Contestație act administrativ fiscal. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR. 44/CA/2008 -
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Tătar Ioana judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea deciziei asupra recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de pârâtulPRIMARUL MUNICIPIULUI S M,cu sediul în S M, - 25 Octombrie nr.1, intrarea M, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SM, cu sediul în S M,-, jud.S M și intimata pârâtă DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE S M cu sediul în str. - Romană parter, - 8 județul S M, împotriva sentinței nr.522/CA din 9.12.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat și că judecarea recursului a avut loc la data de 14 ianuarie 2010, dată la care părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când, s-a amânat pronunțarea pentru data de 21 ianuarie 2010, dată la care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 522/CA din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare a fost admisă acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta - -, cu sediul în S M,- în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI S M și DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE din cadrul Primăriei municipiului S M și în consecință:
A fost anulată Dispoziția nr.5429/20.06.2008 emisă de pârâtul Primarul municipiului SMp rivind soluționarea contestației nr.6386/2008 formulată de reclamantă.
A fost admisă contestația fiscală în sensul că s-a anulat Decizia de impunere nr- din 16.05.2008 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr.648 din 16.05.2008 de Serviciul, Constatare și Control din cadrul Direcției de Impozite și Taxe Locale a Primăriei municipiului S M cu privire la suma de 67.249 lei impozit pe clădiri și la suma de 29.396 lei accesorii.
Au fost obligați pârâții să restituie reclamantei suma de 67.249 lei încasată nelegal cu titlu de impozit pe clădiri și să plătească acesteia despăgubiri la nivelul cuantumului majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală, de la data încasării și până la data restituirii.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Marea reținut următoarele:
Prin Raportul de Inspecție Fiscală nt.648/16.05.2008 întocmit de Direcția Impozite și Taxe Locale SMs -au verificat pentru perioada 01.05.2005-16.05.2008 bazele de impunere, legalitatea și conformitate declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor contribuabilului - - S M, precum și respectarea prevederilor legislației fiscale și contabile.
Obligațiile fiscale care au făcut obiectul inspecției fiscale s-au referit la impozitul pe clădiri.
Inspectorul fiscal a constatat că societatea reclamantă a edificat în baza autorizațiilor de construire 687/2004 și 769/2004 două blocuri de locuințe pe strada - - în municipiul S M, imobile care au fost întabulate și ale căror apartamente au fost înstrăinate. De asemenea s-a constatat că în temeiul autorizației de construire nr.693/2006 societatea reclamantă a edificat un nou bloc de apartamente pe aceeași stradă în mun.S M, construcție, care a fost recepționată la 25.07.2007.
Pentru toate imobilele inspectorul fiscal a reținut că nu a fost întocmită de către contribuabilul controlat declarația în vederea impozitării, fiind încălcate astfel prevederile art.254 alin.5 din Codul fiscal și că în acest fel nu a fost plătit impozitul pe clădiri aferent imobilelor din patrimoniul societății.
În timpul inspecției fiscale au fost calculate diferențe de impozit pe clădiri în sumă de 67.249 lei în conformitate cu prevederile art.94 alin.3 lit.e Cod proc.fiscală și majorări și penalități de întârziere în sumă de 29.396 lei potrivit art.119 alin.1 și art.120 alin.1 și 7 Cod proc.fiscală.
În temeiul acestui act de control s-a întocmit și emis Decizia de impunere nr- din 16.05.2008 de către Direcția de Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei SMp entru suma de 96.645 lei reprezentând impozite și accesorii.
Contestația reclamantei vizând această sumă a fost respinsă prin Dispoziția nr.5429/20.06.2008, reținându-se în privința reverificării perioadei 1.05.2005-15.09.2005 prevederile art.105 alin.3 Cod proc.fiscală, iar pentru impunerea realizată prin raportul de inspecție fiscală prevederile art.253 din Lg.571/2003 și art.52 alin.1 lit.b și art.62 alin.1 lit.a din HG nr.44/2004.
