Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 676/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.676
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G, cu sediul în G-, județ G, în nume propriu, în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în B, DN2 KM 2.-2., județ B, cod poștal -, precum și în numele și pentru persoana juridică AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B, str. - -, împotriva sentinței nr.352 din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - GRUP SA, cu sediul în Poșta, județ B, cod poștal -.
Cererea de recurs este sucită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurentele pârâte Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B și intimata reclamantă - Grup SA Poșta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei de timbru, motivat, recurentele pârâte Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B au solicitat judecarea cauzei în lipsă iar prin intermediul serviciului registraturii s-a depus la dosar de intimata reclamantă - Grup SA Poșta o întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, față de împrejurarea că recurentele pârâte Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B au solicitat judecarea în lipsă, constată cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 709/2./11.02.2009, legal timbrată, reclamanta - GRUP SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 2 din 05.02.2009 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin decizia evocată, pârâta a dispus suspendarea autorizațiilor de antrepozit fiscal nr. RO- și nr. RO- deoarece societatea reclamantă înregistrează restanțe la plata accizelor datorate bugetului statului pentru luna decembrie 2008, fără a se preciza valoarea acestora.
Reclamanta a apreciat că decizia emisă de pârâtă nu a fost motivată, astfel cum prevede art. 43 Cod pr. Fiscală, întrucât pe lângă faptul că prin aceasta nu se determină cuantumul sumelor datorate cu titlu de accize, s-a precizat drept temei al emiterii acesteia, adresa B nr. 371 din 30.01.2009, în condițiile în care la aceiași dată, cu adresa nr. 372 din 30.01.2009, Baî nștiințat-o că a executat garanția constituită la Trezoreria municipiului
Reclamanta a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, respectiv existența cazului temeinic justificat, iminența prejudiciului, întrucât executarea deciziei ar avea drept consecință încetarea activității societății, deteriorarea materiei prime de pe fluxul tehnologic, cu o valoare zilnică de 2 miliarde lei, imposibilitatea plății altor obligații către buget, neonorarea contractelor de livrare cu valori lunare de peste 100 miliarde lei, intrarea în șomaj a celor 250 de angajați.
Se mai arată că reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 2 din 05.02.2009, conform actului atașat, înregistrat sub nr. 1221 din 09.02.2009.
În numele și pentru pârâta Direcția județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Gaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s- susținut că nu a fost respectată dispozițiile art. 2. ind.1 alin. 3 Cod pr. civilă, privind comunicarea cererii de chemare în judecată cu cel puțin 5 zile înainte de proces, astfel că a fost privată de posibilitatea de a-și formula apărările.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că decizia nr. 2 din 05.02.2009 a fost emisă de B având în vedere informarea de către DGFP B privitor la neplata accizelor aferente alcoolului etilic și altor produse accizabile datorate de reclamanta - GRUP SA, aferente lunilor noiembrie și decembrie 2008.
În acest sens, a fost invocat art. 193 alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
De asemenea, s-a susținut că acciza de plată, declarată de reclamantă pentru luna noiembrie, scadentă la 29.12.2008 a fost în sumă de 3.540.245 lei, că din această sumă, reclamanta nu a plătit decât 11.661 lei prin executarea garanției bancare existente în cont și 424.041 lei prin plata voluntară, rămânând în debit suma de 3.104.658 lei, la care se adaugă accesoriile conform art. 120 alin.1 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
În ceea ce privește obligația de plată a accizei aferentă lunii decembrie 2008, s-a arătat că din suma de 4.107.301 lei reclamanta nu a achitat nimic, iar suma virată de aceasta la 29.01.2009, în cuantum de 1.075.525 lei a fost executată conform art. 115 alin.1 lit. b) din Codul d e procedură fiscală de către - Contribuabili Mijlocii în contul datoriei la accize pentru alcool etilic neachitată la scadență, aferentă lunii noiembrie 2008.
S-a apreciat că în aceste condiții, reclamanta a avut cunoștință de cuantumul accizei de plată aferentă lunilor noiembrie și decembrie 2008, atât ca urmare a propriilor declarații (nr. 25864 din 19.12.2008 și nr. 668 din 26.01.2009), cât și a sumelor achitate cu acest titlu către bugetul de stat.
În raport de disp. art. 14 alin. 1 coroborat cu art. 2 alin.1 lit. t) și s) din Legea nr. 554/2004, s-a considerat că reclamanta nu indicat nici un motiv temeinic care să justifice cererea sa de suspendare a deciziei nr. 2 din 05.02.2009, că prin această măsură ar înceta doar activitatea societății, ce se realizează în baza acestor autorizații și nu toată activitatea, prin urmare nu există premisele imposibilității achitării altor obligații către bugetul de stat, apariției șomajului, etc.
S-a constatat că la termenul de judecată din 19.02.2009, reclamanta a invocat lipsa calității procesuale pasive a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale
Prin sentința nr. 352 din 19 februarie 2009, Tribunalul Buzău Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de reclamantă ca fiind lipsită de obiect, a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal având ca obiect suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta - GRUP SA în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B, a dispus suspendarea executării deciziei nr. 2 din 05.02.2009 emisă de pârâta până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ, a dispus restituirea cauțiunii consemnată sub nr. -/1 din 17.02.2009.
