Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.8/CA/2010 -
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - -JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- -- judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal formulate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în O, str. -, nr.2B, jud. B și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în B,-, sector 1 în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în A, Zona Industrială de Vest A,-, jud. A și intimata reclamantă -" TRANS ROMÂNIA"SRL - O, OP 9, CP 2. - O, jud. împotriva sentinței nr.548/CA din 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - suspendare executare act administrativ -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu intimata reclamantă -" TRANS ROMÂNIA"SRL, fiind restituită citația cu mențiunea "nu se primesc acte de procedură la căsuță".
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru și sunt la primul termen de judecată, precum și că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, în conformitate cu prevederile art.98 Cod procedură civilă apreciază ca fiind legal îndeplinită procedura de citare cu intimata reclamantă, având în vedere că aceasta a fost citată de la aceeași adresă ca și în dosarul instanței de fond, iar în recurs nu a depus nici un înscris din care să rezulte că ar avea un alt sediu astfel că, față de faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.548/CA din 15 iulie 2009, Tribunalul Bihora admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta - - TRANS ROMÂNIA SRL cu sediul în Comuna, nr.156/F, județul B cu adresa de corespondență la, -O, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE A cu sediul în A, Zona Industrială de Vest A,-, județul A și DIRECȚIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE B cu sediul în O,--4, județul B și în consecință, a dispus suspendarea efectelor Deciziei nr.122/2008 emisă de DGFP B privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei pentru regularizarea situației nr.766/2008 emisă de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE A și suspendarea executării Deciziei nr.766/2008, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate împotriva acestor acte administrative, obligând pârâtele în solidar în favoarea reclamantei la plata sumei de 10,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.14 din 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Având în vedere că în speță este vorba despre acte administrativ fiscale, rezultă că dispozițiile art.14 din 554/2004 se completează cu cele ale art.215 din OG92/2003 (pr.fiscală) potrivit cărora instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Reclamanta a făcut dovada consemnării cauțiunii în sumă de 4500 lei, consemnată prin recipisa de consemnare CEC nr.-/1 din data de15.04.2009.
Din înscrisurile depuse în probațiune la dosarul cauzei atât de către reclamantă, dar și întreaga documentație care a stat la baza emiterii Deciziei pentru regularizarea situației nr.766/01.09.2008, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada susținerilor din cuprinsul cererii de suspendare, anume, faptul că, în urma soluționării contestației anterioare (prin Decizia nr.82/01.08.2008) s-a stabilit în mod clar în sarcina Direcției Regionale vamale A necesitatea refacerii controlului asupra operațiunii în care a fost implicată reclamanta, potrivit prevederilor legale în materie și cu analizarea documentelor reprezentând dovezi de originea mărfurilor anume factura externă nr.-/29.05.2006 și certificatul EUR.1 nr.A - pentru mașina de sortat balast.
, la emiterea Deciziei de regularizarea situației nr.766/01.09.2008, organele de control vamal nu au dat curs indicațiilor trasate prin Decizia nr.82/2008 de către pârâta B, invocând motive pur formale pentru care nu au ținut seama de existența certificatului EUR.1, cum ar fi nedepunerea acestuia în original ori nedepunerea la biroul vamal corespunzător, în condițiile în care reclamanta a făcut dovada depunerii acestuia la Biroul vamal, birou de plecare, din inițiativa căruia s-a și închis operațiunea vamală.
În plus, motivarea dată de către pârâtă la soluționarea contestației privind neluarea în considerare a acestui document la calculul datoriei vamale, cuprinde aprecieri generale, nefiind în măsură să prezinte de o manieră clară și univocă care sunt concret motivele pentru care organele de control vamale nu s-au raportat la aceste dovezi.
Pentru aceste considerente, în cauză se conturează îndeplinirea condiției "cazului bine justificat"definit de art.2al.1 lit.t) din 554/2004 ca fiind acea împrejurare legată de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Este adevărat că analizarea acestor aspecte urmează a se realiza în cadrul acțiunii de fond, dar textul cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cât privește cea de-a doua condiție, anume aceea a "pagubei iminente", instanța a reținut că punerea în executare a actului administrativ contestat va aduce un prejudiciu patrimonial deosebit de însemnat reclamantei, prejudiciu care nu ar mai putea fi recuperat decât pe calea deosebit de anevoioasă a întoarcerii executării, în condițiile în care, s-ar dovedi, în cadrul acțiunii de fond, că nu datorează sumele cuprinse în actele administrative contestate.
De altfel, necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative(în speță reclamantei) este recunoscută și în plan european prin R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, aplicabilă și României.
Cât privește însă capătul de cerere privind suspendarea Deciziei nr. 16951/24.11.2008 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul curent/precedent emisă, deopotrivă de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale T - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale A, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada urmării procedurii prealabile impuse de dispozițiile art.7 din 554/2004, condițiesine qua nonde exercitare a cererii de suspendare, astfel că a respins, ca inadmisibil, acest capăt de cerere.
