Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 3083/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 3083/2009
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B-N împotriva sentinței civile nr. 274 din 29.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, cauza privind și pe intimata, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului) - indemnizație pentru creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat intimata, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 17 noiembrie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Intimata arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Intimata solicită respingerea recursului.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 274 din 29 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B-
S-a admis acțiunea precizată de reclamanta și s-a dispus anularea actelor administrative emise de pârâtă, respectiv Decizia nr.1068/26.10.2007 și adresa nr.206/28.01.2009 și pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1200 lei cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului - respectiv pentru gemenii și, născuți la data de 31 iulie 2007, începând cu data de 12.09.2007 până la expirarea concediului pentru îngrijirea copilului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat B-N acordarea plății indemnizației lunare în cuantum de 600 lei lunar pentru creșterea celui de-al doilea copil minor, rezultat dintr-o naștere gemelară, începând cu data de 31 iulie 2007 și până la expirarea concediului de îngrijire a copilului.
Prin decizia nr. 1068/26.10.2007, pârâta a acordat reclamantei drepturile prevăzute de OUG 148/2005, însă numai pentru unul dintre cei doi minori.
Ulterior, reclamanta s-a adresat din nou B-N arătând că solicitarea se referă la indemnizația datorată pentru cel de-al doilea copil rezultat dintr-o naștere gemelară și nu dintr-o a doua naștere, arătând actele depuse la data înregistrării dosarului la B-N, având obligația de a emite o decizie privitor la cererea de acordare a indemnizației pentru cel de-al doilea copil.
La această adresă B-N, a răspuns la data de 28.01.2009, cu adresa înregistrată sub nr. 206, respingând cererea, pe motiv că ar fi fost introdusă tardiv, raportat la prev. art. 9 alin. 5 din OUG nr. 148/2005.
Analizând temeinicia cererii reclamantei, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 1068/26.10.2007, s-a aprobat ca reclamanta să beneficieze de o indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei, deși a născut 2 copii, pe motiv că art. 3 alin. 1 din nr.HG 1.025/2006 definește nașterea ca fiind aducerea pe lume a unui sau a mai multor copii vii iar art. 2 alin. 1 din același act normativ prevede că indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă pentru fiecare din primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006.
Ulterior, prin cererea sa reclamanta a solicitat acordarea indemnizației și pentru al doilea copil, cerere care a fost apreciată ca fiind o contestație îndreptată împotriva deciziei nr. 1068/26.10.2007 și a fost respinsă, ca tardivă.
Excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii au fost respinse de către instanță, în considerarea practicii judecătorești neunitare în materia drepturilor cuvenite copiilor rezultați din nașteri gemelare, admiterea excepției de nelegalitate a prev. art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 fiind considerat motiv de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție prev. de art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că nr.HG 1.025/2006 aprobă Normele metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, act normativ cu putere de lege ce trebuie aplicat și interpretat cu prioritate de către instanța de judecată.
Dispozițiile nr.HG 1025/2006 - act normativ secundar emis în vederea executării legii - pot fi luate în considerare numai în măsura în care nu contravin prevederilor legale și scopului urmărit de legiuitor; altfel, ar însemna să se adauge la lege ceea ce nu este permis în ierarhia actelor juridice normative pentru că s-ar încălca principiul constituțional al separației puterilor în stat.
În acest context, a relevat instanța de fond, trebuie observat că nr.OUG 148/2005 are ca obiect de reglementare susținerea familiei în vederea creșterii copilului și nu acordarea de stimulente pentru faptul nașterii care în definiția dată prin nr.HG 1025/2006 înseamnă "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii" fără a se face nici un fel de nuanțări.
Că este așa, a apreciat instanța de fond, rezultă nu doar în mod expres din titlul legii ci și din întreaga sa economie dacă se face o interpretare completă și unitară a prevederilor sale.
În caz contrar, ar fi încălcat principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o naștere simplă și cei proveniți dintr-o naștere multiplă. Acordarea indemnizației lunare ar trebui să fie raportat la numărul de copii născuți, iar nu la numărul nașterii.
În aceste condiții, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și s-a pronunțat conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B-N, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. pârâta a arătat că instanța de fond a încălcat prev. nr.OUG 148/2005, respectiv nu a constatat dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de 2 ani pentru fiecare dintre cei 2 gemeni născuți de reclamantă, obligând astfel B-N să acorde indemnizația în cuantum de 1.200 lei lunar pentru cei 2 gemeni.
În sprijinul susținerilor sale, pârâta a invocat dispozițiile art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, prin care se arată că indemnizația se acordă pentru fiecare naștere, așa cum este ea definită de art. 3 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 1.025/2006 și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri deoarece, în accepțiunea legiuitorului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului constituie un venit de înlocuire a drepturilor salariale suspendate și doar alocația de stat se acordă pentru fiecare copil.
Totodată, pârâta a arătat că acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul copiilor rezultați în urma nașterii, este firească, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile nr.OUG 148/2005.
Astfel, mai susține pârâta, față de momentul la care reclamanta a solicitat și ulterior a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului, aceasta se acordă în cuantum unic, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data aceea.
Referitor la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pârâta a învederat că reclamanta trebuia să respecte procedura prealabilă instituită de dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Sub aspectul tardivității introducerii acțiunii de către reclamantă, pârâta a arătat că în conformitate cu art. 9 alin. 5 din nr.OUG 148/2005, aprobată prin Legea nr. 7/2007, contestațiile împotriva deciziei de admitere sau, după caz, de respingere a cererilor de acordare a indemnizației se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ.
