Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 418/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 418
Ședința publică de la 05 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 29 octombrie 2009 privind acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în C,-, județul D în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI REPREZENTAT PRIN SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI cu sediul în B, nr.1, sector 1, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 29 octombrie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea formulată la data de 23.06.2009 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI reprezentat prin SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună anularea Ordinului nr.1339/23.05.2009 înregistrat la. C sub nr.18736/25.05.2009. prin care i-au încetat raporturile de serviciu și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.37/22.04.2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
Prin aceeași cerere a solicitat și suspendarea executării celor două acte administrative contestate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este funcționar public și din data de 26.09.2007, fiind numit în funcția de director executiv adjunct al Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C, prin Ordinul nr.8230/25.09.2007, emis în urma concursului organizat la data de 13-14.09.2007.
Conform Statutului funcționarilor publici singurele posibilități legale de modificare, suspendare ori încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute la art.87-82 (modificare), art.94-96 (suspendare) și art.97-102 (încetare) din Legea nr.188/1999, legiuitorul instituind, prin norme clare, măsuri de protecție a funcționarului public împotriva oricăror abuzuri ale conducătorilor autorităților și instituțiilor publice.
S-a mai arătat că nr.OUG37/2009 are un caracter vădit nelegal și abuziv, aceasta fiind atacată la Curtea Constituțională, în principal pentru încălcarea prevederilor art.11, art.54 alin.(2) și art.120 alin. (1) din Constituția României.
Reclamantul a susținut că nr.OUG37/2009 nu este motivată din punct de vedere al urgenței și nu cuprinde justificarea situației excepționale care a determinat recurgerea la această modalitate de reglementare, adoptarea acesteia nefiind motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit și nici de necesitatea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.
De asemenea, s-a arătat că nr.OUG37/2009 este emisă cu încălcarea prevederilor art.115 alin.(6) din Constituția României, prin acest act normativ fiind afectate drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, aplicarea nr.OUG37/2009 având ca efect imediat încetarea raporturilor de serviciu ale celor vizați cu pierderea tuturor drepturilor aferente.
Reclamantul a depus la dosar Ordinul nr.1339/23.05.2009.
La data de 06.07.2009 pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat, cu privire la cererea de suspendare și anulare a Ordinului nr.1339/23.05.2009, excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că, fiind un organ colegial, fără personalitate juridică, poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale. Consideră că, în cauză, calitatea procesuală pasivă revine Autorității Naționale a Vămilor, această instituție fiind emitenta actului administrativ individual contestat.
Referitor la cererea de suspendare și anulare a nr.OUG37/2009 pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității arătând că ordonanța de urgență nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, astfel încât nu este susceptibil de o suspendare a executării, în sensul art.14-15 din legea nr.554/2004, iar măsura legală a anulării vizează exclusiv actele administrative în accepțiunea conferită acestei noțiuni de dispozițiile art.2 alin.(1) lit. c) din Legea nr.554/2004, nu și ordonanțele de Guvern, acte prin natura lor cu caracter legislativ, care reglementează relații sociale ce țin de domeniul legii.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că nr.OUG37/2009 a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile art.115 alin(4) din Constituția României, având ca scop reducerea cheltuielilor bugetare prin adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor și de abordare prudentă a deficitului bugetar, inclusiv prin stabilirea unor criterii de performanță în organizarea și coordonarea unor autorități și instituții publice.
S-a mai susținut că noțiunea de situație extraordinară, nefiind precizată în Constituție, a fost stabilită prin decizii ale Curții Constituționale, iar neadoptarea de măsuri imediate ar fi avut consecințe negative în ceea ce privește aplicarea măsurilor de optimizare a activității serviciilor publice deconcentrate din cadrul ministerelor și a celorlalte organe ale administrației publice centrale.
La data de 09.07.2009 pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii, motivat de faptul că prin preavizul acordat reclamantului i s-a adus la cunoștință că are obligația de a depune în scris, până la 15.05.2009, opțiunea sa pentru una din funcțiile publice vacante aflate în lista anexată la preaviz, iar prin adresa înregistrată la. sub nr.26201/11.05.2009, reclamantul și-a exprimat opțiunea și a solicitat să fie numit în funcția de conducere de șef birou Inspecție Fiscală și Control Ulterior în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale D, fapt ce s-a realizat prin ordinul a cărui anulare se solicită.
Pârâta Fam ai invocat excepția inadmisibilității atât cu privire la capetele de cerere privind anularea nr.OUG37/2009 și a Ordinului nr.1339/2009, cât și referitor la cererea de suspendare a executării nr.OUG37/2009, arătând că, observând motivarea acțiunii, se poate observa că aceasta are ca obiect constatarea neconstituționalității nr.OUG37/2009, acțiunea reclamantului neîndeplinind condițiile cerute de art.9 din Legea nr.554/2004.
S-a mai susținut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prev. de art.7 din Legea nr.554/2004 cu privire la ordinul contestat, iar nr.OUG37/2009 este un act normativ a cărui suspendare nu se supune Legii nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamantul nu a susținut și nu a demonstrat netemeinicia și nelegalitatea ordinului de eliberare din funcție, motivele invocate în acțiune vizând neconstituționalitatea nr.OUG37/2009
La data de 13.07.2009 Daf ormulat întâmpinare în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că actele contestate nu au fost emise de Ministerul Finanțelor Publice.
Prin cererea depusă la data de 01.10.2009, reclamantul a solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor nr.OUG37/2009, în conformitate cu prevederile art.9 din Legea contenciosului administrativ.
