Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 5155/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5155
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ANAF-DGFP D împotriva sentinței nr. 1476 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă ANAF-DGFP D și intimata pârâtă C lipsind intimatul reclamant -.
Procedura ne legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă ANAF-DGFP D solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare, care nu îndeplinește prevederile art.14 din Lg.554/2004.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 1476 din 21 octombrie 2009 respins excepția lipsei calității procesuale pasive a
S-a respins acțiunea formulată de către reclamantul - în contradictoriu cu pârâta C ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis cererea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta D și s-a suspendat executarea deciziei de impunere nr. 5550/31.08.2009, emisă de către D - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a D, că presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății, în speță constatându-se că actul administrativ fiscal cu privire la acare se solicită suspendarea executării a fost emis de către emisă de către D - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice, astfel încât pârâta DGFP are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
Însă, între pârâta C și reclamant nu există niciun raport juridic obligațional, reclamantul necontestând vreun act administrativ fiscal emis de către aceasta.
Față de aceste considerente, dat fiind că excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a D și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C, urmând a respinge acțiunea formulată de către reclamantul - în contradictoriu cu pârâta
Pe fond s-a reținut că prin în decizia de impunere nr. 5550/31.08.2009, emisă de către D - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice în baza raportului de inspecție fiscală nr. 5550/31.08.2009, s-a stabilit că reclamantul are obligații fiscale de 75.767 de lei, reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente acestei sume în cuantum de 30.457 de lei. (filele 16-18).
Împotriva acestor acte administrativ - fiscale a formulat contestație reclamantul ce a fost înregistrată sub nr. 50984/07.10.2009 (filele 35-51).
Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Textul cere ca, pe lângă,iminenta pagubă", să înfățișeze instanței și alte împrejurări (legate de starea de fapt, de diligențele depuse, de atitudinea autorității, de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială sau la alte situații juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat etc.) care să fie de natură a argumenta că este vorba de,un caz bine justificat".
Se poate astfel considera caz bine justificat faptul că reclamantul contestă faptul că ar datora respectivele sume de bani imputate, considerând că nu datorează acestea, nefiind comerciant, fiind așadar pusă sub semnul întrebării legalitatea sumelor calculate, aspecte ce nu pot fi verificate decât în cadrul unei analize a fondului cauzei.
Instanța a considerat că această modalitate de abordare a întrunirii cazului bine justificat este corect, avându-se în vedere nr. R (89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei.
Acest act juridic emis la nivel europeana considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, apreciind că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Cât privește,paguba iminentă", se reține că în art. 2 alin. 1 litera ș) s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Reclamantul s-a găsit în situația unei pagube iminente, dat fiind că a fost deja somat să achite sumele înscrise în actul administrativ fiscal atacat - somația nr. 66556/15.09.2009 (fila 27 din dosar), iar anterior a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 54/07.09.2009 pentru instituire sechestru asigurator asupra bunurilor și poprirea disponibilităților bănești din conturi, sarcină împovărătoare pentru o persoană fizică, dat fiind cuantumul obligațiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP D care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta precizează că sunt incidente dispozițiile prevăzute de art.304 pct.9 CPC.
Se arată că din actele depuse, cele două condiții prevăzute de art.14 din Lg.544/2004 nu au fost îndeplinite pentru a se dispune de către instanță suspendarea actelor administrative.
Precizează recurenta că instanța de fond se rezumă să aprecieze că eventuala executare silită ar putea prejudicia patrimoniul personal al contestatorului, fără a se face dovada veniturilor totale ale contribuabilului iar simpla afirmație că orice executare ce ar fi începută în temeiul unui titlu valabil va duce la o pagubă ce nu ar putea fi înlăturată decât prin pronunțarea unei hotărâri de suspendare, nu acoperă cerința expresă a legii.
Arată recurenta că, în ceea ce privește cazul bine justificat, instanța de fond se mărginește doar să aprecieze că există o îndoială asupra prezumției de legalitate a actului, fără însă a argumenta în nici un fel, în fapt sau în drept această susținere.
Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea îl apreciază neîntemeiat.
Procedura suspendării actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație,este reglementată în cuprinsul art.215 Cod pr.fiscală, Titlul IX; Cap.III, privind "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Articolul 215 Cod pr.fiscală dispune că introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în aliniatul 2 se precizează că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Textul prevede că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil, cu condiția depunerii unei cauțiuni.
Analizând trimiterea pe care legiuitorul o face în cuprinsul art.215 Cod pr.
Fiscală la prevederile Legii 554/2004, Curtea constată că aceasta se referă la prevederile art.14 din Legea contenciosului administrativ, text care reglementează suspendarea executării actului administrativ, în perioada cât se derulează procedura prealabilă.
Potrivit art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Cele două condiții prevăzute în art.14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
În speța de față, reclamanta a plătit cauțiunea prevăzută de art.215 Cod pr.fiscală.
Curtea apreciază că prin executarea ce se poate porni oricând împotriva reclamantei, respectiv prin înființarea popririi, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr.R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Organul fiscal are posibilitatea să instituie măsuri asigurătorii, asupra bunurilor, așa cum prevede art.126 și urm. din Codul d e procedură fiscală pentru că suspendarea vizează executarea silită propriu-zisă a actului, și nu procedurile anterioare, cum este sechestrul asigurator, care se înscrie la biroul de carte funciară.
Prin admiterea cererii de suspendare, societatea petentă, ca persoană juridică particulară nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
Reamintim că introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare,deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
Având în vedere cele expuse, se va respinge recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta ANAF-DGFP D împotriva sentinței numărul 1476 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehnored.
12 ianuarie 2010
Jud.fondN.
Președinte:Laura Mariana ChimoiuJudecători:Laura Mariana Chimoiu, Daniela Vijloi, Gabriela
