Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 390/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-- 06.03.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 390
Ședința publică de la 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:- -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentul reclamant și recurentul pârât PENITENCIARUL ARAD împotriva sentinței civile nr.71/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-, având ca obiect litigii privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea recurentului pârât consilier juridic,lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentului pârât depune la dosar delegație de reprezentare și nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și respingerea recursului reclamantului.
CURTEA
Deliberând asupra,recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.71/22.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad admite în parte acțiunea precizată exercitată de reclamantul, împotriva pârâtului Penitenciarul d Maximă Siguranță A, anulează Decizia Directorului Penitenciarului Arad nr.99/24.09.2007, respinge acțiunea față de pârâtul și respinge acțiunea pentru plata daunelor morale în sumă de 10.000 lei. Respinge cererea de suspendare a executării dispoziției. Fără cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței, Tribunalul constată că, prin acțiunea in contencios administrativ înregistrată la data de 01.10.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul PENITENCIARUL ARAD și și a cerut anularea Deciziei nr.99/24.09.2007 emisă de Directorul Penitenciarului Arad. A cerut și obligarea pârâților la plata de daune morale i materiale n sumă de 50.000 lei, întrucât prin decizia ilegală s-a adus atingere imaginii și demnității sale de funcționar public cu statut special, fiind chemat în repetate rânduri la comisia de disciplină, provocându-i o stare de stres, fiindu-i afectată onoarea și demnitatea în fața colegilor și în cele din urmă fiind sancționat pe nedrept.
În motivarea acțiunii arată că în data de 16.06.2007 nu s-a prezentat la serviciu, întrucât s-a simțit rău, fiind bolnav și în aceeași zi s-a prezent t la edicul specialist cardiolog la T, care a constatat că este bolna și i-a acordat concediu medical conform certificatului de concediu medical seria - nr.-, dar pârâții nu au inut cont de acest înscris și în data de 18.06.2007 pârâtul a sesizat comisia de disciplină pentru abaterea reprezentând absența nemotivată de la serviciu în data de 16.06.2007.
Reclamantul consideră nelegală decizia, întrucât certificatul medical este un act valabil, nefiind declarat fals, iar medicul unității a onfirmat acesta în fața comisiei de disciplin.
Cu privire la daunele materiale și morale, prin cererea depusă a data de 08.01.2008, reclamantul a redus cuantumul acestora la 10.000 lei, precizând că din această sumă 5.000 lei reprezintă daune materiale, iar 5.000 lei daune morale.
Prin notele de ședință înregistrate la data de 21.01.2008 a precizat că întreaga sumă de 10.000 lei reprezintă daunele morale.
Prin întâmpinare pârâtul a cerut respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că decizia atacată, fost emisă de directorul penitenciarului, în baza propunerii membrilor misiei de disciplină.
Pe fond a cerut respingerea ca neîntemeiată, întrucât recla antul nu s-a prezentat la serviciu in data de 16.06.2007 si nu si-a informat in timp util șefii direcți, lipsa sa afectând dispozitivul de pază si apărare ale unității si cu toate că a susținut că este bolnav nu a anunțat nici medicul unității și nici nu a prezentat certificatul medical decât după două săptămâni și ca urmare a săvârșit abaterea pentru care a fost sancționat.
Pentru aceleași considerente și pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță A, prin întâmpinare a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâtul precizează și faptul că n urma verificărilor efectuate pri ind modul de eliberare a certificatului medical de către Institutul de Boli Cardiovasculare T, s-a constatat că acesta nu a fost eliberat corect, co sultarea reclamantului fiind înregistrată n data de 21.06.2007 i 22.06.2007, pentru data de 16.06.2007 fiind consultat de Dr., iar certificatul este eliberat de Dr..
Instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, având în vedere că potrivit art. 16 (1) din Legea nr.554/2004, alături de autoritatea publică poate fi chemat in judecată și funcționarul care a contribuit la eliberarea, emiterea sau încheierea actului dacă se solicită despăgubiri.
