Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 385/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928 SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 28.10.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr.385
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâțiiMinistrul Sănătății și Ministerul Sănătății, având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr.1960/26.10.2009 emis de Ministrul Sănătății Publice.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat - în reprezentarea reclamantei, consilier juridic în reprezentarea pârâților și avocat în substituirea avocat în reprezentarea intervenientei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că, prin registratura instanței, la data de 20.11.2009, pârâtul Ministerul Sănătății a depus întâmpinare și un set de înscrisuri.
Instanța procedează la comunicarea întâmpinării cu reprezentantul reclamantei.
Reprezentantul reclamantei depune taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Avocat se prezintă și depune cerere de intervenție a doamnei în interesul pârâtului, cerere care se comunică reprezentanților părților.
Reprezentantul reclamantei învederează instanței că înțelege să restrângă cadrul procesual, respectiv să se judece numai în contradictoriu doar cu pârâtul Ministrul Sănătății, nu și cu Ministerul Sănătății.
Reprezentanta intervenientei solicită admiterea cererii de intervenție în interesul pârâtului ministrul sănătății.
Reprezentanta pârâtului solicită admiterea cererii de intervenție.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea cererii de intervenție, arătând că și în cazul intervenției accesorii trebuie dovedit un interes direct al celui ce intervine iar intervenienta nu are interes în cauză.
În deliberare, instanța respinge cererea de intervenție.
Reprezentanta pârâtului solicită să i se pună în vedere reclamantei să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte că nu are alte venituri decât cele obținute din exercitarea funcției de manager. Reprezentanta pârâtului depune un set de înscrisuri din care rezultă care sunt proprietățile și bunurile impozabile ale reclamantei.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea acestei probe întrucât există la dosar acte care dovedesc situația financiară a reclamantei.
În deliberare, instanța respinge cererea de probațiune întrucât s-a făcut dovada veniturilor reclamantei cu probe existente la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare a executării, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea cererii de suspendare întrucât nu s-a dovedit existența unei pagube iminente.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată:
1.Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 1191/59/28.10.2009, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministrul Sănătății și Ministerul Sănătății, suspendarea executării Ordinului nr. 1960 din 26 octombrie 2009 emis de către ministrul sănătății până la pronunțarea instanței de fond, întrucât prin punerea acestuia în executare i s-ar crea o pagubă iminentă.
2. La termenul de judecată din 23.11.2009, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să cheme în judecată exclusiv pârâtul Ministrul Sănătății, ca autoritate administrativă unipersonală emitentă a actului a cărui suspendare o solicită, iar nu și Ministerul Sănătății.
Reclamanta enționează faptul că la data de 28.10.2009 a fost expediată prin poștă plângerea prealabilă împotriva Ordinului nr. 1960 din 26 octombrie 2009 emis de către ministrul sănătății, astfel că este îndeplinită ipoteza normei juridice cuprinse în art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În motivare, reclamanta arată că, în fapt, prin Ordinul nr. 1960 din 26 octombrie 2009 emis de către ministrul sănătății s-a dispus, în mod nelegal și netemeinic, în baza prevederilor art. 178 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, revocarea sa din funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie, județul T, începând cu data de 27 octombrie 2009 și încetarea, începând cu aceeași dată, a contractului de management nr. 307/14.12.2006, cu modificările și completările ulterioare, încheiat între reclamantă și Ministerul Sănătății Publice.
Astfel, acest ordin a fost emis, așa cum rezultă din lectura sa, fără a avea vreun temei, prevederile lui nefiind fundamentate pe vreo evaluare sau constatare din partea vreunui organ abilitat al emitentului, ci doar în baza puterii discreționare a organului de la care emană.
În ceea ce privește descrierea faptei care constituie fundamentul emiterii ordinului suscitat, ministrul reține doar prevederea art. 183 lit. l) din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care " în cazul în care se constată abateri de la legislația în vigoare constatate de organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii".
Astfel, reclamanta a arătat că executarea acestui act administrativ, care, la simpla analiză, apare ca vădit nelegal și netemeinic, ar crea reclamantei un prejudiciu deosebit de mare, care ar fi greu de recuperat ulterior, în cazul în care ar avea câștig de cauză, știut fiind faptul că Ordinul nr. 1960/2009 produce efecte juridice începând cu data de 27.10.2009, reclamanta nemaiputând exercita funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie începând cu acel moment, în contextul în care funcția deținută era principala sursă de venit atât pentru ea, cât și pentru întreaga sa familie. Astfel, acest fapt pune într-o situație financiară, socială și familială deosebit de gravă.