Tribunalul a constatat că actele administrativ fiscale sunt întocmite cu încălcarea prevederilor legale având în vedere considerentele ce urmează:
În privința impozitului pe clădiri aferent imobilelor edificate în temeiul autorizațiilor de construire nr.687/27.10.2004 și 769/2.12.2004 la data întocmirii Raportului de inspecție fiscală din 28.09.2005 acestea figurau ca recepționate fiind înregistrate în evidențele contabile ale societății.
Potrivit art.105 alin.3 din OG nr.93/2003 cu modificările și completările ulterioare, inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
În condițiile date, inspecția fiscală încheiată cu raportul întocmit la 28.09.2005 reprezintă actul final care statuează asupra obligațiilor fiscale (inclusiv asupra impozitului pe clădiri) pentru perioada verificată.
Împrejurarea apariției datelor suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor dă posibilitatea, potrivit art.105 alin.2 teza II din OG nr.92/2003, conducătorului inspecției fiscale competent să decidă reverificarea unei anumite perioade.
Această excepție este de strictă interpretare și din punct de vedere formal presupune sesizarea conducătorului inspecției fiscale și adoptarea de către acesta a unei decizii de verificare.
În speță, s-a constatat că inspecția fiscală cu referire la perioada 1.05.2005-15.09.2005 a fost realizată prin Raportul de inspecție fiscală din 28.09.2005 și că în lipsa unei decizii de reverificare, reluarea de către organul fiscal a controlului aceluiași tip de impozit la același contribuabil este nelegală.
Chiar și în situația în care această procedură internă ar fi fost parcursă, decizia de reverificare ar fi fost nejustificată, întrucât - așa cum a rezultat în mod evident din probele cauzei - nu au apărut date suplimentare necunoscute inspectorilor care au efectuat primele verificări și nici erori de calcul care influențează rezultatele acestora, elementele conturilor înscrise în evidențele contabile ale societății reclamante rămânând aceleași și în 2005 și în 2008. Se reține totodată de către instanță că procesele verbal de recepție nu pot constitui în accepțiunea Codului d e procedură fiscală "date suplimentare", care să justifice reverificarea.
Cu privire la partea din raportul de inspecție referitoare la imobilul edificat în baza autorizației nr.693/17.10.2006, recepționat la 25.07.2007 se reține de către instanță nelegalitatea acestui act administrativ, precum și a celui subsecvent, respectiv a deciziei de impunere (pentru sumele stabilite cu titlu de impozit pe clădire, majorări și penalități de întârziere).
Astfel, societatea reclamantă a procedat la edificarea construcțiilor reflectând în contabilitate pe parcursul lucrărilor transformarea materiilor prime și a materialelor auxiliare în lucrări și servicii în curs de execuție, respectiv în produce finite.
afectate construirii au creat pe seama reclamantei în cele din urmă un produs finit destinat înstrăinării (valorificării). Ori, inspecția fiscală presupune analizarea nașterii obligațiilor bugetare în raport cu evidențele financiar-contabile obligatorii ale contribuabililor. Cum însă în evidențele contabile rezultatul activității societății a rămas înscris în contul 345 "Produse finite", nefiind făcută înregistrarea totală a construcției în contul 212 cu valoarea de inventar, constatarea raportului de inspecție fiscală este nefondată.
Tribunalul a apreciat că doar în situația modificării evidențelor contabile sus-arătate ar fi fost îndreptățită verificarea datorării impozitului pe clădire, nu și în condiția în care în contabilitate nu este reflectată dobândirea unei construcții în înțelesul stabilit de lege.
Așa fiind, în temeiul art.2, 8 și 18 din Lg.nr.544/2004, tribunalul a admis acțiunea, anulând actele administrativ fiscale conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Instanța a considerat că este fondată și cererea pentru restituirea sumei plătite de 67.249 lei, cu nr.622/7.08.2008, aceasta nefiind datorată; față de prevederile art.21 alin.4 și art.124 alin.2, Tribunalul a apreciat că despăgubirea solicitată de reclamantă sub forma dobânzii este justificată la nivelul cuantumului majorărilor de întârziere.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul arată că, sentința instanței de fond este nemotivată și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, făcând o confuzie între obligațiile fiscale privind plata impozitului pe clădiri constatate prin raportul întocmit la 28.09.2005 și obligațiile fiscale privind plata aceluiași tip de impozit constatate prin raportul de inspecție fiscală nr.648/16.05.2008.
