Alte cereri. Sentința 433/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 31.08.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.433
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.12.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta "EURO " T în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect suspendare executare decizie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța văzând că pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a invocat prin întâmpinare excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara reține cauza spre soluționare pe baza acestei excepții.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr- la 31.08.2009, reclamanta "EURO " a solicitat în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU B suspendarea executării deciziei nr.76/18.08.2009 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei plata sumei de 121.827 lei reprezentând contribuție la fondul de mediu pentru perioada decembrie 2002 - aprilie 2009 cu majorările și penalitățile aferente până la soluționarea irevocabilă a contestației depuse împotriva deciziei nr.76/2009, în baza art.15 din Legea nr.554/2004.
În motivarea acțiunii se arată că prin decizia nr.76/18.08.2009 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu s-au stabilit contribuții la fondul de mediu pe perioada 2002 - 2008 în sumă de 121.827 lei în condițiile în care încă din 28.08.2008 autoritatea de control competentă din Ministerul Mediului a stabilit că reclamanta are achitate toate obligațiile față de mediu pe perioada 2002 - 08.08.2008 sens în care s-a încheiat și nota de constatare nr.552/08.08.2008 iar această creanță a fost achitată integral de reclamantă în anul 2008.
Reclamanta a mai invocat și incidența prescripției pentru creanțele și majorările aferente, anterioare ultimelor 5 ani de la primirea înștiințării de plată în iulie 2009 iar singura creanță ce poate fi pretinsă în cauză este cea care s-a născut după data controlului din 08.08.2008.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat acțiune în anulare la instanța de contencios administrativ iar prin prezenta cerere solicită suspendarea executării deciziei în conformitate cu art.215 alin.2 nr.OG92/2003 și art.15 din Legea nr.554/2004.
În drept s-au invocat Legea nr.554/2004 și nr.OG92/2003.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Administrația Fondului pentru Mediu Bai nvocat în principal excepția de necompetență materială a Curții de Apel având în vedere că prezenta acțiune are ca obiect suspendarea executării unor acte administrative ce privesc plata unei contribuții pentru fondul de mediu în sumă de 121.827 lei iar competența se stabilește în speță după plafonul valoric reglementat de art.10 alin.1 din legea nr.554/2004 și aparține Tribunalului Timiș.
La dosar s-au depus următoarele: acțiune, decizia nr.76/2009, copie contestație, ordine de plată, înștiințare de plată, somație, titlu executoriu, notă de constare din 08.08.2008, copie contestație, întâmpinare, decizia nr.1666/2009, adrese pentru ridicarea popririi, adrese pentru înființarea poprii și începerea executării silite, copii declarații cu privire la contribuția pentru fondul de mediu.
În analiza excepției de necompetență materială invocată de pârâtă, ținând cont de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 76/18.08.2009 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu s-a respins contestația formulată de reclamantă referitoare la stabilirea creanței de 121.827 lei reprezentând contribuție la fondul de mediu cu majorările și penalitățile aferente pentru perioada decembrie 2002 - aprilie 2009 iar împotriva acestei decizii reclamanta a formulat acțiune în anulare întemeiată pe dispozițiile art.218 alin.2 din nr.OG92/2003 cu raportare la art.1 și 8 din Legea nr.554/2004, acțiune înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la 31.08.2009.
Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 litigiile privind actele administrative încheiate sau emise de autoritățile publice locale și județene precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Din interpretarea acestei dispoziții legale reiese faptul că în cazul litigiilor având ca obiect acte administrative care privesc contribuții fiscale competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de valoare după cum aceasta este mai mică sau mai mare de 500.000 lei, neavând relevanță dacă actul administrativ este emis de o autoritate publică centrală sau locală.
În speță, reclamanta a înțeles să conteste actul administrativ fiscal ce stabilește în sarcina sa o contribuție la fondul de mediu în sumă de 121.827 lei, încadrându-se astfel în ipoteza prevăzută de art.10 alin.1 Teza I din Legea nr.554/2004, aspect ce atrage competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Timiș - secția contencios administrativ și fiscal.
Competența materială a instanței de contencios administrativ în ceea ce privește soluționarea cererilor de suspendare a executării actelor administrative de natura celor anterior indicate se stabilește tot prin raportare la dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004. Aceasta deoarece art.215 alin.2 din nr.OG92/2003 dă posibilitatea contribuabilului să solicite suspendarea executării actului administrativ atacat în condițiile Legea nr.554/2004 iar instanța competentă în soluționarea cererii în anulare este și instanța competentă în soluționarea cererii de suspendare în condițiile în care art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 nu cuprind nici o derogare de la prevederile art.10 din Legea nr.554/2004.
Prin urmare, de vreme ce instanța competentă cu anularea deciziei nr.76/2009 privind plata unei contribuții la fondul de mediu în sumă de 121.827 lei este reprezentantă de Tribunalul Timiș - secția contencios administrativ și fiscal, această instanță este competentă și în soluționarea cererii de suspendare formulată în bază art.15 din Legea nr.554/2004.
În consecință văzând și dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004 precum și ale art.159 pct.2 Cod procedură civilă, excepția de necompetența fiind de ordine publică când pricina este de competența instanței de alt grad, Curtea în baza art.158 alin.3 Cod procedură civilă va proceda la declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Euro Metal T în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului de Mediu B în favoarea Tribunalului Timiș - secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta Euro Metal T în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului de Mediu B în favoarea Tribunalului Timiș - secția contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 14.12.2009
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/21.12.09
TEHNORED:/21.12.09
2.ex./SM/
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