În condițiile în care din 2000 lucrat numai în cadrul Spitalului de Psihiatrie, beneficiind de calificative anuale de " bine", a ajuns în situația de a nu mai putea asigura existența familiei alcătuite din patru persoane. În momentul de față, doar soțul reclamantei are un câștig lunar, fiind pensionar cu o pensie lunară de 623 lei. De asemenea, mai are doi copii, dintre care unul este student la o facultate din Germania, iar celălalt a terminat de curând facultatea și nu are încă asigurat un loc de muncă, toți membrii familiei aflându-se, practic, în întreținerea reclamantei.
Reclamanta menționează că a contractat un împrumut, fără să știe că va rămâne fără salariu, cu o lunară de 220 Euro. În acest context, ea și familia sa au rămas fără mijloace materiale de trai ca urmare a emiterii Ordinului a cărui suspendare o solicită.
pagubei ce i s-ar putea produce prin executarea actului administrativ atacat rezultă în mod direct din caracterul executoriu al acestuia și din obligativitatea conformării față de dispozițiile lui. Date fiind repercusiunile economice incidente, întinderea acestei pagube s-ar cifra la o sumă foarte mare, iar implicațiile financiare și sociale atât pentru reclamantă, cât și pentru familia sa sunt chiar incalculabile.
Având în vedere această situație socială și familială disperată, reclamanta solicită să se constate că sunt motive temeinice și justificate, atât prin prisma prejudiciului care i s-a cauzat ei și familiei sale, cât și pentru prevenirea unei pagube iminente, zilnică și continuă, care să justifice suspendarea executării Ordinului nr. 1960/2009, până la pronunțarea instanței de fond.
Totodată, deși nu ne aflăm în starea de judecată a fondului litigiului, reclamanta apreciază totuși necesară, pertinentă și utilă reiterarea câtorva dintre motivele care au fundamentat plângerea prealabilă formulată de ea împotriva actului administrativ, care demonstrează nelegalitatea și netemeinicia acestuia, fundamentând, totodată, cererea sa de suspendare.
Ordinul nr. 1960/2009 este vădit nelegal și netemeinic. Astfel, în primul rând, învederează reclamanta:
- ordinul atacat nu îndeplinește condiția esențială a unei motivări care să permită controlul legalității actului în procedura contenciosului administrativ.
- reclamanta invocă o opinie de reală autoritate în dreptul public românesc s-a arătat că motivarea oricărui act administrativ este obligatorie, fiind prevăzută în chiar Constituția României, în art. 31, care postulează dreptul la informație și corolarul său - transparența procedurii administrative, astfel încât aceasta nu ar mai trebui considerată o condiție de formă, ci chiar una de fond.
Totodată, în literatura de specialitate s-a susținut că "prin motivarea unui act administrativ se înțelege. arătarea împrejurărilor sau considerațiilor care după autorul său justifică conținutul actului". Prin urmare, motivarea unui act administrativ ar trebui să se concretizeze în surprinderea elementelor de fapt și de drept care sunt sau ar trebui să fie apte să justifice de ce organul administrativ a emis actul și de ce a ales o anumită soluție și nu alta.
Așa cum a arătat doctrina de drept administrativ, "atunci când un act pentru care obligația motivării rezultă din lege nu este motivat de organul administrației de stat emitent, actul este ilegal din punctul de vedere al procedurii de elaborare și va trebui considerat nul".
Având în vedere faptul că organul administrativ emitent al ordinului atacat se fundamentează în emiterea acestuia pe referatul Comisiei centrale de evaluare, ar fi trebuit ca din motivarea în fapt a ordinului să reiasă circumstanțele factuale care au condus organul emitent la aplicarea dispozițiilor legale invocate. Este inadmisibil ca un act administrativ de autoritate prin care se dispun măsuri cu repercusiuni sociale notabile, cum este ordinul a cărui suspendare o solicită, să se limiteze la o asemenea motivare lapidară constând în simpla redare a unei prevederi legale, care pare mai degrabă a fi o motivare în drept decât una în fapt.
