Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 394/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-- 06.03.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 394
Ședința publică de la 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta reclamantă SC SRL împotriva sentinței civile nr.90/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL REȘIȚA, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă administratorul G iar în reprezentarea intimatului se prezintă consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar prin serviciul de registratură al instanței, motivele de recurs formulate de reclamanta recurentă, la care a fost anexată taxă de timbru judiciar în sumă de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și întâmpinare din partea pârâtului.
Reprezentanta pârâtului depune la dosar delegație de reprezentare și învederează instanței că licitația contestată a fost organizată și nu există formulată acțiune în contencios administrativ la Tribunalul C-S pentru anularea licitației, conform Legii nr. 554/2004.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra,recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.12.2007 sub nr-, reclamanta Lac hemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local Reșița, solicitând instanței suspendare procedurii de atribuire prin concesiune a lotului U1-U2, situat în Reșița, Bd. -, înscris în CF 1841, nr. top /4/e/1 și top /4/e/2, de către Consiliul Local Reșița.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că pârâtul Consiliul Local Reșița a organizat în data de 13.12.2007 negociere directă pentru concesionarea terenului situat în Reșița, Bd. -, înscris în CF 1841, nr. top /4/e/1 și top /4/e/2. Reclamanta a învederat instanței faptul că la elaborarea documentației au fost încălcate dispozițiile legale prevăzute în OUG 54/2006 și HG 168/2007 prin înlocuirea procedurii negocierii directe cu fiecare ofertant cu o selecție de oferte, ceea ce duce la înlăturarea competiției și crearea unui prejudiciul în bugetul Consiliului Local. De asemenea, reclamantul a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, existând un caz bine justificat și fiind iminentă producerea unei pagube în patrimoniul administrației locale, care în urma anulării procedurii de anulării procedurii de atribuire va trebui să restituie sumele alocate de câștigătorul concesiunii pentru dezvoltarea și exploatarea terenului. De asemenea se vor produce prejudicii și în patrimoniul reclamantei prin blocarea liniilor de creditare și dezechilibrarea planului de afaceri anual. Reclamanta a învederat instanței și faptul că a depus plângere prealabilă față de modul de atribuire a concesiunii, conform disp. art. 7 din Legea 554/2004.
Pârâtul Consiliul Local Reșița a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii, pârâtul a susținut că cele două acte normative invocate de reclamantă - OUG 54/2006 și HG 168/2007, se referă la concesionarea bunurilor proprietate publică, nu la cele din domeniul privat, cum este cazul terenului în cauză. În acest caz, procedura de desfășurare a licitațiilor și a negocierilor directe este stabilită prin anexa nr. 2 la Hotărârea Consiliului Local nr. 131/29.05.2007. De asemenea pârâtul a susținut că afirmațiile reclamantei din plângerea prealabilă sunt neîntemeiate, actele necesare participării la negociere a celeilalte societăți ofertante fiind obținute ulterior datei de cumpărare a caietului de sarcini.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Conform art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, "în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
În cazul de față, reclamanta Laf ăcut dovada formulării plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004, plângere ce a fost înregistrată la Consiliul Local al municipiului Reșița la data de 28.12.2007 sub nr. 21225. Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 14 din Legea 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, ar putea fi prevenită. Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv - imperativ, denotă caracterul de excepție la măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări care să confirme existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei. În speță, însă, reclamanta nu a făcut o astfel de dovadă. Susținerile sale din cererea de chemare în judecată nu sunt de natură să producă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a procedurii de concesiune a terenului ce face obiectul prezentei cauze. Astfel, actele normative invocate de reclamantă, respectiv OUG 54/24.06.2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, cât și HG 168/2007 - de aprobare a OUG 54/24.06.2006, nu se referă la concesionarea bunurilor din domeniul privat, cum este cazul terenului din cauza de față, ci la bunurile proprietate publică. De asemenea, reclamanta nu a făcut nici dovada iminenței producerii unei pagube.
Hotărârea suscitată, a fost recurată de reclamantă care solicită modificarea ei prin admiterea acțiunii, relevând în esență că instanța de fond și-a depășit atribuțiile deoarece a suspus cenzurii sale temeinicia pe fond a cauzei atâta timp cât a fost sesizată doar cu constatarea existenței sau inexistenței condițiilor pentru a pronunța suspendarea actului contestat.
Că, nicăieri nu a susținut că modul de atribuire a concesiunii domeniului privat este guvernat de normele privitoare la concesionarea domeniului public.Conform dispozițiilor aplicabile din administrația publică locală, împotriva modului în care s-a procedat la încredințarea directă fără parcurgerea fazei obligatorii a negocierii, a înțeles să critice violarea acestor principii care sunt de natură să înzestreze cu suficientă transparență orice atribuire de concesiune pentru domeniul privat chiar.
Apreciază că în cererea de suspendare a detaliat din punct de vedere al planului de afaceri, al implicațiilor societății, dar și din cel al menținerii relației bancare în același deziderat, toate aceste elemente care sunt de natură să prejudiciere "viața" economică a unui angajator din comunitatea noastră.
Că, expunerea din cererea de suspendare vine sa înfrângă pe deplin prezumția de legalitate de care face vorbire instanța de fond prin aceea că cele invocate au un caracter probator superior și de natură să răstoarne această prezumare.
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma criticilor aduse de recurenta reclamantă, precum și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care îndreptățește concluzia că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă.
Contrar susținerilor recurentului,tribunalul nu a analizat fondul dreptului ce urmează a face obiectul unei acțiunii în contencios administrativ ci, luând în dezbatere obiectul prezentei cereri, de suspendare a executării unui act administrativ unilateral al autorităților publice pârâte, promovate în temeiul prevederilor art.14 din Legea 554/2004, a verificat incidența acestor reglementări și, învederând că pentru admisibilitatea suspendării executării actului este necesară întrunirea cumulativă a cerințelor acestui text legal,iar reclamanta nu probează un caz bine justificat și iminența producerii unei pagube în patrimoniul său, respinge întemeiat acțiunea.
În recurs,nu se aduc motive care să conducă la o soluție diferită, iar hotărârea tribunalului nu conține elemente de nelegalitate sau netemeinice care să justifice admisibilitatea recursului pe vreunul din motivele de casare sau modificare cuprinse în art. 304, 3041Cod procedură civilă.
Așa fiind, Curtea va menține sentința primei instanțe și va respinge recursul.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta CLî mpotriva sentinței civile nr.90/23.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
rima instanță - Tribunalul Timiș - judecător,
Red.CV- 21.04.2008
Tehnored LM-21.04.2008- 2 expl.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