Arată că, constatările referitoare la impozitul pe clădiri din raportul întocmit la data de 28.09.2005 vizează clădirile dobândite de către intimata reclamantă în cursul anului 2003 în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr.2902/22.03.2003 și nr.8642/01.08.2003 și nu clădirile edificate de reclamantă în baza autorizațiilor de construire nr.687/27.10.2004, nr.769/02.12.2004 și nr.693/17.10.2006.
În timpul inspecției fiscale din anul 2005 organul de control nu avea posibilitatea constatării și stabilirii impozitului aferente clădirilor edificate de reclamantă în baza autorizațiilor de construire arătate, întrucât în timpul derulării inspecției fiscale din anul 2005, reclamanta nu a pus la dispoziția inspectorilor fiscali procesele verbale de recepție finală din 10.05.2005 aferente autorizațiilor de construire nr. 687/27.10.2004 și nr.769/2.12.2004, fapt recunoscut de reclamantă în notele de ședință formulate, iar aceasta nu înregistrează în evidențele contabile în contul 212 clădirile edificate în baza autorizațiilor de construire arătate.
Arată că, soluția instanței de fond apare ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în considerentele expuse reținând faptul că procesele verbale de recepție finală nu pot constitui în accepțiunea codului d e procedură fiscală " date suplimentare" care să justifice reverificarea.
Potrivit art.105 alin.3 teza II din OG nr.92/2003 R/A " prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora."
La pct.102.4 din HG 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003 privind codul d e procedură fiscală, legiuitorul stabilește situațiile în care pot rezulta datele suplimentare necunoscute organelor de inspecție fiscală la data efectuării inspecției fiscale la contribuabil, astfel lit.d stabilește ca fiind asimilate datelor suplimentare " informațiile obținute în orice alt mod, de natură să modifice rezultatele controlului fiscal anterior" astfel că, raportat la dispozițiile legale, procesele verbale de recepție finală din 10.05.2005 aferente autorizațiilor de construire nr.687/27.10.2004 și nr. 769/2.12.2004 constituie informații de natură să modifice rezultatul controlului fiscal anterior din anul 2005.
Potrivit art.254 alin.1 din Legea 571/2003 privind codul fiscal"în cazul unei clădiri care a fostdobândităsau construită de o persoană în cursul anului, impozitul pe clădire se datorează de către persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândităsau construită."
Punctele 62 alin.1 lit.a și 63 alin.1 din HG 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003, în aplicarea art.254 din Legea 571/2003 stabilesc următoarele:
"atât în cazul persoanelor fizice, cât și în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile executate potrivit Legii 50/1991 pricind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările ulterioare, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:
- a)pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizația de construire, data întocmirii procesului verbal de recepție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor
- data dobândirii /construirii clădirii, potrivit mențiunii prevăzute la pct. 62, determină concomitent, în condițiile codului fiscal și ale prezentelor norme metodologice, următoarele:
a) datorarea impozitului pe clădiri;"
De asemenea potrivit art.254 alin.5 din aceeași lege "orice persoană care dobândește, construiește sau înstrăinează o clădire are obligația de a depune declarația fiscală la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în a cărei rază de competență se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, înstrăinării sau construirii".
În mod greșit în contabilitatea reclamantei, clădirile edificate de aceasta și care fac obiectul raportului de inspecție fiscală nr.648/16.05.2008 au fost înregistrate în contul 345 - produse finite, întrucât o clădire nu poate fi livrată sau expediată clienților.