Astfel, ordinul nr. 1960/2009 nu conține nici măcar minime referiri la motivul pentru care s-a dispus măsura revocării reclamantei din funcție. Prin urmare, în lipsa oricărui alt document care să însoțească ordinul în speță, se găsește în situația de a nu avea cunoștință care este motivul pentru care a fost revocată din funcție, întrucât actul de revocare nu face nicio referire cu privire la vreo abatere concretă constatată de vreun organ de control. Așadar, în acest context, nu are cunoștință care sunt abaterile invocate de către ministru în cuprinsul ordinului de revocare și nici nu are posibilitatea de a formula vreo apărare în acest sens.
În atare circumstanță, nu poate decât să se adreseze instanței de judecată în vederea cenzurării unui astfel de abuz grosolan, bănuind că motivele reale care stau la baza revocării sale din funcție sunt unele de pură natură politică.
De altfel, este evident că emitentul ordinului a cărui suspendare o solicită este determinat în a dispune revocarea reclamantei cu orice preț, de vreme ce acesta este cel de-al doilea ordin de revocare emis anul acesta, primul fiind la fel de abuziv și nelegal și având efectele suspendate de către Curtea de Apel Timișoara.
Aceasta este singura explicație pentru o revocare dispusă fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, așa cum ar fi impus-o împrejurarea de față și temeiul pe care ministrul și-a fundamentat ordinul.
Reclamanta apreciază că în aplicarea unei astfel de măsuri, trebuia măcar să îi fie adusă la cunoștință care este abaterea de la legislația în vigoare și să existe o comisie care să analizeze această abatere și să constate că este incidență prevederea legală de care se dispensează ministrul în emiterea ordinului de revocare. Or, în lipsa unor astfel de proceduri, Ordinul nr. 1960/2009 este lovit de nulitate absolută.
Mai mult decât atât, în contextul politic actual în care Guvernul este demis, Ordinul nr. 1960/2009 este vădit abuziv, fiind emis cu încălcarea competențelor conferite de Constituția României, revizuită, care prevede în al său art. 110 alin. 4 că "Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alin. 1 și 2 îndeplinește numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern".
Or,Ordinul nr. 1960 din 26.10.2009 nu face parte din sfera actelor necesare pentru administrarea trebuirilor publice, ci este de-a dreptul un act de dispoziție, un act de autoritate emis în baza puterii discreționare de care se bucură instituția Guvernului pe durata mandatului său. Astfel, ordinul a cărei suspendare o solicită este un act emis în mod abuziv, excezând sferei de competențe atribuite de lege actualului Guvern, și reprezintă o ultimă zvâcnire disperată a unui Guvern demis de a îndeplini o seamă de acte care să satisfacă unele interese subiective și, pentru acest motiv, el este lovit de nulitate absolută.
Este inadmisibil ca într-un stat de drept în care se presupune că cetățeanul simplu are garantate o serie de drepturi să se dispună măsuri de o asemenea gravitate și cu un astfel de impact social și familial, cu un evident dispreț față de orice dispoziții legale și cu ignorarea minimelor cerințe de fond și formă care ar trebui îndeplinite într-o atare situație, doar pentru a servi anumite interese politice actuale.
În ceea ce privește netemeinicia ordinului mai sus individualizat, reclamanta susține că îi este cu neputință a formula vreo apărare, sau chiar apreciere, alta decât aceea că este total lipsit de temei, întrucât din cuprinsul acestuia nu se poate deduce niciun temei de fapt care a determinat măsura dispusă.
Prin urmare, reclamanta a arătat că Ordinul nr. 1960/2009 este profund nelegal, despre netemeinicia acestuia neputându-se pronunța atâta vreme cât nu se specifică nimic în cuprinsul său, într-un stat de drept nefiind permis ca un astfel de abuz materializat în ceea ce apare ca fiind un act de revocare, de o gravitate excesivă, să poată produce efecte juridice care afectează atât subiectul direct vizat, cât și familia acestuia, generând consecințe irecuperabile ulterior.
În drept, reclamanta își întemeiază prezenta cerere pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicată, precum și pe textele legale mai sus citate.
