Contestație act administrativ fiscal. Decizia 43/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR. 43/CA/2010-
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea deciziei asupra recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud.S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă- " " SRL,cu sediul în S M,-, jud.S M, împotriva sentinței nr.556/CA din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că judecarea recursului în fond a avut loc la data de 14 ianuarie 2010, dată la care părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte din prezenta și când s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de 21 ianuarie 2010, dată la care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.556/CA din 18 decembrie 2008, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta - SRL cu sediul în S M,- împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană, nr. 3-5 în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S M, Serviciul Control Fiscal III și în consecință:
A anulat Decizia nr. 82.013/13.03.2008 emisă de pârâta SMp rivind modul de soluționare a contestației nr. 82.013/20.12.2007 formulată de reclamantă și admite contestația fiscală în sensul că anulează Decizia de reverificare nr. 76854/27.11.2007 emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S M și Decizia de impunere nr. 602/30.11.2007 emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală întocmit de S M, Activitatea de Inspecție Fiscală, Serviciul de Inspecție Fiscală III nr. 77530/30.11.2007 cu privire la stabilirea obligației suplimentare de plată TVA în cuantum de 129.789 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, rin p. Raportul de inspecție fiscală nr. 77530/30.11.2007 întocmit de Serviciul Control Fiscal III din cadrul Administrației Finanțelor Publice S M, s-a reverificat modul de calcul, înregistrare în contabilitate și plată către bugetul de stat a TVA la societatea reclamantă pentru perioada 01.07.2007-30.09.2007, în baza Deciziei de reverificare nr. 76854/27.11.2007 (fila 62 de la dosar).
La adoptarea deciziei de reverificare a fost avut în vedere referatul înregistrat sub nr. 76815/27.11.2007 potrivit căruia de la data întocmirii Raportului de Inspecție Fiscală nr. 2/15.11.2007 înregistrat la Administrația Finanțelor Publice sub nr. 74904/19.11.2007 - au survenit date suplimentare care ar face necesare reverificarea documentelor - SRL pentru stabilirea stării de fapt.
În Raportul de Inspecție Fiscală nr. 77530/30.11.2007 s-a consemnat cu privire la taxa pe valoare adăugată că reclamanta - SRL a solicitat în baza decontului nr. 19932/25.10.2007 aferent lunii septembrie 2007, suma de 300.608 lei reprezentând TVA de rambursat potrivit evidenței contabile, compusă la rândul său din 266.094 lei TVA pentru perioada 01.06.2006-30.06.2007 și respectiv 34.514 lei reprezentând TVA aferent perioadei 01.07-2007-30.09.2007.
Inspectorii autorității fiscale au consemnat totodată că suma de 187.206,62 lei reprezintă TVA de rambursat pentru achiziția de utilaje realizată de la - SRL în perioada 01.07.2006-30.09.2007 aferente unui număr de șapte facturi fiscale.
De asemenea, s-a reținut că începând cu 26.06.2007, - SRL SMa intrat în procedură de lichidare și că documentele emise de aceasta - și pe baza cărora reclamanta a formulat decontul de TVA - nu îndeplinesc exigențele prescrise de Legea nr. 82/1991. În consecință, inspectorii fiscali au considerat că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit, în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii.
S-a reținut că prin nr. 60233/31.08.2007 și Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare nr. 359/31.08.2007 a fost respinsă la rambursare suma de 57.418 lei TVA aferent facturilor fiscale -/28.05.2007 și -/28.05.2007.
S-a respins solicitarea de decontare TVA pentru suma de 129.788,62 lei.
Totodată, s-a mai reținut că, reclamanta a contestat Decizia de impunere nr. 602/30.11.2007 întocmită în baza înregistrat la. SMs ub nr. 77530/30.11.2007, atât cu privire la soluția de impunere suplimentară, cât și cu privire la legalitatea dispoziției de reverificare.
În privința acestui din urmă act administrativ, reclamanta a contestat atât lipsa elementelor și împrejurărilor noi care să justifice reluarea inspecției, cât și competența Șefului adjunct al administrației de a dispune în acest sens.