Cu privire la obligarea la despăgubiri la nivelul cuantumului majorărilor de întârziere prevăzute de codul d e procedură fiscală, învederează instanței că, reclamanta a formulat o cerere pentru suspendarea actelor administrative fiscale atacate prin prezenta cauză, înregistrată la Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, soluția dată în acest dosar fiind de admitere a cererii și pe cale de consecință de suspendare a executării deciziei de impunere nr- din 16.05.2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.648/16.05.2008 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ formulată împotriva acestor acte fiscale înregistrată la tribunal sub prezentul dosar, prin urma reclamanta nu era obligată la plată existând sentința de suspendare a executării actului administrativ fiscal, astfel că reclamanta a făcut plata de bunăvoie nefiind constrânsă de organul fiscal prin vreo formă de executare silită.
Astfel, potrivit art.21 alin.4 din OG 92/2003 R, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și ale venituri ale bugetului general consolidat, se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective, iar potrivit art.124 alin.2 din aceeași ordonanță, dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori, deci, arată că suma se restituie în baza unei cereri, care va fi soluționată de organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare conform art.70 alin.1 din aceeași ordonanță iar, doar în ipoteza în care organul fiscal nu va da curs cererii intimatei în termenul de 45 de zile, intimata va fi îndreptățită, potrivit dispozițiilor legale invocate, la plata unei dobânzi la nivelul majorărilor de întârziere începând cu ziua următoare expirării celor 45 de zile și nu de la data încasării, cum în mod eronat s-a dispus prin sentința recurată.
În drept sau invocat prevederile art.299 și următoarele cod procedură civilă și celelalte dispoziții legale invocate.
Prin întâmpinare, reclamanta - - a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, instanța de fond nu a făcut nici o confuzie între cele două acte de control, iar motivarea privind nelegalitatea reverificării este elaborată, cuprinzând toate aspecte vizate de art.105 din OG nr.92/2003 privind codul d e procedură fiscală cu aplicarea corectă a acestor dispoziții legale.
Referitor la plata despăgubirilor la nivelul cuantumului majorărilor de întârziere prevăzute de codul d e procedură fiscală, arată că, reclamanta nu a formulat o cerere de acordare a dobânzilor în baza art.124 alin.1 din OG 92/2003, ci o cerere de acordare a despăgubirilor în temeiul prev.art. 1 alin.1 și 8 alin.1 din legea 554/2004 pentru repararea prejudiciului cauzat prin plata sumei în baza actului administrativ nelegal respectiv decizia de impunere nr.2008/16.05.2008, pentru calculul acestora solicitând însă aplicarea dobânzii prevăzute de art.124 alin.2 și art.120 alin.7 din OG 92/2003 pentru că acestea cuprind o evaluare legală a daunelor interese ce se cuvin contribuabililor care au fost prejudiciați.
Actele administrative emise de pârâți au fost nelegale de la emiterea lor nu doar de la anularea prin hotărâre judecătorească iar plata sumei în baza actului administrativ nelegal a creat reclamantei prejudicii chiar de la data efectuării plății nu doar de la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art. 304/1 cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentul Primarul Municipiului S M ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.105 alin.3 teza II din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală: " Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decidereverificareaunor anumite perioade dacă de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție,apar date suplimentare necunoscuteinspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora."
La pct.102.4 din HG 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003 privind codul d e procedură fiscală, legiuitorul stabilește situațiile în care pot rezulta datele suplimentare necunoscute organelor de inspecție fiscală la data efectuării inspecției fiscale la contribuabil, astfel lit. a pct.102.4 din HG 1050/2004 stabilind ca fiind asimilate datelor suplimentare " informațiile obținute în orice alt mod, de natură să modifice rezultatele controlului fiscal anterior".
În speță, referitor la impozitul pe clădiri aferent imobilelor edificate în temeiul autorizațiilor de construire nr.687/27.10.2004 și 769/2.12.2004, la data întocmirii Raportului de inspecție fiscală din 28.09.2005, acestea figurau ca recepționate, fiind înregistrate în evidențele contabile ale societății.
