Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 458/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.11.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 458
Ședința Publică din 22 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Patru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta " Vagoane A" în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, reprezentată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, având ca obiect suspendare executare act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar un certificat care atestă depunerea la Registrul de Valori al Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL TIMIȘOARAa originalului recipisei de consemnare nr. -/21.12.2009 emisă de CEC Bank - Sucursala A, pentru suma totală de 170.000 RON.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15.12.2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele
1. Conținutul cererii de chemare în judecată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 25.11.2009 reclamanta " Vagoane A" în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, reprezentată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tas olicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, până la pronunțarea instanței de fond, suspendarea executării următoarelor decizii: Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vama nr.863/27.10.2009; Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 864/27.10.2009; Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.865/27.10.2009; Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.866/27.10.2009; Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 867/27.10.2009; Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.868/27.10.2009.
În motivarea cererii reclamanta " Vagoane A" A arată că prin aceste decizii emise de Direcția județeană pentru accize și operațiuni vamale A, s-au stabilit in sarcina VAGOANE AAo bligații vamale suplimentare în sumă totală de 1.709.469 lei, reprezentând: 308.763 lei - diferența taxe vamale; 306.004 lei - majorări de întârziere; 5.537 lei - comision vamal; 5.614 lei - majorări de întârziere; 544.888 lei - diferența TVA; 537.617 lei - majorări de întârziere; 1.046 lei - dobânzi compensatorii.
Reclamanta arată că a inițiat procedura de anulare a actului administrativ împotriva deciziilor menționate la pct.1-6, formulând contestație în procedura specială prevăzută de disp. art. 205-207 Cod procedura fiscala, înregistrata la Direcția județeană pentru accize și operațiuni vamale A sub nr. 12967/25.11.2009 prin care a solicitat anularea actelor de impunere, contestație aflată în curs de soluționare.
Reclamanta arată că prin contestația formulata si înregistrata la Direcția județeană pentru accize și operațiuni vamale A, VAGOANE Aac ontestat măsurile dispuse prin deciziile de regularizare emise in data de 27.10.2009; obligațiile suplimentare de plata dispuse de organele de control sunt neîntemeiate, in condițiile in care reclamanta și-a îndeplinit in totalitate obligațiile ce îi reveneau in legătura cu operațiunile de leasing desfășurate in baza contractelor de leasing încheiate la data de 04.11.1999 si la data de 10.12.1999 intre INDUSTRIES. SUA (finanțator) si VAGOANE A (utilizator). Astfel în baza contractelor de leasing, reclamanta a achiziționat mai multe echipamente; ce au fost încadrate în regimul vamal de admitere temporară, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, urmând ca la încheierea perioadei de leasing (7 ani) aceasta să achite taxe vamale calculate la valoarea reziduala a bunurilor, conform art. 27 alin.1, 4 si 5 din G nr. 51/1997.
Se arată că perioada de leasing a echipamentelor expiră in lunile ianuarie si februarie 2007 de la 01.01.2007 tara noastră a aderat la E, iar controversele privind situația contractelor de leasing încheiate înainte de 01.01.2007 datorate inexistentei reglementarilor fiscale si vamale aplicabile operațiunilor de leasing aflate in derulare la data aderării României la UE, reclamanta, urmare a consultărilor cu organele vamale si in deplina concordanta cu dispozițiile legale aplicabile in speța, a solicitat prelungirea cu 30 de zile a duratei de admitere temporara a bunurilor care au făcut obiectul celor 2 contracte de leasing.
Prin adresa nr. 12/11.01.2007, înregistrata la Biroul vamal A sub nr.532/11.01.2007 reclamanta a solicitat "prelungirea duratei de admitere temporara cu 30 de zile pentru anexele de leasing a căror durata expira in luna ianuarie 2007, datorita faptului ca in momentul de fata nu este reglementata metodologia vamala de închidere a leasingurilor", iar prin adresa sa nr. 1037/30.01.2007, înregistrata la Biroul vamal sub nr. 1790/30.01.2007 a solicitat "prelungirea duratei de admitere temporara cu 30 de zile pentru anexele de leasing ce trebuiesc definitivate in luna februarie 2007, solicitări întemeiate pe dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României si ale Codului vamal aprobat prin Legea nr. 141/1997, aplicabile in speță, in conformitate cu dispozițiile art. 284 din Codul vamal din 2006.
Se arată că potrivit prevederilor art. 93 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României aprobat prin Legea nr. 141/1997 "titularul aprobării este obligat sa informeze de îndată autoritatea vamala asupra oricăror modificări care influențează derularea operațiunii sub regimul vamal aprobat, iar art. 95 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României stipulează: "(1) Regimul vamal suspensiv aprobat se încheie atunci când mărfurile primesc un alt regim vamal. (2) Autoritatea vamala poate dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv atunci când titularul nu finalizează operațiunile acestui regim în termenul aprobat."
De asemenea Hotărârea Guvernului nr. 626/1997 stipulează cu privire la regimul vamal suspensiv: "Art. 214. Daca în cadrul termenului stabilit titularul nu solicita prelungirea sau acordarea unei noi destinații vamale ori a unui nou regim vamal, operațiunea se încheie de biroul vamal, din oficiu, pe baza de act constatator", astfel ca declarațiile vamale avizate în 2007 de organele vamale nu conțin informații inexacte sau incomplete iar operațiunea de leasing a echipamentelor nu s-a făcut din oficiu, pe baza de act constatator, ci s-a încheiat normal, in baza solicitărilor reclamantei.
Actele emise ca urmare a controlului nu precizează în mod concret motivele de fapt și de drept, nici dispozițiile legale încălcate de reclamantă si nici culpa acesteia, care sa determine stabilirea obligațiilor de plată suplimentare.
Urmare a adreselor reclamantei de prelungire cu 30 de zile a duratei de admitere temporara, Biroul vamal Aac omunicat, prin adresele nr. 532/580/12.02.2007 si 1790/220/13.02.2007 ca "încheierea operațiunilor de import temporar - se va face conform Ordinului nr. 84/17.01.2007", acest ordin fiind publicat in Monitorul Oficial, nr. 80/01.02.2007, intrând in vigoare la 3 zile de la data publicării.
Operațiunea de leasing a echipamentelor nu s-a încheiat din oficiu, pe baza de act constatator, ci in baza solicitărilor reclamantei, cererile de prelungire a duratei de admitere temporara fiind aprobate implicit de către autoritatea competenta - Biroul vamal A, aspect de necontestat având in vedere adresele nr. 532/580/12.02.2007 si 1790/220/13.02.2007 ce i-au fost transmise de către aceasta autoritate.
Reclamanta arată că in condițiile in care autoritățile competente la acea data ar fi constatat încălcarea de către aceasta a obligațiilor ce-i reveneau cu privire la derularea operațiunii sub regimul vamal aprobat, ar fi făcut aplicarea dispozițiilor legale care sa sancționeze acest fapt, si anume operațiunea de leasing ar fi fost încheiata din oficiu, astfel este evident ca închiderea operațiunilor de leasing la valoarea reziduala s-a făcut cu bună credința a reclamantei si a inspectorului vamal care a încheiat leasingul, ținând cont de conjunctura existenta la acea data, de posibilitățile de aplicare corecta a legislației in acea stare de fapt precum si de faptul ca reclamanta a concurat permanent la rezolvarea situației existente in termenul legal, potrivit legislației existente.
Cu toate acestea, in anul 2008 urmare a verificărilor efectuate de organele de control ulterior din cadrul Direcției județene pentru accize și operațiuni vamale A, au fost întocmite procesele verbale de control menționate la pct.1-6, iar in 27.10.2009. prin deciziile pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare au fost stabilite in sarcina reclamantei obligații de plata la bugetul de stat in cuantum total de 1.709.469 lei, reprezentând taxe vamale+majorări de întârziere, comision+majorări de întârziere, de întârziere: 308.763 lei - diferența taxe vamale; 306.004 lei - majorări de întârziere; 5.537 lei - comision vamal; 5.614 lei - majorări de întârziere; 544.888 lei - diferența TVA; 537.617 lei - majorări de întârziere și 1.046 lei - dobânzi compensatorii
Actele întocmite in cauza au fost emise fără a se preciza: starea de fapt generatoare, temeiul de drept in baza căruia au fost calculate si nici dispozițiile legale încălcate de reclamantă, astfel această obligație de plata a fost creată artificial și fără nici o bază legală.
Justificarea pagubei este susținută de împrejurarea că obiectul principal de activitate al reclamantei este fabricarea materialului rulant (vagoane marfa) și pentru desfășurarea activității aceasta trebuie să onoreze plățile către furnizori, o eventuală indisponibilizare a conturilor ar crea incidente de plată, incidente ce ar afecta credibilitatea față de furnizori, iar fără o bună colaborarea cu aceștia, reclamanta nu își va putea desfășura activitatea.
Reclamanta arată că urgența măsurii solicitate este justificată prin faptul că suma considerata debit de către inspectorul vamal ar paraliza activitatea societății și relațiile acesteia aflate în derulare, iar plata sumei considerate de organul vamal ca fiind datorie poate avea consecințe deosebit de grave în derularea importurilor și exporturilor acesteia, producând daune deosebite, atât societății cât și țării în general, determinate de: imposibilitatea livrării la export (dacă nu se va suspenda executarea) a unui mare număr de vagoane și componente ale acestora către beneficiari externi; imposibilitatea eliberării din vamă a unor mari cantități și de valori deosebit de mari de materiale, utilaje, instalații și echipamente.
Reclamanta își întemeiază acțiunea, în drept pe dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004, art. 215 alin 2 Cod procedură fiscală.
2. Conținutul întâmpinării:
Prin întâmpinarea formulată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în reprezentarea pârâtei Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Aas olicitat respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale respectiv a deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite la controlul vamal nr. 863-868/27.10.2009 emise de Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale
În motivarea întâmpinării pârâta arată că simpla începere a executării silite nu poate constitui un motiv întemeiat pentru admiterea unei astfel de cereri, întrucât daca ar fi considerat acest lucru drept suficient, legiuitorul nu ar mai fi condiționat suspendarea, de îndeplinirea unor criterii, care privesc in principal gravitatea consecințelor executării silite. Se arată că reclamanta nu a prezentat nici un document care sa privească situația financiara actuala a societății, documente care sa demonstreze daca executarea silita ar duce într-adevăr, la producerea unor pagube iminente si ireparabile.
Se arată că argumentele invocate de reclamanta nu sunt de natura sa justifice suspendarea de către instanța a executării silite, întrucât in speța, aceasta nu a demonstrat prin nici un mijloc de proba faptul ca executarea silita a sumelor stabilite prin actele de impunere ar avea consecințe grave pentru ea, in sensul producerii unei pagube greu de reparat ulterior. De asemenea se invocă faptul ca practica Înaltei Curți de Casație si Justiție in ceea ce privește cauze similare, este in sensul respingerii cererilor de suspendare, in situația in care solicitanții nu au făcut dovada cu privire la situația financiara a societăților comerciale, din care sa rezulte in mod incontestabil faptul ca paguba produsa ar fi de natura sa conducă societățile in încetare de plăți sau intr-o situație financiara care sa nu mai poată fi remediata ulterior.
Pârâta mai susține că in conformitate cu dispozițiile art. 215 alin.2 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, instanța competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cauțiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate și că raportat la dispozițiile art.215 alin.2 Cod procedură fiscală, cererea de suspendare a executării actelor administrative este inadmisibila fără dovada plații cauțiunii.
3. Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Cu privire la condiția depunerii cauțiunii în prezenta cauză, instanța precizează că art. 215 Cod de Procedură Fiscală prevede următoarele:
(1) "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei".
Instanța reține, în raport cu dispozițiile art. 215 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, obligativitatea depunerii de către reclamanta care solicită suspendarea actului administrativ fiscal a unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
În speță, această condiție a fost îndeplinită, " Vagoane A" depunând la dosar certificatul care atestă depunerea la Registrul de Valori al Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL TIMIȘOARAa originalului recipisei de consemnare nr. -/21.12.2009 emisă de CEC Bank - Sucursala A, pentru suma totală de 170.000 RON.
În consecință, instanța constată că reclamanta a îndeplinit obligația consemnării cauțiunii stabilite de instanță.
Cu privire la fondul cererii de suspendare a executării actelor administrativ fiscale indicate mai sus, instanța observă că prin deciziile de regularizare contestate, atașate în copie la filele 7-12 dosar, au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale în cuantum total de 1.709.469 RON.
Potrivit art. 15 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004,"suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat."
În privința motivelor de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral -".
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;".
În acest sens, instanța constată că reclamanta a făcut dovada că a formulat o contestație împotriva deciziilor de regularizare contestate, contestație care a fost înregistrată la data de 25.11.2009 la organul emitent al actului atacat și care a fost depusă în copie la filele 17-35 dosar.
Instanța constată, de asemenea, că această contestație nu a fost soluționată până la data pronunțării prezentei hotărâri.
În privința condiției existenței unei pagube iminente, instanța constată că prin deciziile de regularizare contestate au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale în cuantum total de 1.709.469 RON.
Instanța constată că plata sumei de 1.709.469 RON impusă reclamantei prin actele administrative în litigiu constituie un prejudiciu material viitor și previzibil, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
pagubei ce i s-ar putea produce reclamantei prin executarea actului administrativ atacat rezultă în mod direct din caracterul executoriu al acestuia și din obligativitatea conformării față de dispozițiile lui.
Date fiind repercusiunile economice incidente, existența acestei pagube este evidentă, ca și implicațiile financiare și sociale atât pentru reclamantă.
Sub acest aspect, instanța apreciază că executarea imediată a acestei decizii poate conduce la falimentarea societății reclamante, cu paralizarea oricărei acțiuni judiciare intentate de aceasta, din lipsa fondurilor necesare desfășurării activității.