Având în vedere motivele mai sus arătate, solicită ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 1960 din 26 octombrie 2009 emis de către ministrul sănătății până la pronunțarea instanței de fond.
n probațiune, reclamanta depune copia următoarelor înscrisuri:
- plângerea prealabilă și dovezile de expediere prin poștă;
- Ordinul nr. 1960 din 26 octombrie 2009 emis de către ministrul sănătății;
- contractul de management nr. 307/14.12.2006; scadentar;
- adeverințele de asigurați ai numiților și, cupon de pensii al numitului.
2. Întâmpinarea pârâtului:
Pârâtul Ministerul Sănătății a depus întâmpinare, înregistrată la registratura instanței la data de 20.11.2009, solicitând respingerea acestei cereri ca fiind neîntemeiată pentru următoarele motive:
n conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ poate fi dispusă numai dacă, în mod cumulativ sunt îndeplinite următoarele condiții:
- să existe un caz bine justificat;
- prin suspendarea executării actului să se prevină o pagubă iminentă.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reiese că este necesar a fi întrunite cumulativ cele două condiții, care prin tonul lor restrictiv-imperativ denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "cazului justificat" și a "iminenței producerii pagubei". Cele două condiții nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată. Existența cazului bine justificat în sensul art. 14 poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din lege nu este suficientă în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte existența cazului bine justificat și a producerii unei pagube iminente. Este vorba, așadar, de efecte ale actului administrativ unilateral ireparabile, prejudiciul creat fiind greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Reclamanta invocă în susținerea cererii de suspendare motive care nu sunt de natură a justifica îndeplinirea celor două condiții cerute de Legea nr. 554/2004.
Cât privește legalitatea emiterii Ordinului nr. 1960/26.410.2009 pârâtul apreciază faptul că acest act administrativ este rezultatul prerogativelor legale conferite Ministerului Sănătății prin reprezentantul său, respectiv ministrul sănătății, precum și rezultatul aplicării legii, adică Legea nr. 95/2006.
În conformitate cu dispozițiile Contractului de management nr. 307/14.12.2006,încheiat pe o perioadă de 3 ani, semnat de reclamantă cu ministrul sănătății în calitate de reprezentant legal al Ministerului Sănătății, părțile au convenit la art. VIII- încetarea contractului de management în situația în care se constată abateri de la legislația în vigoare constatate de organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii. Astfel, pârâtul precizează faptul că în ceea ce privește activitatea reclamantei în funcția de manager Ministerul Sănătății a fost sesizat de organele abilitate să efectueze anumite verificări funcție de domeniul lor de activitate, cu privire la încălcarea anumitor dispoziții legale de către managerul astfel:
Prin adresa nr. 10228/27.08.2009 Direcția de Sănătate Publică a Județului T sesizează Ministerul Sănătății cu privire la:
a) încălcarea legislației achizițiilor publice constatată de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, pentru care această instituție a aplicat amenzi în cuantum de 70.000 lei.
b) încălcarea legislației muncii constatate de Inspectoratul Teritorial d e Muncă T prin Procesul verbal de Control nr. 31745/2009.
Prin adresa nr. 13065/15.10.2009 Direcția de Sănătate Publică a Județului T sesizează Ministerul Sănătății cu privire la faptele de abuz ale managerului privitoare la folosirea autoturismului unității sanitare în interes personal în perioada în care aceasta se afla în concediu medical și când Inspectoratul de Poliție al Județului T - Serviciul Rutier a depistat-o pe un drum public cu o viteză de 110 km/.
Pârâtul solicită să se constate că acțiunile managerului au fost de vădită încălcare a legii iar toate acestea s-au finalizat cu grevarea bugetului instituției cu plata unor sancțiuni, bani pe care unitatea sanitară ar fi trebuit să-i afecteze calității actului medical și nu plății amenzilor pentru încălcarea legii.
Reclamanta și-ar fi dorit o cercetare prealabilă anterioară emiterii actului administrativ atacat, or, acest lucru ne-ar putea conduce cu gândul că legislația aplicabilă este codul muncii. Total eronat. Reclamanta a încheiat cu Ministerul Sănătății un contract de management reglementat expres de o lege specială, Legea nr. 95/2006, și care în cuprinsul său prevede drepturi și obligații corelative acestora precum și sancțiuni în cazul nerespectării.
