Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 46/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR NR.-
SENTINȚA NR.46/CA/2010
Ședința publică din 3 februarie 2010
PREȘEDINTE: Marinescu Simona JUDECĂTOR 2: Dobai Florica
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea ac țiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de petenta, din, nr.7. jud.B, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă petenta - personal și reprezentată de avocat în baza împuternicirii avocațiale din 28.12.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind pârâtul Ministerul Justiției.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu 10 lei taxă de timbru, achitată prin chitanța nr.BB - BH din 20.11.2009, plus 0,30 lei timbru judiciar, că intimatul a depus la dosar întâmpinare, că la dosar s-a trimis prin fax împuternicirea avocațială nr.- din 2.02.2010, pe numele doamnei avocat în reprezentarea petentei, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată, după care:
Reprezentantul petentei depune la dosar originalul împuternicirii avocațiale nr.- din 2.02.2010, emisă de Baroul București - Cabinet de Avocat. Totodată depune la dosar punctul de vedere formulat în scris de către doamna avocat, copia adresei nr.50937, -/18.05.2009 a Ministerului Justiției, care a fost depusă într-un dosar de strămutare, concluziile scrise pe care le-a formulat în cauză și la care a anexat doctrină judiciară. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă părților cuvântul asupra cererii de suspendare.
Reprezentantul petentei solicită admiterea cererii de suspendare, suspendarea Ordinului Ministerului Justiției până la soluționarea pe fond a acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Învederează că, încă nu li s-a comunicat răspunsul la cererea prealabilă, sens în care prezintă instanței spre vedere originalul confirmării de primire de către Ministerul Justiției a plângerii prealabile și depune la dosar xerocopia acestei confirmări. În ce privește paguba iminentă, adică existența unui prejudiciu material, viitor și previzibil, arată că așa cum rezultă din plângerea prealabilă introdusă la autoritatea emitentă dar și în cererea de suspendare aflată la dosar, prin încetarea desfășurării profesiei de notar public, reclamanta se află în imposibilitatea asigurării mijloacelor de existență necesare pentru sine și familia sa, a acoperirii ratelor la creditele contractante, iar în perspectiva reluării ulterioare a activității, ca urmare a anulării ordinului atacat, există riscul evident al reorientării clientelei și implicit al diminuării acesteia. Prin urmare, apreciază că sunt întrunite condițiile existenței unei pagube iminente, prejudiciul material fiind mai mult decât evident. Cu privire la existența unui caz bine justificat, arată că ordinul a cărui revocare o solicită este nelegal, atât din punct de vedere formal, cât și din punct de vedere al fondului problemei. Din punct de vedere formal, ordinul este nul, fiind emis cu nesocotirea competenței materiale a emitentului actului administrativ. Conform art.23 alin.2 din Legea nr.36/1995, încetarea calității de notar public se constată sau se dispune, după caz, de Ministerul Justiției, dar ordinul a cărui revocare o solicită a fost semnat de un secretar de stat, fiind emis așadar, cu nesocotirea competenței materiale a ministrului, prevăzută de art.23 alin.2 din Legea nr.36/1992. Potrivit dispozițiilor art.11 din nr.HG652/2009, privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției: "Ministrul poate delega prin ordin oricare din atribuțiile de conducere, reprezentare și angajare a Ministerului, în primul rând secretarilor de stat, subsecretariatului de stat, secretariatului general sau altor angajați ai Ministerului". Or, competența sa de emitere a unui ordin de încetare a calității de notar public nu reprezintă în nici un caz o atribuție de conducere, reprezentare sau angajare a Ministerului pentru a putea fi delegat unui secretar de stat, fiind vorba de un act de competența personală a Ministrului Justiției, ca organ unipersonal al puterii executive. În ordinul revocat, arată că nu se face referire la dispozițiile art.11 din nr.HG625/2009, ci doar la art.13, care prevede extrem de clar că "În exercitarea atribuțiilor sale, ministrul emite ordine și instrucțiuni scrise". Chiar dacă s-ar aprecia că s-ar putea delega această atribuție unui secretar de stat, arată că la momentul emiterii ordinului nu avea cine să o delege, deoarece România nu avea Ministru al Justiției. Astfel, în urma demiterii Guvernului prin moțiune de cenzură, ministrul justiției nu mai avea competența de a emite un ordin de încetare a calității de notar public, pe cale de consecință nici nu putea să delege o asemenea atribuție unui secretar de stat. Mai arată că, ordinul este nul pe de altă parte și datorită nemotivării sale, nearătându-se nici măcar care sunt temeiurile concrete (nu cele legale), pentru care acest ordin a fost emis. Pe fond arată că ordinul este nelegal, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru emiterea unui ordin de încetare a calității de notar public a reclamantei. Susținerile din întâmpinare, arată că sunt nefondate, atâta timp cât, fără o cercetare disciplinară nu se poate aprecia dacă reclamanta se bucură sau nu de o bună reputație.
CURTEA D APEL
deliberând:
Constată că, prin cererea de suspendare înregistrată la această instanță la data de 28 decembrie 2009, petenta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Justiției, suspendarea executării Ordinului nr.3364/C/15 decembrie 2009.
În motivarea cererii, se arată că prin ordinul emis de către pârât s-a dispus încetarea calității de notar public a reclamantei, în temeiul art.23 alin.1 lit.f și g coroborat cu art.16 lit.d din Legea nr.36/1995, ca urmare a faptului că a fost condamnată definitiv la 2 ani închisoare cu suspendarea executării, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj, prevăzută de art.194 din Codul penal.
Petenta arată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, pentru următoarele considerente:
Executarea acestui ordin până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești poate produce pagube însemnate, întrucât petenta nu poate să desfășoare profesia și nici să-și asigure mijloacele de existență pentru ea și a familia acesteia, nu va mai putea achita ratele la creditele contractate. De asemenea, executarea acestui ordin ar produce, pe lângă acest prejudiciu constând în lipsa unor venituri imediate și pagube viitoare constând în diminuarea clientelei, datorită încetării printr-un act nelegal a calității de notar public.
Cu privire la existența unui caz bine justificat, petenta arată că ordinul emis de pârât este nelegal atât din punct de vedere formal, cât și din punct de vedere al fondului problemei.
Astfel, din punct de vedere formal ordinul este nul datorită nemotivării sale, nearătându-se nici măcar care sunt temeiurile concrete (nu cele legale) pentru care a fost emis. Ori, situația concretă presupunea cel puțin indicarea unor motive sumare pentru a putea înțelege de ce a fost emis, prevederile legale fiind ambigue și presupunând interpretări concrete ale emitentului actului administrativ.
Ordinul este nelegal, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru emiterea lui. În primul rând, față de starea de fapt reținută în preambulul ordinului, nu sunt întrunite condițiile art.23 lit.g raportat la art.16 lit.d din Legea nr.36/1995, deoarece nu s-a probat și nici nu se poate proba că petenta nu se bucură de o bună reputație. Încetarea calității de notar public pentru acest temei, presupunea efectuarea procedurii disciplinare prevăzută de art.39 - 42 din Legea nr.36/1995, finalizată cu o deciziei a Uniunii Notarilor Publici.
Sub aspectul reținerii dispozițiilor art.23 lit.f din lege, se arată că nu sunt îndeplinite condițiile acestei prevederi legale, deoarece dispozițiile de la lit.f condiționează încetarea calității de notar public de condamnarea definitivă pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei, ori reclamanta nu a fost condamnată nici pentru săvârșirea unei infracțiuni grave și nici pentru săvârșirea unei fapte care aduce atingere prestigiului profesiei de notar public.
Astfel, petenta arată că nu a fost condamnată pentru infracțiune gravă, întrucât din punct de vedere al pericolului social abstract, infracțiunea de șantaj are unele dintre cele mai reduse limite de pedeapsă din Codul penal, iar din punct de vedere al pericolului social concret aplicarea unei pedepse egale cu minimul prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării, conduce la concluzia că nu ne aflăm în prezența unei infracțiuni grave în accepțiunea art.23 lit.f din Legea nr.36/1995.
Nu este o condamnare pentru o infracțiune care să aducă atingere prestigiului profesiei, deoarece infracțiunea de șantaj nu are legătură cu profesia de notar public, iar fapta a fost comisă înainte de accesul petentei în această profesie.
În probațiune s-au depus cererea adresată pârâtului, prin care se solicită revocarea ordinului din litigiu, practică judiciară, cerere de revizuire a deciziei penale nr.49/2008, convenția de credit nr.1030/2007, convenția de credit nr.-/2007, convenția de credit nr.-/2007, convenția de credit nr.-/2007.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârât se solicită respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, întrucât nu subzistă criticile privind existența unor îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ, situație în care nu este îndeplinită condiția existenței unui caz justificat.
Temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la emiterea ordinului sunt expuse în preambul, astfel că nu poate fi primită critica privind nemotivarea ordinului, doar pentru faptul că petenta apreciază prevederile legale incidente ca fiind "ambigue și presupunând interpretări concrete ale emitentului".
Ordinul este motivat în mod corespunzător, iar situația petentei, care a fost condamnată definitiv pentru complicitate la șantaj se încadrează în ipotezele reglementate de textele legale care au constituit temeiul de drept al emiterii ordinului contestat. Excluderea din profesie, dispusă ca sancțiune disciplinară, prevăzută de art.41 lit.d din Legea nr.36/1995, reprezintă un caz distinct de încetare a calității de notar public, reglementat de art.23 alin.1 lit.d din lege.
Infracțiunea de șantaj aduce atingere prestigiului profesiei de notar public și conduce totodată la pierderea bunei reputații de care notarii publici trebuie să se bucure.
În probațiune se depun hotărârile judecătorești prin care petenta a fost condamnată penal.
Prin concluziile scrise formulate de către petentă se reiterează aceleași aspecte invocate și prin cererea de suspendare.
Examinând cererea de suspendare, în baza prevederilor legale și a înscrisurilor depuse la dosar, instanța constată că aceasta este întemeiată.
Conform dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității publice ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin caz bine justificat, conform dispozițiilor art.2 lit.t din aceeași lege, se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În justificarea îndeplinirii acestei condiții, petenta a invocat aspecte de nelegalitate ale ordinului, care vizează forma și fondul acestuia, respectiv nemotivarea ordinului și neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.23 lit.f și g din Legea nr.36/1995, dispoziții care constituie temeiul de drept care a stat la baza emiterii ordinului în litigiu.
În speță, prin ordinul nr.3364/C/2009 emis de pârât, s-a dispus încetarea calității de notar public a petentei. În preambulul acestui ordin se reține că, acesta este emis întrucât s-a avut în vedere decizia penală nr.49/2008 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă prin decizia penală nr.653/2009 a Curții de Apel Pitești, prin care petenta a fost condamnată la 2 ani închisoare pentru participarea, în calitate de complice, la săvârșirea infracțiunii de șantaj, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În drept sunt invocate dispozițiile art.23 alin.1 lit.f și g coroborat cu art.16 lit.d din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995, cu modificările și completările ulterioare, precum și art.20 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr.36.1995.
Prin urmare, motivarea actului administrativ în litigiu, constă în indicarea a două decizii penale privitoare la petentă, cu precizarea pedepsei aplicate acesteia și la menționarea unor articole din Legea notarilor publici și din Regulamentul de punere în aplicare a acesteia.
Referitor la temeiul de drept reținut de către pârât, art.23 lit.f și g și art.16 lit.d, instanța constată că, acesta se referă lainfracțiuni gravesăvârșite cu intenție, laprestigiul profesieiși la notari care se bucură de obună reputație, fără ca legiuitorul să prevadă expres la ce se referă noțiunea de infracțiuni grave, care aduc atingere prestigiului profesiei, lăsând la aprecierea celui chemat să aplice legea, modul de interpretare a acestor prevederi legale.
În adresa comunicată doamnei, persoana asupra căreia s-a produs infracțiunea de complicitate la șantaj, Direcția pentru Servicii Juridice din cadrul Ministerului Justiției precizează că, din încadrarea juridică a faptei la infracțiunea prevăzută de art.194 alin.2 Cod penal, nu rezultă că a comis o infracțiune gravă, în sensul prevăzut de Legea nr.39/2003, situație în care luarea măsurii încetării calității de notar public va fi dispusă în măsura în care se va aprecia că fapta comisă aduce atingere prestigiului profesiei. În aceeași adresă, se mai menționează faptul că în lipsa unor criterii legale de apreciere a măsurii în care comiterea unei fapte care nu are legătură cu exercitarea profesiei, aduce atingere prestigiului acesteia, urmează ca ministrul justiției să decidă.
Prin urmare, în lipsa unor criterii legale de apreciere atât a faptului că, infracțiunea de complicitate la șantaj, pentru care a fost condamnată petenta, este sau nu infracțiune gravă, că săvârșirea acesteia aduce atingere prestigiului profesiei, emitentul actului administrativ este cel care apreciază în funcție de anumite aspecte de fapt, și care în speță nu rezultă din cuprinsul actului administrativ atacat, pentru ca instanța de judecată să poată verifica temeinicia acestuia.
Aceasta în condițiile în care este cunoscut că puterea conferită unei autorități nu poate fi privită într-un stat de drept ca și o putere absolută și fără limite, căci încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale categoriilor prevăzute de Constituție și alte legi, constituie exces de putere, conform dispozițiilor art.2 lit.n din Legea contenciosului administrativ.
În jurisprudența comunitară cât și cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție se reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și neechivocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât persoanele vizate să poată cunoaște motivele în fapt și în drept ce au determinat luarea acelei măsuri, iar, la rândul ei, instanța de judecată să poată verifica temeinicia și legalitatea actului atacat.
Față de aceste aspecte, instanța reține că petenta a făcut dovada susținerilor din cuprinsul cererii de suspendare, referitoare la faptul că, aparent, actul administrativ atacat nu este motivat.
Văzând și jurisprudența Curții Europene de Justiție (cauza G41/1969), conform căreia insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare, instanța apreciază că prin invocarea nemotivării ordinului în litigiu, ca motiv de nelegalitate a acestuia, s-a creat o serioasă îndoială în privința legalității acestuia, aspect ce constituie un caz bine justificat în luarea măsurii suspendării executării acestui ordin.
Sub aspectul îndeplinirii condiției privind existența producerii unei pagube iminente, instanța constată că prin executarea ordinului atacat, există riscul producerii în sarcina petentei a unui prejudiciu material, ca urmare a imposibilității acesteia de a-și exercita profesia și în consecință în imposibilitatea de a-și asigura mijloacele de trai necesare atât ei cât și familiei sale, prejudiciu care ar fi imposibil de recuperat ca urmare a unei eventuale anulări a acestui ordin, datorită faptului că profesia de notar public este o profesie liberală.
Prin înscrisurile depuse la dosar (filele 28 - 50), petenta a făcut dovada riscului producerii unui prejudiciu material viitor și previzibil, deoarece în perioada anterioară emiterii actului administrativ în litigiu a încheiat mai multe contracte de credit bancar, iar prin neexecutarea profesiei de notar, va fi în imposibilitate de a achita ratele scadente, situație în care, în vederea recuperării creanțelor, creditorul va recurge la executarea silită a petentei.
Pentru aceste considerente, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile de suspendare prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 și în consecință va admite cererea de suspendare formulată de petentă și va dispune suspendarea executării Ordinului nr.3364/C/15 decembrie 2009, până la pronunțarea instanței de fond.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de suspendare formulată de petenta,domiciliată în, nr.7. jud.B, în contradictoriu cu pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI,cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:
Dispune suspendarea executării Ordinului nr.3364/C/15.12.2009, până la pronunțarea instanței de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. sent. -
- tehnoredact. - - 4 ex.
- 08.02.2010
2 com. 09.02.2010:
-
- MINISTERUL JUSTIȚIEI,
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Dobai Florica
