004, impotriva superiorului ierarhic de la care s-a primit ordinul scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul, in timp ce chemarea in garantie, formulata in temeiul unui contract de mandat comercial, se indreapta impotriva uneia dintre partile contractante.
in garantie formulata in temeiul Legii nr.554/2004 urmareste acoperirea prejudiciului produs ca urmare a emiterii unui act administrativ nelegal sau a refuzului de a emite un act administrativ privitor la un drept subiectiv sau interes legitim, in timp ce prin chemarea in garantie, formulata in temeiul unui contract de mandat comercial, se urmareste acoperirea unui prejudiciu rezultat din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a unor obligatii contractuale.
Avand in vedere cale aratate, apreciază ca cele doua actiuni in garantie, pe dreptul comun si cea regelementata de Legea nr.554/2004, sunt intr-adevar actiuni diferite, cu reglementari distincte, nefiind insa incompatibile. Exercitarea uneia dintre ele nu exclude exercitarea celeilalte in cadrul aceluiasi litigiu.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16 noiembrie 2009 solicită respingerea recursului formulat în cauză (8-10).
Analizând recursul declarat de reclamanta - ART SA prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele:
Potrivit art. 206, alin. 1 lit.c pr. fiscala, contestația se formulează în scris și va cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, iar conform art. 217 alin.1 din același act normativ, dacă organul de soluționare competent constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
În speță, după cum în mod corect a reținut instanța de fond, ipoteza normei legale enunțate anterior este întrunită întrucât prin decizia nr.36 din data 08 mai 2008, pârâta DGFP B-N a constat că reclamanta a formulat o contestație împotriva unui act administrativ fiscal pe care, însă, nu a motivat-o, respingând-o pentru acest motiv, fără a antama fondul. Din cuprinsul contestației formulate rezultă fără echivoc împrejurarea că reclamanta urma să o motiveze printr-un memoriu separat care urma a fi depus ulterior, obligație care, însă, nu a mai fost respectată de către parte.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamanta - ART SA ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art. 206, alin. 1 lit.c pr. fiscala îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
În raport de soluția pronunțată, Curtea apreciază că este dispensată în a analiza celelalte motive de recurs care vizează fondul litigiului întrucât această analiză nu se impune, soluția instanței de fond fiind greșită din această perspectivă întrucât nu s-a dat eficiență prevederilor art.137 alin.1 pr.civ.
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție Curtea înlătură liberul acces al reclamantei la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act administrativ care pretinde că îi vatămă drepturile.
Curtea reține că dreptul consacrat de art.21 din Constituția României și cel prevăzut de art.6 paragr.1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut însă trebuiesă fie efectivdeoarece Convenția apărădrepturi concrete și efectivenu drepturi teoretice și iluzorii.
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție prin stabilirea unor formalități și termene de efectuare a diferitelor acte de procedură, termene de prescripție, de decădere, etc. (cauza Golder Marea Britanie, cauza Stubbings Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile art. 206, alin. 1 lit.c pr. fiscala referitoare la conținutul contestației formulată în procedura administrativ fiscală.
Prin urmare, reclamanta putea să prevadă în mod rezonabil și predictibil că dacă nu acționează în limitele și cu respectarea condițiilor imperative impuse de legiuitor pentru contestarea actului pretins vătămător acțiunea acesteia va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respins recursul declarat de reclamanta - ART SA împotriva sentinței civile nr. 238/CA din 05 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
7 ex./09.12.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