Pe fondul cauzei instanța reține că prin Decizia nr.99/24.09.2007 emisă de Directorul Penitenciarului Arad (fila 4-15), reclamantul a fost sancționat disciplinar pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art.61 lit.e si lit.i din Legea nr.293/2004, cu diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției ocupate cu 20 % pe o perioadă de 3 luni.
Decizia a fost emisă în baza propunerii Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Arad, conform art. 64 (3) din Legea nr.293/2004.
Din motivarea în fapt a deciziei rezultă că reclamantul fiind încadrat ca agent sef adjunct de penitenciar, agent pază principal III, în data de 16.06.2007 nu s-a prezentat la serviciu, nu a anunțat despre acesta seful său direct, nu a anunțat medicul unității că este bolnav și nu a predat certificatul medical în data de 17.06.2007 când s-a prezentat la serviciu ci doar în data de 28.06.2007.
Comisia de disciplină și conducătorul unității au apreciat că fapta reclamantului este gravă, întrucât prin neînștiințarea că este bolnav și lipsa de la serviciu a afectat dispozitivul de pază și apărare al unității.
Deși la data de 28.06.2007 (fila 70), reclamantul a depus la PENITENCIARUL ARAD certificatul medical (fila 71), pentru a justifica absența din data de 16.06.2007, acest document nu a fost luat în considerare nici de comisia de disciplină și nici de directorul unității, apreciindu-se că acesta nu corespunde realității, respectiv că reclamantul în data de 16.06.2007 nu a fost bolnav, declarațiile martorilor audiați confirmând acesta și că acest act nu a fost emis cu respectarea legii, rezultând din verificările la Institutul de Boli Cardiovasculare T, că reclamantul a fost înregistrat pentru consultație numai la data de 21-22.06.2007.
La individualizarea sancțiunii s-a avut în vedere și faptul că reclamantul a mai fost sancționat.
Decizia atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea Legii nr.293/2004, conchide instanța, întrucât, potrivit art.63 (4) din Legea nr.293/2004, sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.
Sesizarea abaterii săvârșite de reclamant s-a realizat la data de 18.06.2007 când prin referatul întocmit de (fila 80) a fost sesizată comisia de disciplină, iar sancțiunea s-a aplicat prin Decizia nr.99/24.09.2007, cu depășirea termenului de 60 zile, la acea dată reclamantul neputând să mai fie sancționat pentru fapta săvârșită în data de 16.06.2007.
Decizia este și netemeinică întrucât reclamantul nu a săvârșit fapta în condițiile în care, a justificat absența prin depunerea certificatului medical, înscris valabil, care nu a fost anulat sau declarat fals.
Pentru aceste considerente, instanța în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 admite acțiunea si anulează Decizia nr.99/24.09.2007.
Instanța respinge cererea reclamantului pentru plata daunelor morale de 10.000 lei, motivând pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere al acesteia al universului psihic al fiecărei persoane.
Ca urmare, reclamantul trebuia să facă dovada producerii unor suferințe morale, a impactului concret produs de sancțiunea aplicată.
Pe de altă parte, reclamantul prin faptul că nu a predat deîndată unității pârâte certificatul medical, respectiv în 17.06.2007, când s-a prezentat la serviciu, a determinat declanșarea procedurii de aplicare a sancțiunii.
Instanța respinge acțiunea față de pârâtul, reținând că acesta în baza atribuțiilor de serviciu pe care le avea, trebuia să sesizeze comisia de disciplină, iar pe de altă parte că nefiind acordate despăgubiri, acesta nu are nicio răspundere materială sau morală față de reclamant.
Soluția suscitată a fost atacată cu recurs de către reclamant și pârâtul Penitenciarul d e maximă siguranță A, primul solicitând modificarea sentinței prin admiterea și a daunelor morale pretinse, susținând că:
Hotărârea este criticabilă sub aspectul respingerii solicitării de acordare a despăgubirilor morale, pentru următoarele: consideră că instanța a făcut o greșită aplicare a legii în sensul constatării că aceste despăgubiri trebuiau acordate doar ca urmare a administrării unor probe care să justifice aceste pretenții.