Inspecția fiscală cu referire la perioada 01.05.2005 - 15.09.2005 a fost realizată prin Raportul de inspecție fiscală din 28.09.2007, însă contrar poziției exprimate de instanța de fond, instanța de recurs apreciază că cerințele textului art.105 alin.3 din OG 93/2003 referitoare la reverificarea unei anumite perioade pentru date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, sunt întrunite în cauză.
Astfel, în timpul efectuării inspecției fiscale din anul 2005 intimata reclamantă nu a pus la dispoziția inspectorilor fiscaliprocesele-verbale de recepție finală din 10.05.2005aferente autorizațiilor de construire nr.687/27.10.2004 și nr.769/02.12.2004, fapt recunoscut de către aceasta în notele de ședință formulate.
Organele de inspecție fiscală au luat cunoștință de existența proceselor verbale de recepție finală în timpul efectuării inspecției fiscale din anul 2008, acestea constituind informații de natură să modifice rezultatul controlului fiscal anterior în sensul art.105 alin.3 din Codul d e procedură fiscală.
Pe de altă parte, se face o confuzie între obligațiile fiscale privind plata impozitului pe clădiri constatate prin Raportul întocmit la data de 28.09.2005 și obligațiile fiscale privind plata aceluiași tip de impozit constatate în Raportul de inspecție fiscală nr.648/16.05.2008. constatările referitoare la impozitul pe clădiri din Raportul întocmit la data de 28.09.2005 vizează clădirile dobândite de intimata reclamantă în cursul anului 2007 în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr.2902/22.03.2003 și nr.8642/01.08.2003 și nu clădirile edificate de intimată în baza autorizațiilor de construire nr.687/27.10.2004 și nr.769/02.12.2004.
În ceea ce privește partea din raportul de inspecție fiscală referitoare la imobilul edificat de intimata reclamantă în baza autorizației de construire nr.693/17.10.2006, recepționat la data de 25.07.2007, problema de drept ce se impune a fi dezlegată este aplicabilitatea în speță a prevederilor art.253 - 254 din 571/2003 privind Codul fiscal în situația în care societatea comercială construiește o clădire în scopul vânzării acesteia.
Pentru încadrarea apartamentelor construite în categoria "produselor finite" (art.125 alin.1 lit.e din nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene) și înregistrarea lor în contabilitate în contul 345 "Produse finite" sau în contul 212 cu valoarea de inventar (art.125 lit.e din nr.1752/2005), instanța de recurs apreciază că se impune a se stabili când au fost vândute apartamentele, anterior sau ulterior finalizării construcției și în raport de acest lucru să se stabilească impozitul pe clădire.
De asemenea este necesară suplimentarea probatoriului pentru a se verifica dacă cei care au cumpărat apartamentele s-au înregistrat în termenul legal în vederea impozitării ulterioare dobândirii imobilelor, precum și a se stabili dacă a fost achitat și de către cine impozitul pe apartamente în perioada cuprinsă între momentul dobândirii și momentul înstrăinării apartamentelor de către societatea intimată.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 alin.5 cod procedură civilă, raportat la prevederile legale menționate în cuprinsul prezentei decizii, instanța va admite ca fondat recursul declarat de recurentul Primarul Municipiului SMî mpotriva sentinței nr.522/CA/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare care va fi casată cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță urmând a se ține seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat dePRIMARUL MUNICIPIULUI S M,cu sediul în S M, - 25 Octombrie nr.1, intrarea M, în contradictoriu cu intimata reclamantă- - SM,cu sediul în S M,-, jud.S M și intimata pârâtăDIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE S Mcu sediul în str. - Romană parter, - 8 județul S M, împotriva sentinței nr.522/CA din 9.12.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red.dec.
În concept 08.02.2010
Sent. Fond
Tehnored. 5 ex.
În 08.02.2010.
3 com.
pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, - 25 Octombrie nr.1, intrarea
intimata reclamantă - - SM, -
intimata pârâtă DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE S - Romană parter, - 8
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Blaga Ovidiu, Bocșe Elena
