Despăgubire. Sentința 417/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 417
Ședința publică de la 05 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 29 octombrie 2009 privind acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în C,-, județul D în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în B,-, sector 1.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 29 octombrie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
La data de 19.06.2009 reclamantul a chemat în judecată pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea la emiterea deciziei prin care să soluționeze dosarele nr. 580/N/2001 și nr. 581/N/2001 privind construcția expropriată și demolată din C, str. - nr. 29, în vederea acordării despăgubirilor prev. de Legea nr. 10/2001.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin dispoziția nr. 17892/16.12.2005 a Primăriei Mun. C s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 către pentru imobilul notificat sub nr. 580/N/2001 și nr. 581/N/2001 și i s-a comunicat reclamantului că dosarele de notificare vor fi predate secretariatului Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților, fără însă a se emite decizie de stabilire a despăgubirilor deși a trecut o perioadă de timp de 4 ani.
Prin notificările nr. 580/N/2001 și nr. 581/N/2001 autorii reclamantului, mamă, și -, frate, împreună cu reclamantul au solicitat Primăriei Mun. C acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate din Str. - nr. 29, procesul verbal nr- al Primăriei Mun. C demonstrând că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 509/30.12.1977, iar suprafața de 433 mp a fost obținută de reclamant prin sentința nr. 7529 din 13 mai 1994.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 10/2001, HG nr. 250/2007 și HG nr. 1095/2005.La data de 22.06.2009 reclamantul a formulat o precizare a acțiunii introductive solicitând să se constate că dosarul nr. 8409/CC/02.06.2009 este complet și să fie transmis spre evaluare și obligarea pârâtei Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor să emită decizi prin care să soluționeze dosarul de notificare nr. 580/N/2001.
S-a arătat că reclamantul a depus odată cu notificările, la dosarul cauzei, potrivit Legii 10/2001 actele de stare civilă, de proprietate, decret de expropiere, acte de moștenitor, contract de donație, estimarea valorii imobilului demolat, declarație notarială, procese verbale de constatare, însăși pârâta recunoscând în adresa nr. 8409/CC/02.06.2009 adresată primăriei Mun. C că "prin notificările nr. 580/N/2001 și nr. 581/N/2001 domnii, - și au solicitat Primăriei Mun. C acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate din str. - nr. 29 "compus din 2 camere cu dependințe plus a unei fundații noi cu parterul construit (5 camere plus dependințe și pivniță) și a unui garaj în suprafață de 24 mp", afirmație ce confirmă că pârâta recunoaște că a primit actele necesare cum ar fi actele de proprietate, nr. 2349/25.10.1943 al tribunalului Dolj secția a III a și nr. 13229/24.07.1944 -Serviciul Tehnic - Primăria C.
La data de 08.07.2009 pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală cu motivarea că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire este în competența Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor potrivit art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
La data de 08.07.2009 pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât dosarul de despăgubire nr. 8409/CC/2009 nu este complet necuprinzând toate înscrisurile prevăzute de punctul 16.5 lit. b din normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv înscrisuri care să identifice imobilul pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, atât în privința locației (adresă, număr poștal, vecinătăți), a componenței acestuia, cât și suprafeței.
S-a mai arătat că s-a solicitat completarea dosarului cu un istoric de arteră și număr poștal, fiind emise adrese în acest sens către Primăria Mun. C, cât și către Direcția Județeană a Arhivelor Naționale
Pârâta a mai arătat că etapa evaluării dosarului este condiționată de clarificarea problemelor legate de identificarea imobilului.
Prin precizările formulate la data de 24.09.2009 reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor să emită o decizie prin care să soluționeze dosarul de notificare nr. 580/N/2001 privind construcția expropriată și demolată din str. - nr. 29.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Față de precizarea acțiunii din data de 24.09.2009 prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor să emită o decizie prin care să soluționeze dosarul de notificare nr. 580/N/2001 privind construcția expropriată și demolată din str. - nr. 29, Curtea constată rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților.
Prin dispoziția nr. 17892/16.12.2005 emisă de Primăria Mun. C s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 către pentru imobilul notificat sub nr. 580/N/2001 și nr. 581/N/200, imposibil de restituit în natură (conform procesului verbal privind starea de fapt a imobilului), situat în C, str. - nr. 29 (art. 1) și s-a stabilit că dosarele de notificare vor fi predate secretariatului Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților.
Dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților și înregistrat sub nr. 8409/CC fără ca până în prezent să se emită aod ecizie reprezentând titlu de despăgubire.
Curtea constată că reclamantul a început procedurile de recuperare a unui bun al său sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală, cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pronunțându-se la 16.12.2005.
Ulterior după transmiterea dosarului către, respectiv Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor reclamantul a formulat mai multe demersuri pentru ca cererea sa să fie soluționată, în acest sens fiind notificarea aflată la fila 87 dosarului.
Reclamantul a introdus acțiunea la data de 19.06.2009.
Așadar între data depunerii notificărilor și data introducerii acțiunii au trecut aproximativ 8 ani, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.
Curtea apreciază că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecință, se va face aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform Dispoziției 17892/16.12.2005 a Primarului Municipiului
Curtea consideră că în speță s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamanților.
Este de notorietate că în România, după schimbarea regimului social au fost adoptate, în decursul timpului, mai multe legi cu caracter reparatoriu.
Între acestea se înscrie legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, lege care a fost modificată prin legea nr. 247/2005.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
Astfel în baza art. 11 din Constituția României Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte in dreptul intern.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.
Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă, încălcarea CEDO.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, Curtea consideră că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritățile pârâte aduc o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.
În speța de față prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art.6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor de aproximativ 6 ani creează reclamantului o sarcină excesivă,incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzionând, Curtea apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 8 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
După introducerea acțiunii, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat Primarului Municipiului C să depună o serie de acte în completarea dosarului, privind identificarea imobilului.
În cursul soluționării prezentei cauze, unul dintre motivele invocate pentru argumentarea nesoluționării cererii reclamantului a fost acela că, datorită restituirii dosarului reclamantului către Primăria Mun. C, acesta nu poate demara etapa evaluării imobilului, Curtea apreciază că motivul invocat este neîntemeiat și excede procedurilor legale, deoarece 17892/16.12.2005 a Primarului Municipiului Cac ăpătat caracter executoriu, întrucât împotriva acesteia nu s-a formulat acțiune de nici una dintre părțile interesate.
Mai mult, solicitările adresate Primarului Municipiului C, fiind făcute după data introducerii acțiunii, sunt apreciate ca un motiv de justificare a tergiversării soluționării notificării reclamantului și a emiterii titlurilor de despăgubire, cu atât mai mult cu cât Primăria Caf urnizat informațiile necesare identificării imobilului, respectiv tabelul istoric denumire străzi, buletinul clădirii,- întocmit în anul 1948, matricola 2 (impozitul pe clădiri) din anii 1942 -1951, matricole de clădiri și terenuri, din perioadele 1952-1954 și 1955-1957.
Față de motivele enunțate în prezenta hotărâre, acțiunea reclamanților va fi admisă în parte, va fi obliga pârâta Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform Dispoziției 18029/20.12.2005 a Primarului Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată, formulată de reclamantul domiciliat în C,-, județul D în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în B,-, sector 1.
Obligă pârâta să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit, conform dispoziției nr.17892/16.12.2005 emisă de Primăria Municipiului
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 noiembrie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
4ex/04.12.2009
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie
