Anulare act administrativ . Sentința 627/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 627/2009
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Act Mersul Dezbaterilor Orale Consemnate Ședință
GREFIER:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - CABINET PREȘEDINTE, având ca obiect anulare - administrativ.
Se constată că, - - și susținerile - ale părților au fost - în încheierea de - din data de 16 noiembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 23 noiembrie 2009 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul a chemat în judecată pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în totalitate a actului administrativ unilateral și intitulat "", emis de pârâtă și înregistrat sub numărul -/23 aprilie 2009, ca nelegal și netemeinic.
În dezvoltarea motivelor acțiunii, reclamantul arată că la data de 24.04.2009 Agenția Naționala de Administrare Fiscala prin Cabinetul Presedintelui a comunicat Direcției Generale a Finanatelor Publice a Judetului B -N un inscris intitulat "" prin care se aduce la cunostiinta Directorului executiv al institutiei, respectiv subsemnatului, faptul ca functia publica de conducere in care am fost numit va fi desfiintata potrivit prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice, si in acest sens îi este acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, potrivit prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 88/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, incepand cu data de 23 aprilie 2009. Prin acelasi inscris am fost informat de posibilitatea de a opta pentru una din functiile publice vacante corespunzatoare din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala conform dispozitiilor art 99 alin. (5) din Legea nr. 88/1999, si de obligativitatea comunicarii pana la data de ] 8 mai 2009 optiunii pentru unul din posturile vacante, in vederea aplicarii masurilor legale.
Ratiunea formularii prezentei actiuni o constituie existenta vatamarii unor drepturi subiective si interese legitime ale reclamantului, prin emiterea in mod nelegal a actul administrativ individual intitulat.
Organul emitent a menționat ca baza legala a emiterii actului administrativ doar prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de îmbunătățire a activității administrației publice, conform cărora funcția publica care conferă calitatea de conducător in cadrul administratiei publice centrale din unitatile administrativ teritoriale (in speta functia de Director executiv) urmeaza a fi desfiintata in termen de 32 de zile de la intrarea in vigoare a ordonantei; actul administrativ atacat a fost emis cu incalcarea dispozitiilor art. 99 alin (1) din Legea nr 88/1999 privind Statutul functionarilor publici, raportat la dispozitiile art III alin. 11 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice.
Legiuitorul a indicat in mod expres norma legala aplicabila in situatia desfiintarii functiilor publice, norma referitoare la modalitatea de incetare a raporturilor de serviciu a persoanelor astfel vizate. Raportandu-se, in aceste conditii, la prevederile Legii nr. 188/1999, in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 99 alin. (1) lit. b) " Persoana care are competenta legala de numire in functia publica va dispune eliberarea din functia publica printru-un - administrativ, care se comunica functionarului public in termen de 5 zile lucratoare de la emitere, in urmatoarele cazuri: b)autoritatea sau institutia publica isi reduce personalul ca urmare reorganizarii activitarii, prin reducerea postului ocupat de functionarul public.", aflandu-se in situatia existentei unor motive neimputabile functionarului public. Asadar, se impunea ca incetarea raportului de serviciu prin eliberarea din functia publica, sa se efectueze in baza unui ordin emis de persoana care are competenta legala de numire, respectiv Presedintele Agentiei de Administrare Fiscala, conform dispozitiilor art. 12 alin. (3) coroborat cu art. 10 alin. (5) din Hotararea de Guvern nr. 109/2009 privind organizarea si functionarea
Actul administrativ atacat este lipsit de efecte, in conditiile in care nu a fost emis in mod legal, in baza unui ordin a Presedintelui, ordin prin care sa se dispuna eliberarea din functia de Director executiv al B - Nas ubsemnatului. Doar ulterior emiterii Ordinului de eliberare din functie si comunicarii acestuia in conditiile legii ( sau concomitent cu acesta) se putea acorda preavizul de 30 de zile calendaristice prevazut de art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. De altfel, obligatia institutiei publice competente de a acorda functionarilor publici preavizul de 30 de zile, se raporteaza in mod expres la necesitatea existentei unui - administrativ de eliberare din functie, dupa cum reiese si din dispozitiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 ( " In cazul eliberarii din functia publica, autoritatea sau institutia publica este obligata sa acorde functionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice"). Raportul de serviciu nu poate inceta doar in baza dispozitiilor nr.OUG 37/2009 in conditiile in care exista reglementata o procedura speciala privind aceste situatii, iar pe de alta parte nu ne gasim in situatiile prevazute de dispozitiile art. 98 din Legea nr. 188/1999 privind cazurile incetarii de drept a raportului de serviciu. De altfel, chiar si in acest ultim caz, legiuitorul prevede necesitatea constatarii cazului de incetare de drept a raportului de serviciu, prin - administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functia publica.