În ceea ce privește "situația financiară deosebit de gravă a reclamantei" pârâtul precizează: familia deține având ca "activitate principală comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun - 5211".
În ceea ce privește împrumutul, pârâtul reamintește că la data de 14.12.2009 contractul de management al reclamantei încetează de drept, situație în care probabil și rata de 200 de euro lunară, se stinge și ea.
Pârâtul solicită să se rețină faptul că activitatea reclamantei a adus prejudicii financiare și nu numai unității sanitare, așa cum reiese din rapoartele de control ale instituțiilor abilitate prin aplicarea amenzilor.
Fată de cele de mai sus, pârâtul solicită să se constate că cererea reclamantei nu este întemeiată și solicită respingerea cererii de suspendare a Ordinului nr. 1960/26.10.2009 ca nefondată.
3. Cererea de intervenție a doamnei:
În ședința publică din 23 noiembrie 2009, doamna, a depus cerere de intervenție în interesul pârâtului, solicitând admiterea acesteia și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulată de către reclamantă ca netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de intervenție, se arată că, în fapt, prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.1960/26.10.2009 s-a dispus revocarea din funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie reclamantei din prezentul dosar, iar prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1961/26.10.2009 s-a dispus numirea intervenientei în funcția de manager interimar al Spitalului de Psihiatrie.
Se impune precizarea faptului că reclamanta din prezentul dosar a fost revocată din funcția de manager ca urmare a stabilirii faptului că acesta s-a făcut vinovată de abateri de la legislația in vigoare, abateri care au fost constate de organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii.
Potrivit prevederilor art.1833, lit. l din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății: "contractul de management încetează în cazul in care se constată abateri de la legislația in vigoare constatate de organele de control și instituțiile abilitate in condițiile legii.
Se impune precizarea faptului că, anterior emiterii Ordinului prin care reclamanta a fost revocată din funcția de manager la Spitalul de psihiatrie a avut loc un control în urma căruia s-au constat o serie de abateri.
Cu ocazia acestui control s-a întocmit si un raport care a stat la baza emiterii Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1960/26.10.2009.
Ulterior revocării reclamantei și numirii intervenientei în funcția de manager cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor conferite de lege s-au constatat de către aceasta o serie de nereguli legate de gestionarea Spitalului.
Nu în ultimul rând, se impune precizarea faptului ca intervenienta are interes in a interveni in prezenta cauză având in vedere faptul că și in prezent se desfășoară un control la Spitalul de Psihiatrie ce privește activitatea desfășurată de către reclamanta din prezentul dosar, existând chiar sesizări penale pe rol privitoare la reclamanta si la activitatea acesteia de manager al Spitalului de psihiatrie.
Într-o altă ordine de idei, intervenienta precizează că reclamanta din acest dosar a mai fost revocată din funcția de manager al Spitalului de psihiatrie printr-un alt ordin anterior al Ministrului Sănătății, ordin care a fost suspendat in aplicare de instanța de contencios administrativ.
Suspendarea efectelor ordinului Ministrului Sănătății nu poate fi primită pe motiv ca reclamanta nu are alte mijloace bănești pentru a-și asigura traiul de zi cu zi, atâta timp cât reclamanta s-a făcut vinovată de abateri de la legislația în vigoare, abateri care au fost constate de organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii.
A se admite o astfel de motivare pentru suspendarea unui ordin, ar însemna că orice persoană care se face vinovată de abateri în exercitarea atribuțiilor funcției pe care o deține poate suspenda efectele acestui act, întocmit legal și cu respectarea exigențelor prevăzute de lege, dacă invocă faptul că nu are alte mijloace bănești pentru a-și asigura existența de zi cu zi.
Intervenienta arată faptul că reclamata are calitate de asociat într-o societate comercială, societate care are ca și activ un imobil, în care societatea desfășoară activități de comerț cu amănuntul, astfel că se remarcă fără putință de tăgadă faptul că, reclamanta nu este lipsită de fonduri bănești care să-i asigure existența de zi cu zi.
Având în vedere cele prezentate mai sus, intervenienta solicită admiterea cererii de intervenție în interesul pârâtului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii.