Prin Decizia nr. 82013/13.03.2008, SMa respins contestația; în esență motivația soluției adoptate este identică celei cuprinsă în întâmpinare; în consecință instanța nu va relua în această parte a considerentelor argumentația deja evocată.
Potrivit art. 105 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Prin excepție, legea stabilește că se poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă apar date suplimentare necunoscute inspectorilor la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele. Reverificarea este decisă de conducătorul inspecției fiscale.
În ceea ce privește critica formulată de reclamantă referitoare la nelegalitatea actului premergător refacerii inspecției fiscale, respectiv a Deciziei nr. 76854/27.11.2007 adoptată de șeful adjunct al administrației finanțelor publice, Tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută lipsa de competență a autorului actului, considerându-se că în conformitate cu ordinul de serviciu adjunctul șefului compartimentului poate adopta respectiva decizie.
Instanța a apreciat însă că decizia de reverificare este eronată, întrucât datele suplimentare evocate în referatul nr. 76815/2007 al Serviciului de inspecție fiscală nu pot fi încadrate în noțiunea corespunzătoare prevăzută de art. 105 alin. 3 din OG nr. 92/2003.
Împrejurarea că emitentul facturilor în discuție se află în dizolvare și că începând cu data de 12.03.2007 a fost desemnat un lichidator nu constituie pentru reclamantă un impediment în a folosi facturile pentru întocmirea deconturilor de TVA. De asemenea, nici faptul că emitenta facturilor nu a consemnat în actele întocmite starea de dizolvare a societății nu poate avea drept consecință lipsirea de efecte a acestor documente, cu atât mai mult cu cât în temeiul lor s-a operat transmiterea proprietății asupra bunurilor cumpărate și tot pe baza lor s-a făcut plata către vânzător a prețului vânzării.
În consecință, decizia de impunere pentru obligațiile fiscale suplimentare de plată și nr. 77530/30.11.2007 pornesc de la premisa eronată că actele depuse nu cuprind toate informațiile prevăzute la art. 155 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 și ca urmare soluția adoptată de impunere suplimentară este greșită.
Tribunalul a apreciat că față de dovezile administrate în cauză nu poate fi reținută frauda la lege în legătură cu operațiunile comerciale consemnate în cele șapte facturi și cu atât mai puțin conduita reprezentantului reclamantei de a eluda normele legale.
În baza aceste argumentații, Tribunalul în temeiul art. 8, 10 și 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 218 alin. 2.proc.fiscală a admis acțiunea, constatând nelegalitatea și netemeinicia actelor administrativ fiscale contestate potrivit dispozitivului prezentei hotărâri. Instanța a acordat reclamantei și cheltuieli de judecată justificate reprezentând taxe judiciare și onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor de timbru a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca nefondată și pe cale de consecință, menținerea în totalitate a deciziei nr.82.013 din13 martie 2008 emisă de DGFP S M, precum și a actelor administrative atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, Decizia de reverificare nr. 76.854/27.11.2007 s-a emis în baza referatului înregistrat la M sub. nr. 76815/27.11.2007, prin care organul de inspecție fiscală care a efectuat inspecția fiscală conform prevederilor legale, consemnată prin Raportul de Inspecție Fiscală înregistrat la.PSM cu nr. 74.904/19.11.2007 în baza căruia s-a întocmit Decizia de impunere nr. 557/19.11.2007 arată necesitatea efectuării reverificării la - SRL, deoarece Ia data de 26.11.2007 au "survenit date suplimentare referitoare la rambursarea TVA.", aspecte ce nu au fost cunoscute la data întocmirii rapoartelor de inspecție fiscala anterioare, respectiv:
1). - SRL - societate de la care petenta achiziționează mijloace fixe, conform următoarelor facturi: SM nr. -/27.04.2007 reprezentând excavator pe șenile în valoare totală de 137.028 lei, din care TVA 21.878 lei; SM nr. -/21.05.2007 reprezentând motocicleta "Aprilia" în valoare totală de 30.630,6, din care TVA 4.890,6 lei; SM nr. -/28.05.2007 reprezentând "Iveco " seria - 3 - - în valoare totală de 171.342,15 lei, din care TVA 27.357,15 lei; SM nr. -/28.05.2007 reprezentând "Iveco " seria - - în valoare totală de 188.218 lei, din care TVA 30.061,42 lei; SM nr. -/28.05.2007 reprezentând " L 541" în valoare totală de 190.460 lei, din care TVA 30.410 lei; SM nr. -/04.05.2007 reprezentând " " în valoare totală de 364.764,75 lei, din care TVA 58.239,75 lei; SM nr. -/02.07.2007 reprezentând motorină în valoare totală de 89.999,7 lei, din care TVA 14.369,7 lei - este societate afiliată cu - SRL.
2). - SRL este în proces de dizolvare începând cu data de 01.07.2006 și în calitate de furnizor al - SRL a efectuat operațiunile economice conform facturilor enumerate mai sus, după data de începere a procesului de dizolvare.
3). Conform Încheierii nr. 1596/12.03.2007 a SM este numit lichidator pe d-na.
Având în vedere cele de mai sus, respectiv faptul că nu au fost respectate prevederile art. 252 pct. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată, de către furnizorul - SRL care stipulează: "Toate actele emanând de la societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare"; raportat la dispozițiile Deciziei nr. V/15.01.2007 cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (4) lit. f) și ale art. 145 alin. 1 (8) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și ale art. 6 alin. (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, care dispune că: "Așa fiind, în aplicarea corectă a dispozițiilor înscrise în art. 21 alin. (4) lit. f) și în art. 145 alin. (8) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și în art. 6 alin. (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, se impune să se considere că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu ă toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea acestei taxe", coroborate cu prevederile art. 146, alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 571/2003 modificată și completată care dispune că "pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: "pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei, conform art. 150 alin. (1) lit. b)-g):
1. să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5) sau documentele prevăzute la art. 155^1 alin. (1)";
Consideră că, Decizia de reverificare nr. 76.854/2007 prin care s-a dispus reverificarea perioadei 01.07.2006 - 30.09.2007 s-a emis cu respectarea prevederilor art. 105 alin. (3) din OG nr. 92/003 (republicată) privind Codul d e procedură fiscală și că organul de inspecție fiscală a procedat corect neacceptând la deducere TVA aferent facturilor emise de furnizorul - SRL după data de începere a procesului de dizolvare.
Art. 105 alin. (3) din OG nr. 92/003 (republicată) privind Codul d e procedură fiscală, dispune următoarele: "Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora".
În mod eronat - SRL deduce taxa pe valoare adăugată aferentă în baza unor facturi fiscale emise în perioada aprilie - iulie 2007 de către furnizorul - SRL, societate care este în proces de dizolvare începând cu data de 01.07.2006.
Față de susținerile reclamantei că numai în luna decembrie 2007 i s-a adus la cunoștință pe cale oficială situația - SRL, pârâta a arătat faptul că prin hotărârea civilă nr. 1449 /LC/27.06.2006 se dispune dizolvarea societății și se publică acest fapt în Monitorul Oficial al României, iar această stare de fapt și de drept i-a fost comunicată contestatorului în data de 13.07.2006, potrivit dovezii de primire și a procesului-verbal de predare întocmit în data de 13.07.2006, predarea fiind efectuată de agentul G și preluarea de către doamna, având calitatea de barmană la Restaurantul.
Astfel, potrivit documentelor existente, aducerea la cunoștința reclamantei a situației - SRL s-a făcut pe cale oficială în luna iulie 2006 și nu în luna decembrie 2007 așa cum susține reclamantă.
Față de cele menționate mai sus, pârâta a subliniat faptul că - SRL era "controlată" de către administratorul - SRL, în persoana domnului G, acesta fiind administrator și asociat la ambele societăți comerciale menționate mai sus, astfel încât rezultă că acesta cunoștea starea de fapt exactă a - SRL.
Mai menționează totodată că, toate documentele (facturile fiscale) neadmise la deducere în urma reverificării sunt din perioada aprilie - iulie 2007, adică după momentul înștiințării lichidatorului de către SM( data de 26.03.2007), fără ca acest fapt să fie menționat pe documentele emise.
Având în vedere că, începând cu data de 26 martie 2007 fost numit ca lichidator d-na, d-nul G nu avea calitatea de a întocmi și emite facturi fiscale în numele societății, acestea putând fi întocmite de către lichidatorul numit.
În concluzie, facturile fiscale emise de către furnizorul -" "SRL S M nu a fost făcută cu respectarea prevederilor legale, motiv pentru care au fost respinse la rambursare, neîntrunind condițiile legale.
Se mai arată și că, având în vedere că, echipa de inspecție fiscală nu a cunoscut faptul că, societatea emitentă se află în dizolvare, acest aspect constituie un element nou și a stat la baza emiterii deciziei de reverificare, acest date suplimentare intrând în noțiunea corespunzătoare prevăzută de art.105 alin.3 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Ca urmare a celor constatate prin raportul de inspecție fiscală nr.77.530 din 30 noiembrie 2007, -" "SRL SMa încălcat prevederile art.252 pct.5 din Legea nr.31/1991, privind societățile comerciale, republicată, coroborate cu prevederile art.21 alin.4 lit."f" și ale art.145 alin.8 lit."a și b" din Legea nr.571/2003, precum și art.6 alin.2 din Legea nr.82/1991 a contabilității, republicată.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele în temeiul art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele în temeiul art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederileart.105 alin.3 din OG nr.92/2003(republicată) privind Codul d e procedură fiscală: "Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decidereverificareaunei anumite perioade dacă de la data inspecției și până la data împlinirii termenului de prescripție, apardate suplimentare necunoscuteinspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora".
Textul de lege menționat mai sus constituie temeiul în baza căruia organele fiscale au procedat la reverificarea societății intimate, justificând faptul că au apărut elemente noi, necunoscute, la momentul la care prin rapoarte de inspecție fiscală i s-a recunoscut societății dreptul la rambursarea de TVA, aspecte suplimentare legate însă de societatea de la care intimata a achiziționat utilaje,mai precis faptul că de la data de 26 iunie 2007 respectiva societate a intrat în procedura de lichidare.
Instanța de fond a reținut corect că cerințele art.105 alin.3 din Codul fiscal nu sunt îndeplinite în speță, în condițiile în care datele suplimentare evocate în referatul nr.76815/2007 al Serviciului de Inspecție fiscală se referă la împrejurarea că emitentul facturilor care a vândut intimatei utilaje se află în dizolvare și că începând cu data de 12 martie 2007 fost desemnat lichidator judiciar.
Faptul că emitentul facturilor, în temeiul cărora s-a operat transmiterea proprietății utilajelor către intimată și pe baza cărora s-a făcut plata către vânzător, este prețul vânzării, nu a consemnat în actele întocmite starea de dizolvare, respectiv lichidare a societății, nu poate fi imputată societății intimate. Răspunderea fiscală este personală și în nici un caz colectivă și contravine dispozițiilor legale în vigoare, reținerea sancțiunii refuzului rambursării TVA în sarcina -" "SRL pentru fapte săvârșite eventual de -" "SRL, în legătură cu Legea nr.85/2006 - Legea insolvenței.
Referitor la invocarea de către recurentă a faptului că facturile pentru care i se refuză rambursarea TVA, nu cuprind toate informațiile prevăzute de lege ( art.155 alin.5 Cod fiscal), mai precis că nu s-a înserat pe aceste facturi că societatea care le-a emis este în dizolvare, respectiv lichidare, instanța constată că nu este prevăzut în art.155 alin.5 din Codul fiscal, ca element obligatoriu, specificarea stării societății, mai precis dacă este sau nu în procedura de dizolvare. Oricum, chiar și în aceste condiții, facturile nu sunt emise de reclamanta intimată, ci i-au fost emise de o altă societate, deci era imposibil ca în sarcina sa să cadă înserarea unor astfel de mențiuni.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la art.105 alin.3 din OG nr.92/2003 republicată, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Direcți Generală a Finanțelor Publice S
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței nr.556/CA din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. jud..-
- în concept.2.02.2010.
Jud. fond
Tehnoredact.--
4 ex. 2.02.2010.
2 com._________
1. - S M, Romană, nr.3-5, jud. S
2. -" "SRL - S M,-, jud. S
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Blaga Ovidiu, Bocșe Elena