In speță, a arătat pârâta, instanța de fond nu a luat în considerare faptul că reclamanta nu a contestat decizia nr. 1068/26.01.2007 în termen și în consecință, dreptul mamei de a formula plângerea prealabilă s-a prescris conform art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea în totalitate a recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond ( 13)
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Din probațiunea administrată în cauză rezultă că la data de 31.07.2007, reclamanta a născut 2 gemeni, iar ulterior a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, fiind astfel emisă decizia nr. 1068 din 26.10.2007, prin care s-a stabilit că, începând cu data de 12.09.2007, este îndreptățită să primească o indemnizație în cuantum de 600 lei lunar.
Ulterior, la data de 23.01.2009, reclamanta s-a adresat B-N solicitând acordarea sumei de 600 lei lunar și pentru cel de-al doilea minor.
Această solicitare a fost interpretată ca fiind o contestație îndreptată împotriva deciziei nr. 1068 din 26.10.2007 și a fost respinsă ca tardivă, în considerarea prev. art. 9 alin. 5 din OUG nr. 148/2005, fiind emisă adresa nr. 206/28.01.2009.
Cu privire la recursul declarat în cauză, Curtea reține, în primul rând, că dreptul invocat de reclamantă a fost recunoscut anterior și plătit în întregime, doar pentru un copil, pentru cel de al doilea copil niciodată autoritatea administrației publice nu a refuzat explicit plata dreptului, până la momentul la care a fost solicitat de către reclamantă.
De aceea, nu se poate susține cu temei că reclamanta a acționat tardiv la autoritatea de resort și ulterior la jurisdicție, sau că acțiunea ar fi inadmisibilă, de vreme ce legea în sine nu edictează un termen de solicitare a dreptului în astfel de cazuri, înscrisul înregistrat la data de 23.01.2009 putând fi interpretat ca având valențele unei astfel de solicitări.
Mai mult, chiar dacă s-ar aprecia în sens contrar, până la apariția unei jurisprudențe unitare de aplicare a legii, dispozițiile legale în interpretarea și aplicarea administrației de resort, au fost neclare. De aceea și ținând seama de toate aceste împrejurări, Curtea nu vede cum i se poate reproșa reclamantei o conduită ilicită, acțiunea și demersul său neputând intra astfel în conținutul art. 108 alin. 4.pr.civ.
Pe fondul cauzei, pentru a clarifica aspectul litigios din prezenta cauză, trebuie să pornim de la finalitatea urmărită de actului normativ ce reglementează indemnizația pentru creșterea copilului, în raport de aceasta examinând dacă există sau nu o discriminare între mamele care au un singur copil sau dau naștere la gemeni, tripleți
Astfel, rațiunea ordonanței este, după cum îi spune și denumirea și după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului.
Dacă în privința primei modalități, concediul pentru îngrijirea copilului nu există nici o discuție cu privire la numărul de concedii acordate pentru ipoteza nașterii de gemeni (în sensul de a se acorda 2+2 ani sau de a beneficia ambii părinți), acesta depinzând în mod explicit de vârsta copilului (textul este foarte clar, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani), nu același lucru se poate spune despre indemnizația pentru creșterea copilului.
Nu se poate susține cu temei că admiterea acțiunii ar echivala cu aplicarea retroactivă a unor prevederi legale care nu erau în vigoare la data nașterii celor doi minori, deoarece dreptul copilului nu este recunoscut în temeiul noii legi, ci în lumina legii vechi, interpretate însă și aplicate în consonanță cu ceea ce s-a stabilit pe baza practicii judiciare, jurisprudență care a stat și la baza adoptării noului act normativ (Legea nr. 239/2009).
Așa cum a statuat, în interpretare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1947/2007, în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr.HG 1825/2005, "Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă".
Chiar dacă decizia ÎCCJ nu se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Mai mult, ÎCCJ statuează în mod expres că "va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială".
Instanța nu vede cum o sumă acordată independent de numărul copiilor rezultați dintr-o naștere constituie ar reprezenta o înlocuire justă și în adevăratul sens al cuvântului a venitului salarial al părintelui aflat într-o atare situație, apreciind că, în interpretarea dată de recurentă, ea nu își îndeplinește rolul declarat.
Curtea împărtășește susținerile intimatei în sensul că OUG nr. 148/2005 nu definește nașterea, astfel că nu se justifică o interpretare diferită pentru drepturile ce derivă din naștere față de celelalte situații generatoare ale drepturilor solicitate, singura concluzie logică, rațională și rezonabilă fiind aceea că, în cazul nașterii, elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.
Așa fiind, Curtea urmează a respinge recursul, în baza prev. art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 pr.civ.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea apreciază și că prevederile textelor legale invocate de către reclamantă trebuie interpretate în ansamblul lor, în sensul recunoașterii dreptului de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului/copiilor, ca măsură concretă de protecție socială, în favoarea persoanelor îndreptățite, iar prin modul în care s-a pronunțat prin dispozitiv, prima instanță a lămurit și rezolvat unitar situația drepturilor celor doi gemeni, urmând ca plata sumelor să se facă retroactiv, cu luarea în considerare a cuantumului deja achitat în baza deciziei nr. 1068/26.10.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B-N împotriva sentinței civile nr. 274/CA din 29.-, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./MB
16.12.09/4 ex.
jud.fond:
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