4. Aprecierea instanței:
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
4.1 Starea de fapt:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat suspendarea executării suspendarea executării Ordinului nr. 1960 din 26 octombrie 2009 emis de către Ministrul Sănătății până la pronunțarea instanței de fond cu acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act.
Instanța constată că doamna a ocupat, începând cu data de 14.12.2006, funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie, încheind, în acest sens, cu Ministerul Sănătății Publice, contractul de management al spitalului public nr. 307/14.12.2006, atașat în copie la filele 8-12 dosar.
Prin Ordinul nr. 1960/26.10.2009, atașat în copie la fila 7 dosar, Ministrul Sănătății a dispus revocarea reclamantei din funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie începând cu data de 27.10.2009, precum și încetarea contractului de management al spitalului public nr. 307/14.12.2006.
Doamna a formulat o plângere prealabilă administrativă împotriva Ordinului nr. 1960/26.10.2009, plângere atașată în copie la filele 4-5 dosar.
Conform facturii și chitanței eliberate de CNP Poșta Română atașate în copie la filele 6 dosar, reclamanta depus prin poștă plângerea prealabilă, la data de 28.10.2009.
Până la data pronunțării prezentei hotărâri, Ministerul Sănătății nu a făcut dovada soluționării acestei plângeri.
4.2 Cu privire la cererea de intervenție formulată de doamna:
Instanța reține că doamna a formulat cererea de intervenție în favoarea emitentului actului a cărui suspendare a solicitat-o reclamanta în prezenta cauză, respectiv în favoarea Ministrului Sănătății.
Motivul formulării cererii de intervenție este legat de calitatea doamnei de manager interimar al Spitalului de Psihiatrie.
Instanța constată, astfel, că după ce s-a dispus revocarea reclamantei din funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.1960/26.10.2009, ulterior, prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1961/26.10.2009, s-a dispus numirea intervenientei în funcția de manager interimar al Spitalului de Psihiatrie.
Conform cererii de intervenție, intervenienta are interes în a interveni în prezenta cauză având în vedere faptul că și în prezent se desfășoară un control la Spitalul de Psihiatrie ce privește activitatea desfășurată de către reclamanta din prezentul dosar, existând chiar sesizări penale pe rol privitoare la reclamanta și la activitatea acesteia de manager al Spitalului de psihiatrie.
Examinând cererea de intervenție, instanța observă că în prezenta cauză reclamanta a solicitat suspendarea executării unui ordin emis de Ministrul Sănătății, ordin prin care a fost revocată reclamanta din funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie.
În aceste condiții, raportul juridic dedus judecății are ca subiecte emitentul actului - Ministrul Sănătății - și reclamanta - ca persoană destinatară a acestuia și direct afectată de ordinul în discuție.
Din acest punct de vedere, orice alte persoane nu au calitate procesuală în prezenta cauză, nefiind titulare ale unor drepturi sau obligații născute din acest raport juridic.
De asemenea, instanța amintește că una din condițiile esențiale pentru exercitarea unei acțiuni în justiție o reprezintă justificarea unui interes în formularea acțiunii respective. Existența interesului, ca și condiție necesară promovării unei cereri în justiție, rezultă implicit din dispozițiile art.109 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - conform căruia "oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente" - și ale art. 111 Cod de Procedură Civilă, potrivit căruia " partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept."
Interesul - ca și condiție necesară pentru exercitarea acțiunii civile, deci și a cererii de intervenție - se impune a fi personal și direct, ceea ce presupune ca folosul practic urmărit prin formularea cererii să aparțină celui care promovează cererea respectivă
În speță, doamna nu justifică un interes direct, personal, întrucât suspendarea actului de revocare a reclamantei nu aduce atingere în mod nemijlocit drepturilor intervenientei. Numai actul emis de Ministrul Sănătății și prin care se suspendă ori se revocă intervenienta din funcția de manager ar fi un act prin care drepturile interveneintei ar fi vătămate.
O interpretare contrară ar conduce la acceptarea ideii că orice persoană ce are un interes, chiar indirect, în menținerea unui act adresat altui subiect de drept, ar putea justifica intervenția într-un litigiu. O asemenea interpretare ar legitima, de pildă, participarea în prezenta cauză a soțului reclamantei - afectat de e lipsirea soției sale de principala sursă de venit, sau angajații Spitalului de Psihiatrie, al căror interes ar fi influențat de relațiile anterioare pe care le-au avut cu reclamanta.