Pentru cele ce preced, instanța, în temeiul art.15 554/2004, apreciind întemeiată cererea reclamantei, a admis-o și a dispus suspendarea efectelor Deciziei nr.122/2008 emisă de DGFP B privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei pentru regularizarea situației nr.766/2008 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale T - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale A și suspendarea executării Deciziei nr.766/2008, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate împotriva acestor acte administrative.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 al.1 pr.civ. pârâtele au fost obligate, în solidar, în favoarea reclamantei, la plata sumei de 10.3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând instanței admiterea recursului și în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că, hotărârea instanței este de fond este nelegală și netemeinică, deoarece într-adevăr, potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ ""În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente - persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Însă legiuitorul, condiționează posibilitatea admiterii cererii de suspendare de îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute expres de dispozițiile legale invocate anterior.
Din actele existente la dosar nu rezultă îndeplinirea celor două condiții cumulative, iar reclamanta nu a depus nici un înscris dovedit în susținerea cererii sale, care să dovedească existența cazului bine justificat sau din care să rezulte iminența producerii unei pagube, în sensul că o eventuală executare silită ar fi de natură să-i cauzeze un prejudiciu, limitându-se a face afirmații cu caracter general care țin de fondul cauzei și care urmează a fi analizate în cadrul acțiunii în contencios.
În drept au fost invocate prevederilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Împotriva aceleași sentinței a declarat recurs și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B, solicitând admiterea recursului, în temeiul prevederilor art.304/1 și 304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, în conformitate cu prevederile art.14 din Legea nr.554/2004, reclamanta poate cerere suspendarea executării unui act administrativ până la soluționarea acțiunii pe fondul cauzei, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unor pagube iminente.
Pentru a demonstra îndeplinirea celor două condiții contestatoarea a făcut trimitere la motive care privesc netemeinicia actului de impunere emis de către autoritatea vamală, precum și la situația în care s-ar începe executarea silită, plata acestor sume ar prejudicia societatea în mod ireversibil.
Argumentele invocate, arată recurenta nu sunt de natură să justifice suspendarea de către instanță a executării titlurilor executorii, întrucât în speță contestatoarea a omis să demonstreze tocmai faptul că executarea silită a sumei stabilite prin actul de impunere ar avea consecințe grave pentru societate, în sensul producerii unei pagube greu de reparat ulterior.
Mai subliniază și faptul că, simpla începere a executării silite, care în speță nici nu a început până în prezent, nu poate constitui un motiv întemeiat pentru admiterea unei astfel de cereri, întrucât apreciază că, dacă ar fi considerat acest lucru drept suficient, legiuitorul nu ar mai fi condiționat suspendarea, de îndeplinirea unor astfel de criterii.
Solicită totodată instanței a ține cont și de faptul că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește cauze similare, este în sensul respingerii cererilor de suspendare, în situația în care solicitanții nu au făcut dovada clară cu privire la situația financiară a societăților comerciale, din care să rezulte în mod incontestabil că paguba produsă ar fi de natură să conducă societățile în încetare de plăți sau într-o situație financiară care să nu mai poată fi remediată ulterior.
În drept a fost invocat Codul d e procedură civilă și Legea nr.554/2004.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B, ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ"în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond".
Cazul bine justificatimplică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, iarpaguba iminentăconstă, potrivit art.2 lit."s" din Legea nr.554/2004, într-un prejudiciu material viitor, dar previzibil în evidența, sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
În speță, instanța de fond a reținut corect îndeplinirea cerințelor art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă, în condițiile în care reclamanta intimată contestată Decizia nr.122/29.12.22008 emisă de DGFP B și Decizia de Regularizarea situației nr.766/01.09.2008 privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal întocmit de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, motivând că a făcut dovada originii comunitare a bunurilor importate prin factura emisă nr.- din 29 mai 2006 și certificatul EUR 1 nr.A -.
Acest lucru implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat, iar pe de altă parte, prejudiciul suferit de reclamantă prin indisponibilizarea unor sume bănești considerabile ar fi evident, ceea ce ar avea drept rezultat imposibilitatea desfășurării în continuare a activității societății.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 și art.218 alin.2 Cod procedură fiscală, instanța va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate deDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE Ș OPERAȚIUNI VAMALE T, în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILORT Bîmpotriva sentinței nr.548/CA din 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. O-
În concept, 20.01.2010-
Jud. fond
Tehnoredact.--
21.01.2010/ 6 ex.
4 com._22.01.2010
1. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în O, str. -, nr.2B, jud. B
2.AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T cu sediul în B,-, sector 1
3.DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE A cu sediul în A, Zona Industrială de Vest A,-, jud.
4.-" TRANS ROMÂNIA"SRL - O, OP 9, CP 2. - O, jud.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Blaga Ovidiu, Bocșe Elena