Intr-o alta ordine de idei, nelegalitatea actului administrativ atacat rezulta si din acordarea preavizului de 30 de zile calendaristice incepand cu data de 23 aprilie 2009 in condititiile in care acesta a fost inregistrat si adus la cunostinta subsemnatului, la data de 24 aprilie 2009. Raportandu-se la natura juridica a preavizului, retine ca acest - isi poate produce efectele doar de la data comunicarii lui. Asadar, cele 30 de zile de preaviz erau necesare a fi calculate incepand cu data de 24 aprilie 2009.
Pe de alta parte, in conditiile in care, in baza Ordinului Ministrului economiei si finantelor nr. 3648/2008, raportul de serviciu al reclamantului a fost suspendat conform prevederilor art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/] 999 privind Statutul functionarilor publici si a dispozitiilor art. 97 alin. (2) lit. b) din Legea 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, cu modificarile si completarile ulterioare, emiterea actului administrativ individual intitulat "" s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 96 alin. (3) teza finala din Legea nr. 188/1999 confonn carora " pe perioada suspendarii, raporturile de serviciu ale functionarilor publici nu pot inceta si nu pot fi modificate decat din
initiativa sau cu acordul functionarului public in cauza" ori in prezenta speta nu ne aflam in nici una dintre situatii.
Intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin întâmpinarea formulată la data de 29 iunie 2009 solicită respingerea acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării invocă excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamantul întrucât nu justifica nici o vatamare prin emiterea adresei nr.-/23.04.2009.
Potrivit articolului de lege sus mentionat, se poate adresa instantei de contencios administrativ orice persoana care se considera vatamata printr-un - administrativ, termenul de - administrativ fiind definit de art.2 lit.c) din Legea nr.554/2004 ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.".
Ori, în prezenta speță, adresa a cărei anulare se solicită nu dă naștere, nu modifică și nici nu stinge raporturi juridice.
Cum s-a putut observa adresa nr.-/24.04.2009 comunicată reclamantului nu modifică raporturile de serviciu ale acestuia reprezentând doar o simplă inștiințare fără ca acesta să sufere vreun prejudiciu, o vătămare astfel încât să fim în situația prevăzută de art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În speță raporturile de serviciu se pot modifica în cazul personalului de conducere numai prin Ordin emis de președintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, iar adresa numărul -/23.04.2009 nu este un astfel de -, neîndeplinind condițiile de validitate prevazute in astfel de cazuri.
Astfel, chiar prin actiunea formulata, reclamantul a susținut ca actul administrativ atacat, in speta adresa numărul -/23.04.2009 emisa de Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Cabinet Presedinte, este lipsit de efecte. in conditiile in care nu a fost emis un Ordin al Presedintelui. prin care sa se dispuna eliberarea din functia de Director executive al B - Nar eclamantului.
Mai invocă și excepția lipsei procedurii prealabile si a inadmisibillțații acțiunii formulata de catre reclamantul.
In conformitate cu art.7 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, modificata si completata, " Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un - administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. "
Astfel, plangerea prealabila formulata impotriva adresei nr. -/23.04.2009, intitulata "", emisa de Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Cabinet Presedinte, a fost inregistrata in data de 26.05.2009, la Registratura generala a Agentiei Nationala de Administrare Fiscala.
Mai mult, se poate observa, fara echivoc, ca actiunea introdusa de reclamantul, ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Curtii de Apel Cluj, a fost introdusa la data de 22.05.2009, inainte de a se introduce plangerea prealabila(26.05.2009).
Plangerea prealabila formulata de reclamantul, inregistrata la registratura generala a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala la data de 26.05.2009.
Avand in vedere ca, Agentia Nationala de Administrare Fiscala urmeaza sa solutioneze plangerea prealabila formulata de catre reclamant, apreciem ca solicitarile formulate prin cererea de chemare in judecata sunt inadmisibile, avand in vedere faptul ca la aceasta data procedura prealabila nu a fost inca finalizata.
Invoca aceasta exceptie si in considerarea dispozitiilor art.1 alin.1, art.2 si art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
"In materia contenciosului administrativ, dreptul la actiune se naste fie la data comunicarii solutiei de catre autoritatea emitenta sau de autoritatea ierarhic superioara sesizata, fie la expirarea termenului in care trebuia rezolvata reclamatia" (Exceptiile procesuale in procesul civil, 2002 Editura, pag.205).
In speța nu ne aflam in nici una din ipotezele prevăzute mai sus care sa îndrituiască contestatoarea sa sesizeze instanța de contencios administrativ cu o acțiune in anularea adresei intitulata "", procedura prealabila fiind in curs de finalizare.