Instanța consideră însă că dispozițiile legale în vigoare restrâng sfera persoanelor participante la proces la acele subiecte de drept afectate în mod direct și personal de actul aflat în litigiu.
De aceea, instanța apreciază că doamna nu este parte a raportului juridic dedus judecății și nu are nici interesul direct și personal impus de lege în exercitarea intervenției procesuale.
Având în vedere aceste aspecte, instanța va respinge cererea de intervenție formulată de doamna, ca inadmisibilă.
4.3 Cu privire la fondul cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 1960/26.10.2009 emis de Ministrul Sănătății:
Instanța precizează că reclamanta a precizat la termenul de judecată din 23.11.2009 că înțelege să cheme în judecată numai Ministrul Sănătății, iar nu și Ministerul Sănătății, astfel cum a indicat în cererea de chemare în judecată. În consecință, instanța va lua act că singurul pârât în prezenta cauză este Ministrul Sănătății, ca autoritate unipersonală emitentă a actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o reclamanta.
Examinând fondul cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 1960/26.10.2009 emis de Ministrul Sănătății, instanța observă că prin acest ordin s-a dispus revocarea reclamantei din funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie începând cu data de 27.10.2009, precum și încetarea contractului de management al spitalului public nr. 307/14.12.2006.
Potrivit art. 15 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004,"suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat."
În privința motivelor de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral -".
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;"
4.3.1 În privința condiției existenței unei pagube iminente, instanța constată că prin Ordinul nr. 1960/26.10.2009 reclamanta a fost revocată din funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie începând cu data de 27.10.2009.
Ca urmare a revocării, reclamanta nu a mai beneficiat de salariul cuvenit pentru ocuparea acestei funcții.
În momentul de față, doar soțul reclamantei are un câștig lunar, fiind pensionar cu o pensie lunară de 623 lei, astfel cum rezultă din copia cuponului de pensie de la fila 13 dosar.
De asemenea, reclamanta a contractat două împrumuturi bancare, în baza cărora are obligația de a plăti lunar aproximativ 220 Euro, astfel cum rezultă din copia scadențarelor atașate la filele 16 și 16 bis dosar.
Împrejurarea că reclamanta este asociată la o societate comercială nu are relevanță, în condițiile în care nu a rezultat din dosar că societatea respectivă ar avea un profit care poate fi atribuit asociaților sub formă de dividende.
Pe de altă parte, instanța observă că lipsirea reclamantei de salariul aferent funcției de manager constituie un prejudiciu material viitor și previzibil, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
pagubei ce i s-ar putea produce reclamantei prin executarea actului administrativ atacat rezultă în mod direct din caracterul executoriu al acestuia și din obligativitatea conformării față de dispozițiile lui.
Date fiind repercusiunile economice incidente, existența acestei pagube este evidentă, ca și implicațiile financiare și sociale atât pentru reclamantă, cât și pentru familia sa.
Din cele expuse mai sus, instanța constată că lipsirea reclamantei de veniturile salariale curente constituie unprejudiciu materialcert la care este expusă reclamanta.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză este îndeplinită condițiile referitoare la iminenței producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.
4.3.2 Cât privește condiția existenței unui caz bine justificat, instanța remarcă faptul că examinarea acestei condiții impune însăși examinarea legalității actului administrativ atacat, de vreme ce instanța trebuie să constate - pentru a soluționa cererea de suspendare a executării actului administrativ - existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
În această privință, instanța constată că în speță, reclamanta a criticat actul administrativ atacat pe considerentul lipsei motivării acestuia, reclamanta arătând că ordinul atacat nu îndeplinește condiția esențială a unei motivări care să permită controlul legalității actului în procedura contenciosului administrativ.
În această privință, examinând acest ordin, instanța constată că, în ceea ce privește descrierea faptei care constituie fundamentul emiterii ordinului suscitat, ministrul reține doar prevederea art. 183 lit. l) din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care " în cazul în care se constată abateri de la legislația în vigoare constatate de organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii".