Față de faptul că prin Decizia nr.1257 din 7 octombrie 2009 Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr.37/2009 este neconstituțională, Curtea apreciază că cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor nr.OUG37/2009 este inadmisibilă potrivit dispozițiilor art.29 alin. 3 și 6 din Legea 47/1992, urmând aor espinge.
Analizând acțiunea prin prisma susținerilor părților și a actelor de la dosar, Curtea constată că este întemeiată și o va admite, reținând următoarele aspecte:
Excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de pârâta prin întâmpinare este neîntemeiată și va fi respinsă întrucât prin demersul procesual inițiat reclamantul urmărește reintegrarea în funcția deținută anterior. Faptul că postul ocupat anterior a fost desființat prin OUG nr.37/2009 nu este în măsură lipsească de interes acțiunea reclamantului, în condițiile în care unul dintre efectele anulării ordinului contestat în constituie repunerea părților în situația anterioară.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că reclamantul a investit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect anularea Ordinului nr. nr.1339/23.05.2009 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor.
Prin actul administrativ contestat, reclamantului a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct la Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, fiind numit, începând cu data de 23.05.2009, în funcția publică de conducere de șef la Biroul Inspecție Fiscală și Control Ulterior din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale
Din preambulul Ordinului nr. 1339/23.05.2009 rezultă că acesta a fost emis în aplicarea prevederilor nr.OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice centrale.
În exercitarea controlului legalității Ordinului nr.1339/2009, Curtea constată că dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia acesta a fost emis, au fost declarate neconstituționale.
Astfel, prin Decizia nr.1257 din 7 octombrie 2009 Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr.37/2009 este neconstituțională, reținând că Guvernul, prin întreg conținutul reglementării cuprinse în ordonanță și care se referă la statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate, a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, respectiv în domeniul legii organice, încălcând astfel disp. art.115 alin.6 din Constituție.
Decizia Curții Constituționale nr.1257/7.10.2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 6 noiembrie 2009.
Potrivit disp. art. 31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Efectele deciziei Curții Constituționale se răsfrâng, pe de o parte, direct și nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, iar pe de altă parte, prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin.1 și 4 din Constituție și art.31 alin.1 și 3 din Legea nr.47/1992, și în alte cauze.
În conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor ceea ce presupune că, după publicarea în Monitorul Oficial, acestea nu au efect asupra unor cauze definitiv soluționate, intrate sub autoritatea lucrului judecat, ci numai în cauzele aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Declararea, prin intermediul excepției de neconstituționalitate, a neconstituționalității unei dispoziții legale conduce la suspendarea de drept și respectiv la încetarea efectelor sale juridice. De altfel, prin art. XIV alin.1 din OUG nr.105/2009 s- dispus abrogarea OUG nr.37/2009.
Față de cele arătate, Curtea urmează să constate în cauză nelegalitatea Ordinului nr.1339/2009 fiind emis în aplicarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale și, în consecință, să dispună anularea acestuia.
În ceea ce privește acțiunea formulată față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Curtea reține că această autoritate publică nu are calitate procesuală în cauză având în vedere că ordinul contestat este emis de o altă instituție publică, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală, aceasta din urmă fiind parte în raportul juridic dedus judecății.
Cu privire la cererile reclamantului având ca obiect anularea si suspendarea executării OUG nr. 37/2009 Curtea constata următoarele:
Ordonanțele si ordonanțele de urgenta fac parte conform art. 108 din Constituția României din categoria actelor care se emit de Guvernul României.
Ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare întemeiată pe prevederile art. 115 din Constituția României care reglementează delegarea legislativa.
Ca urmare Ordonanțele au caracter de lege fiind adoptate de Guvern in temeiul legii de abilitare care presupune o delegare temporara a competentelor legislative ale Parlamentului către Guvern.
In perioada in care ordonanțele sunt in vigoare ele au aceeași putere ca si legea.
Instanța de contencios administrativ are competenta potrivit art. 1 din legea 554/2004 de a controla legalitatea actelor administrative propriu-zise sau a celor asimilate.
Trebuie precizat ca in baza art. 2 alin 1 lit. c din legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege acel act emis de autoritate publica in vederea organizării executării legii.
Ordonanțele de Guvern sunt acte ale guvernului dar nu au caracter de acte administrative, deoarece așa cum s-a explicat mai sus, prin Ordonanțe, Guvernul legiferează in baza legii speciale de abilitare a delegării legislative.
Astfel spus, intr-o anumita perioada si intr-o anumita chestiune Parlamentul are dreptul constituțional de a delega prerogativele sale legiuitoare Guvernului.
Ordonanțele Guvernului nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru motivul ca nu sunt acte administrative de autoritate emise in vederea executării legii, ci constituie tocmai lege.
Legile si Ordonanțele Guvernului sunt supuse controlului de constituționalitate conform art. 146 lit. d din Constituția României.
In cazul ordonanțelor nu se examinează legalitatea acestora de către instanțele judecătorești, ci doar constituționalitatea lor, de către Curtea Constituțională.
Având in vedere motivele enunțate anterior in baza art. 1 si 18 din legea 554/2004, Curtea urmează sa respingă cererile având ca obiect anularea respectiv suspendarea OUG nr. 37/2009, întrucât instanța judecătorească nu are competenta de a anula un act normativ cu puteri de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în C,-, județul D în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI REPREZENTAT PRIN SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI cu sediul în B, nr.1, sector 1, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B,-, sector 5.
Anulează Ordinul nr. 1339/23.05.2009 emis de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR.
Respinge acțiunea față de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Respinge capetele de cerere având ca obiect suspendarea executării și anularea nr.OUG37/2009, precum și cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 noiembrie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
7ex/04.12.2009
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie
