Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 427/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.427
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în B, Bulevardul, nr. 78, Județ B, împotriva sentinței nr. 174 din data de 20.03.2008, pronunțate de Tribunalul Bacău, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în B,--3, Județ B, cauză venită prin-/8.01.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile: pârâta Agenția Regională pentru Protecția Mediului și intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurenta-pârâtă Agenția Regională pentru Protecția Mediului a depus la dosar concluzii scrise, iar la fila 10 dosar se află o cerere din partea intimatei - reclamante - SRL, privind amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, față de cererea de amânare a judecății pentru lipsă de apărare, formulată de intimata-reclamantă - SRL, o respinge întrucât nu sunt motive temeinice, citația fiind primită la 2.03.3009, apreciază că aceasta a avut timp suficient să-și angajeze un apărător, prezenta cauză având ca obiect ordonanță președințială, procedură guvernată de principiul celerității.
Luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata Agenția Regională pentru Protecția Mediului B, să se suspende măsurile dispuse prin autorizația integrată de mediu nr. 55/2006 revizuită la data de 20.02.2008, întrucât, prin aceste măsuri, se produc societății reclamante grave prejudicii generate de întreruperea activității, ce ar duce la imposibila modernizare a fermei și a achitării datoriilor către creditori și a celorlalte sarcini financiare.
Prin întâmpinarea formulată de B s-a solicitat respingerea cererii de suspendare, întrucât, prin continuarea activității de către societate, se încalcă dreptul constituțional la un mediu sănătos și nepoluat, iar neluarea măsurilor legale de către autoritatea de mediu, în cazul nerespectării de către operator a prevederilor autorizației integrate de mediu, pot atrage asupra României declanșarea procedurii de infrigement.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Bacăua pronunțat sentința civilă nr. 174 din 20.03.2008, prin care a admis cererea reclamantei, a suspendat executarea autorizației integrate de mediu nr. 55/2006 emisă de B până la soluționarea irevocabilă a cererii în anulare, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin.1 din Legea 554/2004, prin întreruperea activității specifice desfășurate de către contestatoare, respectiv creșterea păsărilor în Ferma, din comuna, județul B există pericolul unei pagube iminente, se impune continuarea activității ce are ca finalitate îndeplinirea resurselor necesare pentru îndeplinirea măsurilor dispuse prin autorizația integrată de mediu și pentru asigurarea achitării datoriilor către creditori și a celorlalte sarcini financiare.
Prin încheierea din camera de consiliu din 1.04.2008, sentința civilă 174/2008 a fost îndreptată, în sensul că s-a dispus suspendarea executării planurilor de acțiune, respectiv a măsurilor dispuse prin autorizația integrată de mediu nr. 55/2006, revizuită la 20.02.2008.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta B, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea sentinței nr.174/2008, iar pe fond, respingerea cererii de suspendare, s-a format dosarul nr- la Curtea de Apel Bacău, iar, urmare admiterii cererii formulate de reclamanta-intimată de ICCJ prin încheierea nr.35 din 8.01.2009, judecata recursului a fost strămutată la Curtea de APEL PLOIEȘTI, fiind înregistrat sub nr-.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv - SRL nu a formulat plângere prealabilă înainte de sesizarea instanței, prin care să solicite autorității publice emitente, sau celei ierarhic superioare, revocarea în tot sau în parte actului administrativ contestat, prin scrisoarea nr.948 din 05.03.2008 reclamanta a solicitat autorității de mediu scoaterea din autorizația integrată de mediu a măsurii de poluare a propuse în planul de reabilitare și asumat sub semnătură, nu a așteptat răspunsul ce a fost dat de cu adresa nr.1050 din 11.03.2008, ci s-a adresat direct instanței la 10.03.2008.
S-a mai susținut de recurentă că reclamanta a ascuns instanței esențialul cauzei, la 30.10.2007 societatea trebuia să fie conformă din punct de vedere al protecției mediului, cu adresa 4365 din 24.10.2007 a solicitat prelungirea perioadei de valabilitate a autorizației de mediu pentru Ferma de păsări, până la 30.04.2008, prezentând planul de reabilitare asumat prin voință proprie, recurenta a analizat cererea - SRL, decizând să actualizeze autorizația integrată, conform art. 14 din OUG 152/2006, respectiv pentru 6 luni, ce se împlineau la 30.04.2008, iar, în condițiile în care societatea nu realizează obligațiile asumate, autorizația se anulează de drept.
Recurenta a mai învederat instanței că a dat dovadă de înțelegere revizuind autorizația societății intimate, pentru a permite acesteia ca, până la 30.04.2008, să realizeze obligațiile speciale din autorizație și să devină o societate conformă din punct de vedere al protecției mediului, însă - SRL a încercat să se sustragă prin acțiunea promovată în instanță, în loc să acorde atenție rezolvării măsurilor de mediu la termenele propuse și asumate de ea.
De asemenea, s-a mai susținut că recurenta nu dorește să sisteze sau să oprească activitatea reclamantei, însă are obligația să o determine să respecte legislația de mediu, ce reprezintă un obiectiv de interes public major al tuturor, neluarea măsurilor legale de către autoritățile de mediu, în cazul nerespectării de către operatori a prevederilor OUG 195/2005 și a OUG 152/2005, poate atrage asupra României declanșarea procedurii de infrigement, cu consecința penalizării financiare de către Comisia Europeană.
Prin concluziile scrise depuse la 13.03.2009, recurenta a învederat instanței că, până în prezent, societatea intimată nu a promovat acțiune prin care să solicite anularea autorizației integrate de mediu nr. 55/2006 revizuită la 20.02.2008, astfel că măsura suspendării a încetat de drept, solicitându-se a se constata această situație.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Societatea reclamantă își desfășoară activitatea de creștere intensivă a păsărilor în localitatea, județul B, potrivit autorizației integrate de mediu nr. 55 din 29.12.2006, ce a fost actualizată la 30.10.2007 și revizuită la 20.02.2008, autorizația fiind emisă de recurenta Agenția Regională pentru Protecția Mediului
La art. 16 din această autorizație integrată de mediu sunt stabilite obligațiile ce revin titularului activității, în sarcina societății intimate stabilindu-se și obligații speciale pentru modernizarea fermei, recurenta stabilind termene de realizare a acestora, ce se împlinesc la 1.03.2008, 30.03.2008, 25.03.2008, respectiv 30.04.2008, în autorizație fiind prevăzută și sancțiunea aplicabilă, în condițiile în care aceste obligații speciale nu sunt realizate. Astfel, recurenta a stabilit ca, până la 01.03.2008, societatea să achiziționeze echipamente, montarea acestora să se realizeze până la 30.04.2008, până la 25.04.2008 să se finalizeze lucrările de modernizare la automatizarea sistemului de hrănire a păsărilor și probe tehnologice, cele de modernizare la automatizarea sistemului de alimentare cu apă a puilor și probe tehnologice, cele privind platforma de depozitare dejecții, iar lucrările de modernizare la automatizarea sistemului de climatizare și probe tehnologice să fie finalizate până la 30.03.2008.
Întrucât aceste măsuri au fost stabilite în sarcina societății reclamante la 20.02.2008, dată la care autorizația integrată de mediu nr.55/2006 a fost revizuită, iar termenul final de realizare a fost stabilit la 30.04.2008, în mod corect instanța de fond a concluzionat că se impune suspendarea executării planurilor de acțiune stabilite prin nr.55/2006, în condițiile în care s-a interzis popularea până la finalizarea acestor măsuri, întrerupându-se, deci, activitatea specifică desfășurată de contestatoare, existând pericolul unei pagube iminente, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, este necesar ca societatea intimată să își continue activitatea pentru a produce resursele necesare pentru îndeplinirea măsurilor dispuse de către B, prin autorizația integrată de mediu.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia nu au fost respectate dispozițiile art. 7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât, după emiterea autorizației integrate de mediu nr. 55/2006 revizuită la 20.02.2008, societatea intimată a solicitat B să revoce în parte această autorizație, formulând, deci, plângere prealabilă înregistrată la recurentă sub nr. 948 din 5.04.2008, nefiind necesar ca intimata să aștepte răspunsul autorității sau să expire termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit.h din Legea 554/2004, cu modificările ulterioare, promovarea unei cereri de suspendare în temeiul art. 14 din actul normativ indicat mai sus fiind condiționată numai de sesizarea autorității publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare.
Nici motivul de recurs, potrivit căruia societatea intimată a ascuns instanței împrejurarea că perioada de valabilitate a autorizației integrate de mediu nr. 55/2006 a fost prelungită până la 30.04.2008, dată până la care trebuiau aduse la îndeplinire obligațiile speciale stabilite prin autorizație, nu este întemeiat, în condițiile în care toate aceste aspecte rezultă din autorizația integrată de mediu, iar instanța de fond a fost sesizată cu o cerere de suspendare a executării măsurilor dispuse prin autorizație și nu cu o cerere de anulare a acesteia, nefiind investită a analiza legalitatea actului administrativ emis de către recurentă.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia recurenta a dat dovadă de înțelegere față de societatea intimată, care încearcă să se sustragă prin acțiunea promovată, în loc să acorde atenție rezolvării măsurilor de mediu la termenele propuse și asumate de ea, nu este întemeiat, în condițiile în care posibilitatea prelungirii valabilității unei autorizații integrate de mediu este prevăzută de art. 14 alin.1 din OUG 152/2006, recurenta apreciind că, prin planul de reabilitare propus de către - SRL, se realizează reducerea poluării și se asigură respectarea valorilor limită de emisie, actul normativ precizat prevăzând și sancțiunea aplicabilă de drept, în cazul în care obligațiile speciale asumate nu sunt realizate.
Nici motivul de recurs, conform căruia recurenta are obligația să determine titularii de autorizații să respecte legislația de mediu, ce reprezintă un obiectiv de interes major, atât pe plan intern, cât și pe plan european, luând măsurile ce se impun pentru asigurarea dreptului fiecărui cetățean la un mediu sănătos și nepoluat, nu este fondat, în condițiile în care instanța de fond nu a analizat legalitatea și veridicitatea actului administrativ emis de către B, ci doar a dispus suspendarea executării măsurilor speciale stabilite prin autorizația integrată de mediu nr.55/2006, revizuită la 20.02.2008, măsura suspendării având valabilitate numai până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare a actului administrativ, în mod irevocabil.
În ceea ce privește cererea recurentei din concluziile scrise depuse la 13.03.2009, ce a fost calificată de către instanță ca motiv suplimentar de recurs, Curtea nu o va analiza, întrucât, potrivit art. 303 pr.civilă, recursul se motivează în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 301 pr.civilă, termen care s-a împlinit la 23.04.2008, în fața instanței de recurs nu se pot formula cereri noi, neanalizate de instanța de fond, a cărei hotărâre este supusă controlului judiciar, iar sancțiunea învederată operează de drept, nefiind necesar ca o instanță să o constate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Bacăua concluzionat că sunt incidente dispozițiile art. 14 din legea contenciosului administrativ, existând, deci, un caz bine justificat, așa cum este definit de art. 2 lit.t și o pagubă iminentă, cum este statuată de art. 2 lit.ș din Legea contenciosului administrativ, prin punerea în executare a planului de măsuri speciale prevăzut de art. 16 din autorizația integrată de mediu nr. 55/2006, revizuită la 20.02.2008, concomitent cu interzicerea populării până la finalizarea acestor măsuri, se întrerupe activitatea specifică desfășurată de societatea intimată, există pericolul unei pagube iminente, impunându-se ca societatea să își continue activitatea pentru a produce resursele necesare îndeplinirii măsurilor speciale stabilite de către recurentă, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în B, Bulevardul, nr. 78, județul B, împotriva sentinței nr. 174 din data de 20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în B,--3, județul B, cauză venită prin-/8.01.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./26.03.2009
f- - Tribunalul Bacău
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