In aceste conditii, considera ca exceptia invocata este intemeiata, avand in vedere ca nu a fost respectata procedura prealabila prevazuta de Legea nr.554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, sanctiunea fiind respingerea actiunii ca inadmisibila.
În conformitate cu prevederile art.III alin.1 din OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice"(1) Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și adjuncții acestuia se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
De asemenea, potrivit prevederilor art.III alin.11 din OUG nr.37/2009" (11) începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), Ii se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiva raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare".
Totodata, avand in vedere prevederile art.96 alin.(3) din Legea nr.188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu dispozitiile art.III alin.1 din nr.OUG37/2009, prin care au fost desfiintate functiile publice de conducere de director executiv din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene, incepand cu data de 25.05.2009, s-a considerat necesar transmiterea preavizului catre reclamantul, pentru a i se aduce la cunostiinta modificarea care va interveni asupra functiei publice din care era suspendat, si pentru a i se da posibilitatea optarii pentru un alt post vacant, aferent functiei publice, din cadrul
Prin preavizul comunicat, reclamantului, i s-a oferit posibilitatea de a opta, în termenul stabilit, pentru una din funcțiile corespunzătoare din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, numai ca acesta nu a optat pentru ocuparea unei alte functii publice.
Prin lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare pusă la dispoziție tuturor funcționarilor publici de conducere care ocupau posturi dintre cele prevăzute în OUG nr.37/2009 în cadrul direcțiilor generale a finanțelor publice ( inclusiv în cadrul DGFP B N), odata cu acordarea preavizelor, potrivit principiilor competenței, competiției, egalității de șanse, profesionalismului și transparenței, s-a dat posibilitatea de a putea opta pentru una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul ANAF.
Urmare acestei comunicări, reclamantul, nu și-a manifestat opțiunea, în cadrul termenului de preaviz, pentru ocuparea vreunei funcții publice de conducere sau executie.
Avand in vedere prevederile art.96 alin.(3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precizează ca s-au avut in vedere dispozitiile invocate, si in consecinta nu a fost emis vreun - administrativ de eliberare din functia publica a reclamantului, urmand ca la data incetarii suspendarii. sa i se ofere posibilitatea alegerii unui post vacant din cele care vor exista la nivelul institutiei la acea data.
Examinând acțiunea formulată prin prisma motivelor invocate și a probelor existente la dosar, Curtea reține următoarele:
La data de 24 aprilie 2009, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin organele sale abilitate, comunică reclamantului înscrisul înregistrat sub nr.- prin care i se aduce la cunoștință împrejurarea că i se acordă un preaviz de 30 zile calendaristice potrivit art.99 alin.3 din Legea nr.188/1999 reținând că funcția publică de conducere în care este numit va fi desființată potrivit OUG nr.37/2009; totodată, i se aduce la cunoștință faptul că, potrivit art.99 alin.5 din același - normativ, reclamantul poate opta pentru una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul pârâtei.
Apreciind că acest înscris este unul vătămător în drepturile recunoscute de legiuitor, reclamantul a înțeles să-l conteste susținând că acesta este actul administrativ în temeiul căruia raporturile sale de serviciu au fost întrerupte.
Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, reclamantul a solicitat autorității publice emitente a actului administrativ contestat revocarea lui (35-39).
1. Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un - administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Conform art.2 alin.1 lit.c din același - normativ,actul administrativeste actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
În speță se constată că înscrisul contestat de către reclamant este un - administrativ - în înțelesul legii - unilateral, cu caracter individual fiind emis de o autoritate publică - pârâta ANAF -, în vederea organizării executării legii - OUG nr.37/2009 - și care modifică și stinge raporturi juridice - raporturile de serviciu ale reclamantului.
Chiar autoritatea publică emitentă a actului contestat a înțeles să califice astfel înscrisul emis pe seama reclamantului și să-i atribuie toate valențele unui - administrativ întrucât ulterior acestuia nu mai există nici un alt înscris care să reglementeze raporturile de serviciu ale reclamantului acesta fiind eliberat din funcție la data menționată în "preaviz".
Se poate conchide, așadar, că excepția inadmisibilității acțiunii fundamentată pe dispozițiile legale enunțate mai sus este nefondată și urmează a fi respinsă.
2. Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un - administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În speță se constată că reclamantul s-a adresat autorității emitente solicitând revocarea actului administrativ, dovadă fiind înscrisurile existente la dosar.
