Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr.- - R
DECIZIA NR. 42/CA/2009-
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Tătar JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Elena Bocșe
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol, fiind pronunțarea deciziei asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenta - reclamantă din, nr.184, jud.B, în contradictoriu cu intimatul -pârât CONSILUL LOCAL AL COMUNEI cu sediul în, nr.105, jud.B, părți în litigiu fiind și intimații - intervenienți și, ambii din, nr.185, jud.B, împotriva Sentinței nr.554/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că judecarea recursului a avut loc la data de 14 ianuarie 2010, dată la care părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când, s-a amânat pronunțarea pentru data de 21 ianuarie 2010, dată la care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 554/CA din 14 august 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții și, ambii cu domiciliul în nr.185, județul B, și respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta, domiciliată în nr.184, județul B împotriva pârâtului CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în,-, județul B privind suspendarea executării HCL din 28.04.2009 prin care s-a revocat HCL nr.343/10.04.2008 până la pronunțarea instanței de fond.
S - a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
A fost obligată reclamanta la plata către intervenienți a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin HCL nr.343/10.04.2008 s-a aprobat concesionarea directă câtre reclamantă a suprafeței de 138 mp, corespunzător nr.cadastral ce va proveni din nr.top.99/12,potrivit unei schițe cadastrale ce urmează a fi efectuată, după ce se va dezmembra suprafața de 138 mp din totalul de 4.696 mpai nr.top 99/12 înscris în CF nr.1.
Întrucât această suprafață de teren este de fapt curtea casei intervenienților, conform susținerilor acestora terenul fiind îngrădit anterior anului 1990, iar nr.top 99/12 înscris în CF nr.1 a fost dezmembrat în anul 1998 prin încheierea nr.7059 de sub B 128 din CF nr.1, HCL nr.343/2008 a fost atacată în contencios de câtre intervenienții și, acțiunea lor fiind înregistrată sub nr.dosar -.
Prin Sentința nr.471/CA/2008 din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor Secția Comercială, s-a admis cererea formulată de reclamanții și ambii domiciliați în loc. nr.185, jud.B, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în,-, jud.B, și,.în nr.184, jud.B și s-a dispus suspendarea executării hotărârii nr.343/10.04.2008 a Consiliului Local al comunei până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea acestui act administrativ.
Prin Decizia nr. 232/CA/2009-R din 16.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA nr.dosar - - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscală s- a admis recursul declarat de recurenta împotriva Sentinței nr.471/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor și s-a respins cererea formulată de reclamanții și ambii domiciliați în loc. nr.185, jud.B, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în,-, jud.B, și,.în nr.184, jud.B și s-a dispus suspendarea executării hotărârii nr.343/10.04.2008 a Consiliului Local al comunei
În data de 28.04.2009, HCL nr.343/2008 a fost revocată prin HCL nr.161/2009, care la rândul ei a fost atacată în contencios de câtre reclamantă.
În art.2 din HCL nr.161/2009 s-a aprobat organizarea licitației publice pentru concesionarea terenului în suprafața de 138 mp, după clarificarea situației juridice a acestuia.
Prin încheierea din 09.06.2009 pronunțată în dosarul -, în baza art.242 pct.1 proc.civ. s-a dispus suspendarea acțiunii în contencios administrativ introdusă de reclamanții (intervenienții din prezentul dosar ) și, ambii domiciliați în comuna nr.185, jud.B, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în,-, jud.B, și, domiciliată în comuna nr.184, jud.B, având ca obiect anulare act administrativ, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii prin care a fost atacată HCL nr.161/28.04.2009, prin care a fost revocată HCL 343/2008.
În conformitate cu dispozițiile art.14 din 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Dispozițiile art.2 alin.2 lit.t definesc sintagma "cazuri bine justificate" ca acele împrejurări, legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Dispozițiile art.2 alin.1 lit.ș definesc sintagma "iminența producerii unor pagube" ca fiind situația în care prin executarea actului administrativ, posibilele consecințe negative s-ar răsfrânge nu doar asupra patrimoniului reclamantului, ci și asupra terților.
Cu privire la cazul bine justificat invocat de câtre reclamantă, existența acestei condiții impusă de art.14 din Legea nr.554/2004 nu a fost dovedită în cauză, din dosar nu rezultă împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ emis, în cauză asupra legalității HCL nr.161/2009.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, nr.top.99/12 în suprafață de 4.696 mp din CF nr.1, nu mai există, fiind dezmembrat încă din anul 1998, când s-au format nr.top 99/13, 99/14 și 99/15.
Totodată, concesionarea prin HCL 343/2008 s-a efectuat contrar prevederilor art.123 alin.2 din Legea nr.215/2001, prin atribuire directă și nu prin licitație publică deși nu erau întrunite condițiile pentru situații de excepție prev. de Legea nr.215/2001.
Reclamanta nu a probat existența vreunei pagube iminente, pentru prevenirea căreia ar fi necesară ca, instanța să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral atacat, până la pronunțarea instanței de fond. Din contra, intervenienții susțin, afirmație ce nu a fost contestată de reclamantă, că suprafață de 138 mp concesionată inițial reclamantei, este de fapt chiar curtea casei lor, terenul respectiv fiind îngrădit încă anterior anului 1990.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare așa cum a fost formulată și precizată și respingerea cererii de intervenție accesorie cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului recurenta arată că, hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât în speță nu suntem în prezența concesionării unui teren aflat în domeniul public al comunei pentru a fi incidentă Legea 215/2001, concesionarea este reglementată de Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor care vizează în special concesionarea bunurilor publice și Legea 50/1991 care reglementează situațiile de excepție referitoare la concesionarea directă a terenului, terenul în litigiu se găsește în domeniul privat al comunei fiind incidente prevederile art.15 lit.e din Legea 50/1991 forma la zi.