Prin urmare, în raport de art. 137 Cod pr. civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra acestei excepții.
Constatând că în cauză a fost citată pârâta Direcția județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B, că întâmpinarea formulată a fost efectuată de G în numele acestei pârâte, instanța a respins excepția invocată de reclamantă ca fiind lipsită de obiect.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoare:
Prin decizia nr. 2 din 05.02.2009, directorul executiv al pârâtei Direcției județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Bad ecis suspendarea autorizațiilor de antrepozit fiscal nr. RO- și nr. RO- deținute de reclamanta - GRUP SA Poșta începând cu data de 05.02.2009, până la plata accizelor restante.
Potrivit disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, instanța reține că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poată să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
S-a constatat că sub nr. 668 din 26.01.2009, reclamanta a emis o declarație privind accizele pe luna decembrie 2008 privitoare la suma de plată de 4.107.501 lei.
Conform adresei DGFP B - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii mijlocii B nr. 372 din 30.01.2009, se reține că în contul datoriilor neachitate cu titlu de accize pentru alcool etilic, a fost executată suma de 1.075.525 lei reprezentând garanția pentru alcool etilic constituită la Trezoreria municipiului
De asemenea, potrivit ordinului de plată nr. 112 din 29.01.2009, rezultă că reclamanta a plătit la bugetul de stat suma de 424.401 lei cu titlu de acciză pentru alcool etilic aferentă lunii decembrie 2008.
Așadar, cu toate că reclamanta a făcut dovada achitării sumelor de 1.075.525 lei respectiv 424.401 lei, pârâta îi face cunoscut sub nr. 1123 din 05.02.2009 că trebuie să crediteze contul bugetar cu suma de 4.107.501 lei reprezentând accize pe luna decembrie 2008.
Starea de fapt descrisă, de natură a crea îndoieli privind motivarea în fapt a deciziei atacate, coroborată cu împrejurarea că reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei 2 din 05.02.2009, înregistrată la pârâta B sub nr. 1221 din 09.02.009, că suspendarea autorizațiilor de antrepozit fiscal i-ar produce prejudicii iminente în activitate, cu consecința neonorării contractelor încheiate, a imposibilității desfășurării obiectului de activitate, deteriorării materiei prime existente în fluxul tehnologic, trecerii în șomaj a angajaților, fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de disp. art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
În raport de cele expuse, au fost respinse ca neîntemeiate susținerile depuse în numele pârâtei de către
Așa fiind, a admis acțiunea, a dispus suspendarea executării deciziei nr. 2 din 05.02.2009, emisă de pârâta până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă, conform art. 723 (3) Cod pr. civilă a dispus restituirea cauțiunii consemnată sub nr. -/1 din 17.02.2009.
Impotriva sentinței nr. 352 din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ au declarat recurs pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B, criticând-o prin aceea că la pronunțarea hotărârii, instanța de fond deși a reținut corect faptul că, potrivit propriei declarații (adresa nr.668/26.01.2008) intimata reclamantă - Grup SA a recunoscut că are de plată către bugetul de stat suma de 4.107.501 lei cu titlu de accize aferente lunii decembrie 2008, că acesta a achitat în contul acestei datorii doar suma de 424.401 lei ( conform nr. 112/29.01.2009), precum și faptul că suma de 1.075.525 lei, a fost încasată de către DGFP B în contul altor datorii, anterior debitului aferent lunii decembrie 2008, prin hotărârea recurată se reține în mod eronat că starea de fapt descrisă reclamantă, fiind, de natura a crea îndoieli privind motivarea de fapt a deciziei atacate ".
Mai susține că o astfel de apreciere este în contradicție atât cu starea de fapt, cât și în raport cu prevederile legale aplicabile: art. 193 alin. 1, art. 198 și art. 244 din Legea nr. 571/2003 Codul Fiscal.
Au mai arătat recurentele pârâte că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și reținute de către instanța de fond, rezultă în mod evident faptul că reclamanta - intimată nu a achitat până la data de 25 ianuarie 2009 nicio sumă în contul datoriei declarate (4.107.501 lei) aferentă lunii decembrie 2008, iar la data de 29.01.2009 a achitat în contul acestei datorii doar suma de 424.401 lei, reprezentând 10,3% din valoarea totală declarată de către societate ca fiind datorată cu titlu de acciză aferentă lunii decembrie 2008.
Un alt motiv de recurs invocat se referă la faptul că în mod eronat a reținut instanța de fond că reclamanta intimată a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece aceasta nu a făcut dovada în nici un fel a îndeplinirii celor două condiții prevăzute în mod expres de art. 14 alin. 1 Cod procedură fiscală, respectiv existența unui caz bine justificat și existența unor premise care să conducă la formarea convingerii instanței cu privire la producerea unei pagube iminente.
