Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 315/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 315/
Ședința publică din 16 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare recursul declarat de - - SRL I împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Iași la data de 08.04.2008 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, care substituie pe avocat, pentru recurenta - - SRL I, și consilier juridic pentru intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurentă, solicită admiterea recursului pentru motivele arătate pe larg în motivarea recursului și pe care le susține și oral.
Consideră că sunt îndeplinite condițiile de suspendare.
Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimată, solicită respingerea recursului, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând supra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamanta - - SRL Ias olicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, anularea deciziei de impunere nr. 11430/16.06.2006, a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.11432/16.06.2006, emise în baza raportului de inspecție fiscală nr. 11431/16.06.2006 și a procesului-verbal încheiat la data de 15.06.2006.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că actele atacate sunt lovite de nulitate absolută ca urmare a nerespectării dreptului agentului economic de a fi asistat în timpul controlului fiscal de către un avocat și a încălcării dispozițiilor legale prin consemnarea unei stări de fapt fără nici o bază reală și fără a se administra nici un mijloc de probă.
S-a mai arătat că nu se poate reține culpa societății reclamante prin înregistrarea taxei pe valoarea adăugată aferentă facturii emise de, în condițiile în care aceasta din urmă nu și-a plătit obligațiile către bugetul de stat.
Reclamanta și-a completat cererea solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 11430/16.06.2006, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea cererii de suspendare s-a susținut că între reclamantă și - SRL s-a încheiat contractul de colaborare nr. 1/05.01.2004, prin care - SRL s-a obligat să îi găsească reclamantei potențiali clienți, în schimbul unui comision de intermediere la care se adaugă taxa pe valoarea adăugată.
- SRL a emis factura fiscală seria - - nr. -/09.06.2004 în valoare de - lei, reprezentând comision de intermediere în vânzarea produselor farmaceutice.
În urma controlului efectuat de pârâtă la solicitarea Inspectoratului de Poliție al Județului C, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de - lei, considerându-se că factura fiscală menționată nu a avut la bază operațiuni reale.
Reclamanta a arătat că operațiunile executate în baza contractului nr. 1/05.01.2004 sunt reale, împrejurare confirmată de organele de urmărire penală, motiv pentru care există o serioasă îndoială asupra legalității actelor administrative a căror anulare se solicită.
S-a mai arătat că raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 15.06.2006 și decizia de impunere nr. 11430/16.06.2006 au fost întocmite ca urmare a reverificării perioadei 12.2002-12.2004, controlul fiind efectuat în lipsa unei decizii a reprezentantului legal al pârâtei, condiție prealabilă obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 105 din Codul d e procedură fiscală.
A mai arătat reclamanta că dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată a luat naștere la data emiterii facturii, nefiind condiționat de prestarea serviciului.
S-a mai susținut că executarea actelor atacate ar fi de natură să îi producă reclamantei grave prejudicii patrimoniale, afectând în mod considerabil desfășurarea activității societății comerciale.
Tribunalul Iași, prin încheierea pronunțată la data de 08.04.2008 în dosarul nr-, a respins cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 11430/16.06.2006, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice I, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri.
Împotriva încheierii indicate mai sus a declarat recurs reclamanta - - SRL I reiterând motivele invocate în primă instanță în susținerea cererii de chemare în judecată și a cererii de suspendare a executării.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat.
Art. 15 din Legea nr. 554/2004 la care face trimitere art. 215 din Codul d e procedură fiscală, reglementează suspendarea judecătorească, facultativă, a actului administrativ fiscal atacat, admisibilă după introducerea cererii de chemare în judecată.
Legea contenciosului administrativ nu admite ca regulă generală dreptul de suspendare, în orice împrejurări, a actelor administrative. Actul administrativ se bazează pe prezumția de legalitate și, tocmai de aceea, suspendarea apare ca o situație de excepție. Rezultă din textul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ trebuie îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții, respectiv existența unor cazuri bine justificate, prevenirea unei pagube iminente și, o ultimă condiție, aceea ca persoana ce se consideră vătămată să fi început procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În speță nu este îndeplinită condiția pagubei iminente.
Paguba iminentă care, incontestabil, trebuie să fie rezultatul executării actului administrativ atacat, este definită prin art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca fiind un prejudiciu material, viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ fiscal trebuie să fie indicată și probată în concret, nu doar afirmată de reclamantă, și preluată ca atare de instanță, cum se solicită în speță.
În prezenta cauză nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte măcar bănuiala, dacă nu faptul cert, credibil și veridic, că executarea actelor administrative fiscale atacate ar produce reclamantei ori altei persoane o pagubă iminentă.
În lipsa probelor, simpla afirmație că executarea actelor administrative contestate este de natură a afecta situația socio-economică a reclamantei nu poate fi primită deoarece contravine principiului reglementat de prevederile art. 1169 din Codul civil potrivit cărora cel care face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească.
În concluzie, se constată că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se admite cererea de suspendare a executării actelor atacate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de - - SRL I împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Iași la data de 08.04.2008 în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2008.
Președinte judecător judecător
- - --- - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Jud. fond:
Tribunalul Iași
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Iustinian Obreja Manolache, Violeta