În mod greșit a reținut instanța de fond că reclamanta a recunoscut că suprafața de 138 mp teren concesionată prin HCL 343/2008 reprezintă în realitate curtea intervenienților, din contră a afirmat că acest teren este amplasat în spatele casei sale, subliniind că toți vecinii care au locuințele pe strada sa au în spatele gospodăriei lor o parte din terenul cu nr.top 99, ulterior dezmembrat, majoritatea vecinilor obținând sub forma concesionării directe, drept de folosință asupra terenului situat în spatele casei lor.
Fiind vorba de concesionare directă reglementată de art.15 lit.e din Legea 50/1991 cererea de intervenție accesorie trebuie respinsă ca neavenită și nu admisă cum greșit a procedat instanța de fond.
Mai arată că, motivele de fapt și de drept invocate de recurentă, nu au fost analizate de instanța de fond iar din considerentele hotărârii atacate nu rezultă care sunt motivele pentru care au fost înlăturate de prima instanță.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct.8 și 9 și art.304/1 cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, Consiliul Local al comunei a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în totalitate a sentinței atacate, arătând că din analiza tuturor motivelor de recurs invocate, rezultă că nici unul nu face referire la fondul cauzei, în speță stabilirea existenței sau a inexistenței celor trei condiții necesare admiterii unei acțiuni de suspendare-formularea plângerii prealabile, existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, așa după cum a reținut și prima instanță aceste condiții nu sunt îndeplinite, cu atât mai mult cu cât nr. top 99/12 cu mai există în materialitatea sa, fiind dezmembrat așa cum rezultă și din copia depus la dosar în fața instanței de fond.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocare, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile arr.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Cazul bine justificatimplică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, iarpaguba iminentăconstă, potrivit art.2 lit."s" din Legea nr.554/2004, într-un prejudiciu material viitor, dar previzibil în evidența, sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
În speță, instanța de fond a reținut corect că nu sunt întrunite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004 referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă, având în vedere, pe de o parte, că din dosarul cauzei nu rezultă împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ emis, respectiv HCL nr.161/2009, iar pe de altă parte, reclamanta nu a probat existența unor pagube iminente pentru prevenirea căreia să se dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral atacat.
Motivele de nelegalitate invocate în privința actului administrativ unilateral a cărui suspendare s-a solicitat referitoare la concesiunea terenului aflat în domeniul privat al comunei, nu pot constitui motive de sine stătătoare pentru admiterea cererii de suspendare, cu atât mai mult cu cât HCL nr.161/28.04.2009 prin care s-a aprobat revocarea HCL nr.343/10.04.2008 "privind concesionarea directă a terenului situat în localitatea, în suprafață de 138 mp. corespunzător nr. cadastral rezultat, provenit din nr.top 99/12, înscris în CF nr.1, pe seama d-nei " se bucură de prezumția de legalitate având în vedere faptul că, după cum reține și instanța de fond, din înscrisurile de la dosar rezultă că nr.top 99/12 în suprafață de 4696 mp, din CF nr.1 nu mai există, fiind dezmembrat încă din anul 1998 când s-a format nr.top 99/13, 99/14 și 99/14.
Mai mult, intervenienții și susțin că suprafața de 138 mp. concesionată inițial reclamantei recurente este de fapt curtea casei lor, terenul respectiv fiind îngrădit încă anterior anului 1990. Acest aspect ține de fondul cauzei unde se va analiza și incidența prevederilor art.15 lit."e" din Legea nr.50/1991, referitoare la concesiunea unui teren din domeniul privat al comunei, invocate de recurenta reclamantă.
De asemenea, recurenta reclamantă nu suferă vreun prejudiciu iminent, deoarece efectul principal al HCL nr.161/2009 nu este altul decât revocarea HCL nr.343/2008 și, deci implicit, neexecutarea HCL nr.343/2008, iar ca efect final, aceasta nu suferă o pagubă iminentă, în sensul art.14 din Legea nr.554/2004, în condițiile în care suprafața de 138 mp. în litigiu nu a fost niciodată în posesia sa.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta.
Instanța va respinge cheltuielile de judecată solicitate de intimații și ca fiind nedovedite, nefiind depuse acte care să justifice acordarea acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanta din, nr.184, jud.B, în contradictoriu cu intimatul -pârât CONSILUL LOCAL AL COMUNEI cu sediul în, nr.105, jud.B și intimații - intervenienți și, ambii din, nr.185, jud.B, împotriva Sentinței nr.554/CA din 14 august 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Respinge cheltuielile de judecată solicitate de intimații și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.-
În concept 3.02.2010
Sent. Fond
Tehnored./
6 ex.în 03.02.2010
4 com.
recurenta - reclamantă -, nr.184,
intimatul-pârât CONSILUL LOCAL AL COMUNEI
nr.105
intimații - intervenienți și, ambii din, nr.185
Președinte:Ioana TătarJudecători:Ioana Tătar, Ovidiu Blaga, Elena Bocșe