Atât prevederile legale cât și cele internaționale - Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și practica internă și internațională (CEDO) a stabilit că deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente a unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța nu poate omite o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză, importanța valorii morale lezate, măsura în care aceste valori au fost lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Toate aceste criterii de apreciere nu au nevoie de suport probator, în legislația muncii considerându-se că prin însăși actul sancționator nelegal s-a încălcat principiul constituțional al demnității, principiu care se prelungește în mod direct în dreptul muncii care precizează expres că "salariatul are dreptul la demnitate în muncă" - art.39 al.1 lit.e din Codul muncii. demnității în muncă este largă și de forța evidenței cuprinde și situația în care un salariat a suferit o traumă morală, o încălcare a autorității morale, a prestigiului. Aplicarea unei sancțiuni ilegale echivalează cu încălcarea demnității persoanei, a angajatului, a prestigiului acestuia. Având în vedere existența unui drept al salariatului la demnitatea în muncă, există inevitabil și o corelativă a angajatorului la respectarea acestui drept. Or, acest aspect nu se realizează prin cuvinte, nu se realizează în mod pasiv, ci printr-o conduită corectă a angajatorului față de angajat.
C de-al doilea recurent solicită modificarea, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii, pe motiv că starea de fapt confirmă că reclamantul nu a prezentat concediul medical la unitate în timp util, a perturbat buna desfășurare a compartimentelor pază și financiar, care nu au știut cum să-l ponteze și să-l plătească pentru ziua respectivă, fiind trecut absent nemotivat, nerespectând ordinele în vigoare, conform cărora era obligat să anunțe unitatea de problemele medicale și de faptul că va părăsi garnizoana pentru a se prezenta la o clinică din
Apoi,instanța de fond a reținut că sancțiunea s-a aplicat cu depășirea termenului de 60 de zile calendaristice, prevăzut de art.63 alin.4 din legea nr.293/2004, care este doar un termen de recomandare.
Curtea, analizând recursurile de față constată că sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, cu aplicarea prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, menținând ca temeinică și legală sentința tribunalului ale cărei considerente Curtea și le va însuși.
Este real că în aplicarea sancțiunii disciplinare reclamantului recurent prin Decizia nr.99/24.09.2007, a fost depășit termenul prevăzut de art.63 alin.4 din Legea nr.293/2004, potrivit cu care, sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei, iar în speță sesizarea abaterii a avut loc la data de 18.06.2007 conform Notei B 5647 Inspectorului de penitenciar, ultima zi a termenului de aplicare a sancțiunii fiind 18.08.2007.
În consecință, corect instanța de fond a reținut că decizia de sancționare a fost tardiv emisă, motivul de excepție admis făcând de prisos discutarea aspectelor de fond ale cauzei.
Recurentul pârât era dator să justifice motive temeinice, care să atragă aplicabilitatea termenului de un an de la comiterea faptei, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Nu este greșită extinderea motivării asupra fondului cauzei, cu reținerea împrejurării că absența de la serviciu care i-a atras reclamantului sancțiunea, deși cu întârziere, a fost motivată, nemairealizându-se abaterea prevăzută de art.61 lit.e, pentru care i s-a reținut și abaterea de la art.61 lit. i din Legea nr.293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Curtea mai constată că tribunalul a soluționat temeinic și legal petitul asupra daunelor morale, prin respingerea lui, pe considerentul că prin comportamentul său reclamantul a determinat procedurile adoptate de pârât și nu a demonstrat care sunt consecințele produse pe plan fizic și psihic, în scopul evaluării materiale a compensației prejudiciului moral.
Așa fiind, cum niciunul din recurenți nu au probat motive care să modifice starea de fapt și de drept redate în hotărârea criticată, Curtea o va menține prin respingerea recursurilor.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul și de pârâtul Penitenciarul cu regim de maximă siguranță A,împotriva sentinței civile 71/22.01.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
rima instanță - Tribunalul Arad - judecător,
Red.CV- 21.04.2008
Tehnored LM-21.04.2008- 2 expl.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