O atare consecință ar echivala cu acordarea posibilității organului fiscal să impute unui contribuabil plata unei sume de bani care depășește cu mult posibilitățile financiare imediate ale acestuia și, procedând la executarea silită imediată, să împiedice contribuabilul respectiv să conteste efectiv actul de impunere, prin lipsirea acestuia de resursele financiare necesare desfășurării activității ulterioare, chiar prin provocarea iminentă a unei stări de insolvență.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză este îndeplinită condițiile referitoare la iminenței producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.
Cât privește condiția existenței unui caz bine justificat, instanța remarcă faptul că examinarea acestei condiții impune însăși examinarea legalității actului administrativ atacat, de vreme ce instanța trebuie să constate - pentru a soluționa cererea de suspendare a executării actului administrativ - existența împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".
Or, în condițiile în care instanța are obligația examinării ulterioare a legalității aceluiași act administrativ (pentru a soluționa cererea de anulare a acestui act), analizarea - cu prilejul soluționării suspendării executării - a împrejurărilor care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ" poate ridica suspiciuni rezonabile în privința imparțialității instanței, în cazul în care aceeași instanță va soluționa și fondul litigiului, respectiv cererea de anulare a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.
Pe de altă parte, având în vedere că art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ impun analizarea existenței cazului bine justificat cu prilejul suspendării executării actului administrativ atacat, instanța are obligația de a examina această condiție.
În această privință, instanța constată că în speță, organele vamale au stabilit prin deciziile contestate o serie d debite în sarcina reclamantei " Vagoane A", debite rezultate din faptul că reclamanta nu ar fi încheiat operațiunile de admitere temporară cu exonerarea totală de drepturi de import (leasing) în termenul de decădere prevăzut de art. 27 alin. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997.
În această privință, reclamanta a susținut a solicitat organelor vamale, la datele din 11.01.2007 și 30.01.2007, prelungirea duratei de admitere temporară cu 30 de zile și că aceste cereri au fost admite implicit de organele vamale, care au comunicat că încheierea operațiunilor se va face conform Ordinului 84/17.01.2007. Totodată, reclamanta a susținut încheierea operațiunilor nu s-a făcut din oficiu, ci la cererea reclamantei, ceea ce dovedește buna sa credință în executarea obligațiilor ce-i revin.
Instanța constată, astfel, că reclamanta a depus la dosar copiile celor două cereri de prelungire a perioadei de admitere temporară, la filele 14 și 15 doar, iar la fila 16 dosar a fost atașat răspunsul comunicat de Biroul Vamal A, din care pare a rezulta că aceste cereri au fost admite, precizându-se numai actul normativ în baza căruia se va proceda la încheierea operațiunilor de admitere temporară.
Or, pârâta nu a contestat aceste susțineri sub nici o formă, situație în raport cu care instanța reține că organele vamale au acceptat implicit prelungirea de admitere temporară cu 30 de zile și că operațiunile au fost încheiate la cererea reclamantei, iar nu din oficiu.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că aceasta reprezintă o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative în litigiu.
În consecință, instanța reține că este îndeplinită în cauză și condiție existenței unui caz bine justificat.
Prin urmare, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va admite cererea reclamantei și va suspendarea executării Deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 863/27.10.2009; nr. 864/27.10.2009; nr. 865/27.10.2009; nr. 866/27.10.2009; nr. 867/27.10.2009 și nr. 868/27.10.2009 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la contestația administrativă formulată împotriva deciziilor menționate mai sus.
Cu privire la caracterul executoriu și calea de atac împotriva prezentei hotărâri:
Instanța reține că prezenta hotărâre este executorie de drept în privința dispoziției de suspendare a executării actului administrativ menționat anterior, conform art. 14 alin. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
De asemenea, instanța reține că, potrivit aceluiași 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta" Vagoane A", cu sediul în municipiul A, Calea, nr. 41-43, județ A, în contradictoriu cu pârâtaDirecția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în municipiul A, Zona Industrială Vest,-, județ A, reprezentată deDirecția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în municipiul T, strada - -, nr. 89, bloc 45 D, județ
Dispune suspendarea executării următoarelor acte emise de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond învestite cu acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea acestor acte:
1. Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 863/27.10.2009;
2. Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 864/27.10.2009;
3. Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 865/27.10.2009;
4. Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 866/27.10.2009;
5. Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 867/27.10.2009;
6. Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 868/27.10.2009.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 22.12.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantei - " Vagoane A", Calea, nr. 41-43, județ A,
- pârâtei - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, cu sediul în municipiul A, Zona Industrială Vest,-, județ A, reprezentată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, cu sediul în municipiul T, strada - -, nr. 89, bloc 45 D, județ
Red./ 04.01.2010
tehnored. / 22.01.2010/ 5 ex.
Președinte:Patru RăzvanJudecători:Patru Răzvan