Cu toate acestea, instanța constată că în cuprinsul acestui act nu sunt indicate nici una din pretinsele abateri imputate reclamantei. Astfel, ordinul nr. 1960/2009 nu conține nici măcar minime referiri la motivul pentru care s-a dispus măsura revocării reclamantei din funcție. Prin urmare, în lipsa oricărui alt document care să însoțească ordinul în speță, reclamanta se găsește în situația de a nu avea cunoștință care este motivul pentru care a fost revocată din funcție, întrucât actul de revocare nu face nicio referire cu privire la vreo abatere concretă constatată de vreun organ de control. Așadar, în acest context, instanța reține că reclamanta nu are cunoștință care sunt abaterile invocate de către ministru în cuprinsul ordinului de revocare și nici nu are posibilitatea de a formula vreo apărare în acest sens.
În privința obligației autorităților administrative de a-și motiva deciziile, instanța observă că, potrivit art. 31 alin. 2 din Constituția României, "autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigureinformarea corectă a cetățenilor asupratreburilor publice șiasupra problemelor de interes personal."
De asemenea, conform art. 1 alin. 3 din Constituția României, " România este statde drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor din decembrie 1989, și sunt garantate."
Or, în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ atacat.
În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative.
Instanța subliniază că art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră "dreptul la bună administrare". Conform alineatelor 1 și 2 din acest articol, (1) "orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.
(2) Acest drept include în principal:
(a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere;
(b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial;
(c)obligația administrației de a-și motiva deciziile."
Date fiind aceste obligații, instanța apreciază că absența motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și a încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.
Or, aceste critici pun în discuție însăși legalitatea emiterii ordinului atacat, constituind o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în litigiu.
Cât privește pretinsele nelegalități și abateri imputate reclamantei prin întâmpinarea Ministerului Sănătății justificate prin înscrisurile anexate la aceasta, instanța observă că nu există nici o dovadă în sensul că aceste abateri au condus la emiterea ordinului în discuție, în condițiile în care în cuprinsul acestui ordin nu sunt menționate aceste abateri.
Instanța subliniază, totodată, că nu apare ca suficientă trimiterea - în cuprinsul Ordinului nr. 1960/26.10.2009 - la adresa nr. 13065/15.10.2009 a Direcției de Sănătate Publică a Județului T, atașată la fila 28 dosar. În acest sens, instanța remarcă faptul că adresa nr. 13065/15.10.2009 nu indică nici un text legal care ar fi fost încălcat de reclamantă prin săvârșirea faptelor ce îi sunt imputate, iar din procedura de emitere a Ordinului nr. 1960/26.10.2009 nu rezultă nici faptul că reclamantei i s-a dat posibilitatea de a da explicații în legătură cu aceste pretinse abateri.
În plus, instanța observă că, la rândul său, adresa nr. 13.065/15.10.2009 face trimitere la a altă adresă emisă de Direcția de Sănătate Publică a Județului T, respectiv la adresa cu nr. 10.228/27.08.2009 atașată la fila 30 dosar, în care sunt menționate alte fapte care i se impută reclamantei.
în concluzie, instanța reține că absența indicării concrete a faptelor imputate reclamantei și a dispozițiilor legale încălcate pot fi considerate ca o absență a motivării actului administrativ contestat de reclamantă
În consecință, instanța reține că este îndeplinită în cauză și condiție existenței unui caz bine justificat.
Prin urmare, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va admite cererea reclamantei și va dispune suspendarea executării Ordinului nr. 1960/26.10.2009 emis de Ministrul Sănătății Publice până la pronunțarea instanței de fond cu acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act.
4.4 Cu privire la cheltuielile de judecată:
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
4.5. Cu privire la caracterul executoriu și calea de atac împotriva prezentei hotărâri:
Instanța reține că prezenta hotărâre este executorie de drept în privința dispoziției de suspendare a executării actului administrativ menționat anterior, conform art. 14 alin. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
De asemenea, instanța reține că, potrivit aceluiași 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta, domiciliată în localitatea,-, județ T, în contradictoriu cu pârâtulMinistrul Sănătății, cu sediul în municipiul, Intr., nr. 1-3, sector 1, cod -.
Dispune suspendarea executării Ordinului nr.1690/26.10.2009 emis de Ministerul Sănătății Publice până la pronunțarea instanței de fond cu acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5.11.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./2.12.2009
Tehnored. /4 ex./2.12.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