S-a învederat că reclamanta, prin cererea formulată, nu a indicat nici un motiv temeinic care să justifice interpretarea actului administrativ reprezentat de decizia nr. 2/5.02.2009 ca fiind nelegal, astfel încât să se justifice suspendarea efectelor sale, că instanța de fond nu a ținut seama de susținerile pârâtei, precum și de împrejurarea că prin suspendarea autorizațiilor de antrepozit fiscal ar înceta doar activitatea societății ce se realizează în baza acestor autorizații și nu toată activitatea societății, astfel încât nu exista premizele imposibilității achitării, altor datorii către bugetul de stat ", apariția șomajului, etc.
Se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și pe fond, respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de decizia nr. 2/05.02.2009 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, în raport de actele și lucrările dosarului precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Este reală susținerea recurentei privind caracterul executoriu și din oficiu al actelor administrative, tocmai de aceea prin art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-a prevăzut posibilitatea suspendării executării acestor acte, ca o măsură de protecție a particularilor, în sistemul nostru de drept justiția fiind singura autoritate abilitată să hotărască definitiv asupra legalității și temeiniciei actului administrativ contestat.
Măsura suspendării este instituția prin care legiuitorul a înțeles să asigure protecția persoanelor fizice și juridice, în raport cu autoritățile publice ale căror acte sunt executorii de drept, cu scopul de a evita exercitarea abuzivă a atribuțiilor ce revin acestor autorități, astfel încât nu au relevanță textele invocate de recurentă: art. 193 alin. 1 Cod fiscal care privește obligația de plată a accizelor la bugetul de stat, art. 198 privind garanțiile antrepozitarului fiscal și art. 244 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal care reglementează întârzierile la plata accizelor.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în baza căruia s-a dispus măsura suspendării în prezenta cauză, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după formularea plângerii prealabile conform art. 7 din lege, persoana vătămată poate solicita instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.
In speță, aceste condiții legale erau îndeplinite,deoarece intimata reclamantă a înregistrat contestație împotriva deciziei nr. 2 din 5.02.2009 a Bs ub nr. 1221 din 9.02.2009 - fila 7 dosar fond.
De asemenea s-a făcut dovada unui, caz temeinic justificat ", în sensul art. 2 alin. 1 lit.t din Legea nr. 554/2004 modificată, deoarece intimata reclamantă, care a depus declarație înregistrată sub nr. 668/26.01.2009, în care a menționat suma de 4.107.501 lei cu titlu de accize pentru luna decembrie 2008, achitat suma de 424.401 lei în contul acestei datorii cu OP 112/29.01.2009 și a fost înștiințată de către DGFP B cu adresa nr.372 din 30.01.2009 că i s-a executat garanția în valoare de 1.075.525 lei în contul accizelor datorate pentru alcool etilic și neachitate, a primit decizia nr. 2 din 5.02.2009 cu adresa nr. 1123 din 5.02.2009 prin care este înștiințată că are obligația creditării contului bugetar cu suma de - lei, reprezentând accize pentru alcool etilic pentru luna decembrie 2008, ca și cum nu ar fi efectuat nicio plată în contul acestei datorii.
Aceasta reprezintă o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ a cărui suspendare a executării s-a solicitat prin prezenta acțiune - decizia nr. 2/5.02.2009 a
In mod judicios prima instanță a apreciat că în speță este îndeplinită și condiția unei, pagube iminente " ce s-ar crea intimatei reclamante prin executarea actului administrativ atacat, fiind evident faptul că încasarea acestei sume considerabile, dar care nu este certă, din resursele financiare ale societății, ar conduce la perturbarea gravă a activității acesteia, prin imposibilitatea executării contractelor încheiate, a deteriorării materiei prime din fluxul tehnologic și a trecerii în șomaj a unei părți dintre angajați.
Susținerea recurentei cum că societatea desfășoară și alte activități decât cele realizate în baza autorizației de antrepozit fiscal nu are relevanță, mai ales în contextul actual, când criza mondială a afectat mare parte din operatorii economici și din țara noastră, conducând la un blocaj financiar aproape generalizat.
Unele guverne comunitare au dispus într-o situație similară, măsuri de relaxare fiscală pentru societățile comerciale care au întâmpinat dificultăți din cauza crizei, dar nu și-au suspendat totuși activitatea, astfel încât este nerațional a fi în continuare urmăriți agenții economici care desfășoară activitate, își plătesc datoriile bugetare, dar care se confruntă cu dificultăți obiective, datorate și modului defectuos de evidență și de solicitare a plății creanțelor bugetare de către organele fiscale și vamale.
Posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în documente emise de organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr.554/2004 - nr. R/89/8 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu, tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat, de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrative ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reperat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.
Astfel fiind, în temeiul disp.art. 312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G, cu sediul în G-, județ G, în nume propriu, în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în B, DN2 KM 2.-2., județ B, cod poștal -, precum și în numele și pentru persoana juridică AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B, str. - -, împotriva sentinței nr.352 din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - GRUP SA, cu sediul în Poșta, județ B, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored. CMF
2 ex./05.05.2009
dos.fond - - Tribunal B
jud.fond -
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
