Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 626/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 626/2009
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE - CABINET PREȘEDINTE, având ca obiect suspendare executare act administrativ - Ordinul nr. 239/2009 emis de Agenția Națională pentru Prestații Sociale - art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 05 noiembrie 2009 s-a depus la dosar, din partea reclamantei, motivele cererii de suspendare însoțite de plângerea prealabilă și solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ.
În data de 17 noiembrie 2009 s-a depus la dosar, din partea reclamantei, dovezile ce atestă achitarea taxelor judiciare de timbru pentru cererea formulată.
În data de 30 noiembrie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmisă pe fax, întâmpinare, din partea pârâtului, prin care solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea de suspendare formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE se solicită să se dispună în temeiul art. 14 din Legea 554/2004 suspendarea executării Ordinului nr. 239/12.10.2009 până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității și temeiniciei actului administrativ unilateral atacat.
În motivare se arată conform Ordinului 239/2009 emis de către Președintele, AGENȚIEI NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE s-a dispus începând cu data de emiterii ordinului revocarea din funcția de director coordonator al DIRECȚIEI DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ M și s-a dispus și încetarea contractului de management.
Reclamanta s-a adresat emitentului actului printr-o plângere prealabilă în condițiile art. 7 din Legea 554/2004, prin care a solicitat revocarea în tot a actului administrativ.
În condițiile de fapt și de drept menționate mai sus, conform dispozițiilor art.14 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice emitente, persoana vătămată poate solicita suspendarea actului administrativ. În virtutea acestui temei legal, consideră necesar a proba existența a două condiții impuse de leguitor, lrespectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Conform art. 2 alin. 1 lit. t din Legea contenciosului administrativ, existența unui caz bine justificat poate fi reținută, dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, precum și natura propriu-zisă a măsurii dispuse și efectele asupra unor raporturi juridice conexe.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea cererii de suspendare arătând că actul atacat este legal fiind emis în temeiul ordinului nr 1639/.09.10.2009 de ministrul interimar al muncii.
Poziția procesuală a mai fost fundamentată prin afirmarea faptului că nu există un caz bine justificat, întrucât nu există o puternică îndoială în ceea ce privește legalitatea actului și nu există nici pagubă iminentă nefiind perturbată în mod grav activitatea autorității.
Ordinului 239/2009 emis de către Președintele, AGENȚIEI NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE relevă că s-a dispus începând cu data de emiterii ordinului revocarea din funcția de director coordonator al DIRECȚIEI DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ M al doamnei și s-a dispus și încetarea contractului de management cu aceeași dată.
Plângerea prealabilă expediată de reclamantă a fost înregistrată la pârâtă.
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis.
Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art 14 statuează că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ".
Paguba iminentă, este definită în art. 1 lit. s, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz, perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Suspendarea actului administrativ atacat se poate pronunța în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
Împrejurarea invocată de reclamantă referitoare la perturbarea vieții de familie datorită executării actului administrativ atacat în procedură administrativ jurisdicțională poate fi reținută ca fiind un caz bine justificat având în vedere efectele asupra vieții de familie și asupra patrimoniului reclamantei reținând că punerea în executare a ordinului ar fi presupus diminuarea veniturilor reclamantei.
Paguba iminentă este definită de disp. art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu se poate reține având în vedere situația concretă.
Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Cererea de suspendare poate fi introdusă și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, condiție îndeplinită prin declanșarea procedurii prealabile.
Cazurile bine justificate sunt definite potrivit dispozițiilor art 2 lit t din Legea contenciosului administrativ astfel cum a fost modificată prin Legea nr 262/2007,sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Interpretarea textului legal indicat relevă că apărările pârâtei referitoare la imposibilitatea analizării actului administrativ contestat și a cărui suspendare este solicitată nu poate fi realizată de instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare pentru că ar echivala cu o antamare a fondului cauzei nu se pot bucura de succes.
Paguba iminentă apare,așadar, în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, suspendarea trebuind admisă, pentru identitate de rațiune, și în cazul unui prejudiciu parțial având în vedere dispozițiile art.2 al ordinului atacat.
Alegațiile pârâtei referitoare la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ și care permite punerea în executare acestuia nu pot fi contrazise cu argumente în această procedură însă aceste susțineri nu pot paraliza ab initio demersul reclamantei de suspendare a executării actului administrativ, întrucât chiar legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor aflate într-o astfel de situație acest mijloc de apărare și prin aceasta asigurat și accesul la o instanță care să analizeze în concret îndeplinirea condițiilor enunțate anterior.
Totuși trebuie subliniat că prezumția a fost răsturnată prin Decizia nr 1257 /07.10.2009 emisă de Curtea Constituțională a reținut că "Prin <LLNK 12009 37180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrageneconstituționalitatea, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, prin modificările aduse de <LLNK 12009 37180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 <LLNK 11999 188 11 212 13 55>articolului 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale".
Potrivit art. III din această ordonanță de urgență, funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și adjuncții acestuia se desființează. În locul acestor funcții este instituită funcția "director coordonator al serviciului public deconcentrat", care va fi ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează. Persoanele care urmează să ocupe aceste funcții sunt numite prin "act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv și își vor exercita funcțiile în baza unui "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, contract asimilat "contractului individual de muncă".
Această construcție juridică deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii juridice a "contractului de management".
Prin reglementările sale, <LLNK 12009 37180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, stabilit prin <LLNK 11999 188 11 211 0 18>Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile <LLNK 11991 0221 202 73 48>art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.
Prima condiție fiind aceea a existenței unui act administrativ care în mod evident e susceptibil de a produce efectele urmărite prin emiterea sa iar legiuitorul a statuat că în cazurile care sunt îndeplinite exigențele instituite de art 14 din Legea contenciosului administrativ.
Suspendarea actelor administrative reprezintă operațiunea juridica care determina încetarea temporara a efectelor juridice, ca urmare a existentei unor dubii cu privire la legalitatea sau oportunitatea acestora.
Suspendarea efectelor juridice ale unor acte administrative poate interveni pe toată durata producerii acestora ori în speță nu se poate reține că efectele actului au fost epuizate respectiv că promovarea cererii ar fi prematură având în vedere că urmare exercitării dreptului la concediu de odihnă și a intervenirii situației de incapacitate temporară de muncă nu s-ar fi produs efectele actului administrativ atacat întrucât paralizarea efectelor actului administrativ atacat poate interveni pe toată durata ființării actului administrativ.
Considerentele expuse au format convingerea instanței că suspendarea executării actului administrativ în discuție este de natură a asigura protecția intereselor private în raport cu autoritățile, astfel că în temeiul disp art 14 din Legea contenciosului administrativ va admite de cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1395/31.07.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice -Agenția Națională de Administrarea Fiscală B până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea formulată de reclamanta cu domiciliul ales în B M- jud. M în contradictoriu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE, cu seciul în B,-, sector 1.
Dispune suspendarea executării Ordinului nr. 239/12.10.2009 emis de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.//4 ex./03.12.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