Împrejurarea că reclamantul nu a așteptat împlinirea termenului maxim impus de legiuitor, acela de 30 de zile, pentru a se adresa instanței de contencios administrativ este justificată de caracterul urgent și specificul cererii formulate, de necesitatea exprimării unui drept de opțiune și nu în ultimul rând de atitudinea pârâtei manifestată cu prilejul derulării întregii proceduri.
Prin urmare, și din perspectiva art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului este nefondată și urmează a fi respinsă.
Pentru a dispune astfel, instanța va reține și dispozițiile art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 întrucât revocarea actului administrativ contestat nu mai poate interveni câtă vreme acesta a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
3. Este cunoscut faptul că încetarea raporturilor de serviciu prin eliberarea din funcția publică poate fi dispusă doar în cazurile limitativ prevăzute de lege.
Astfel, conform prevederilor art. 99 din Legea nr. 188/1999, eliberarea din funcția publică reprezintă un caz de încetare a raporturilor de serviciu pentru motive neimputabile funcționarului public și poate fi dispusă de persoana care are competența legală de numire în funcția publică numai in acele situații care sunt prevăzute expres de lege, tocmai pentru ca o astfel de măsură să nu poată fi luată abuziv.
În speță se constată că actul administrativ contestat de către reclamant nu se întemeiază pe niciuna dintre posibilele cauze enumerate în art. 99 din Legea nr. 188/1999, care ar fi putut determina eliberarea sa din funcția publică pentru motive care nu îi sunt imputabile, singura justificare fiind necesitatea punerii în aplicare a OUG nr.37/2009.
Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că în cadrul pârâtei nu a intervenit o reducere a personalului ca urmare a reorganizării activității, care să fi generat reducerea postului ocupat de reclamant astfel încât prevederile art.99 lit.b din același - normativ nu poate fi invocat al. b) din art. 99.
Conform prevederilor Codului Muncii, reducerea postului trebuie să fie efectivă și nu formală. Modificarea denumirii postului și a duratei raportului de serviciu, când sunt menținute exact aceleași atribuții și responsabilități, nu reprezintă decât un pretext care să poată permite eludarea unor dispoziții legale cu caracter imperativ de către cei interesați a schimba conducerea unor instituții publice.
Nu în ultimul rând trebuie remarcat și faptul că prevederile nr.OUG 37/2009 nu pot modifica prevederile Legii nr. 188/1999, care este o lege organică, conform dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 73 al. 3 lit. j din Constituția României, întrucât nu există o justificare serioasă a unei situații de urgență care să nu fi putut fi amânată, din moment ce acest - normativ nu a vizat o restructurare a instituțiilor publice, ci doar schimbarea persoanelor care ocupau funcții de conducere, din motive neimputabile acestora. În plus, la data de 06.10.2009 a fost abrogată această ordonanță, adoptându-se nr.OUG105/2009, care păstrează toate efectele juridice ale precedentei ordonanțe.
De altfel, Curtea Constituțională prin Decizia nr1257/07.10.2009 a reținut că "Prin <LLNK 12009 37180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrageneconstituționalitatea.
Reține instanța constituțională că prin modificările aduse de <LLNK 12009 37180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 <LLNK 11999 188 11 212 13 55>articolului 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale".
Potrivit art. III din această ordonanță de urgență, funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și adjuncții acestuia se desființează. În locul acestor funcții este instituită funcția "director coordonator al serviciului public deconcentrat", care va fi ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează. Persoanele care urmează să ocupe aceste funcții sunt numite prin "- administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv și își vor exercita funcțiile în baza unui "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, contract asimilat "contractului individual de muncă".
Această construcție juridică deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii juridice a "contractului de management".
Prin reglementările sale, <LLNK 12009 37180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, stabilit prin <LLNK 11999 188 11 211 0 18>Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile <LLNK 11991 0221 202 73 48>art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată iar în baza art.10 și urm. din Legea nr.554/2004 raportat la dispozițiile legale enunțate mai sus o va admite și va dispune anularea actului administrativ emis de pârâtă la data de 23 aprilie 2009 și înregistrat sub nr.-.
La adoptarea acestei soluții, Curtea a dat eficiență practicii Curții Europene a Drepturilor Omului care statuează că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de măsurile care însoțesc aplicarea acestei soluții.
De altfel, Curtea a statuat constant că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997,de hotărâri și decizii1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796).
Cum Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul domiciliat în B, Cartier nr. 396 județul B- împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-CABINET PREȘEDINTE cu sediul în B- sector 5.
Dispune anularea actului administrativ emis de pârâtă la 23 aprilie 2009 și înregistrat sub nr.-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședința publică din 30 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red./
4 ex./21.12.2009
Președinte:Act Mersul Dezbaterilor Orale Consemnate ȘedințăJudecători:Act Mersul Dezbaterilor Orale Consemnate Ședință
