Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.9/CA/2010 -
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - -JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- -- judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud. S M în contradictoriu cu intimatul reclamant - S M,-, jud. SMî mpotriva sentinței nr.444/CA din 20 august 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - suspendare executare act administrativ -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, este la primul termen de judecată, precum și că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.444/CA din 20 august 2009, Tribunalul Satu Mare, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală, a admis cererea formulată de reclamantul domiciliat în S M,-, jud. S M, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5, în sensul că, a dispus suspendarea executării Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. -/27.04.2009 emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, potrivit art.215 proc.fiscală, "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul<LLNK 12004 554 10 201 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
Cauțiunea prevăzută de textul de lege amintit stabilită de instanța de contencios administrativ în cuantum de 4.000 lei, a fost achitată de către reclamant conform de consemnare seria - nr. -/17.08.2009 emisă de CEC BANK.
Art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că, "În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si fără nici o formalitate." De asemenea, alineatul 6 al acestui text de lege, prevede: " Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive."
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că, prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. -/27.04.2009 emisă de pârâtă, în sarcina reclamantului s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 39.049 lei reprezentând majorări de întârziere calculate pentru perioada 26.01.2007-27.04.2009 la impozitul în sumă de 47.447 lei pe câștigul din transferul titlurilor de valoare.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație în condițiile art. 177.proc.fiscală, înregistrată la pârâtă sub nr. 53323/05.06.2009.
Astfel fiind, instanța a constatat că în privința cererii de suspendare a executării formulate de reclamant, sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de Legea nr. 554/2004 și OG. nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal contestat, instanța a constatat că, din argumentele de fapt și de drept invocate de către reclamant și din înscrisurile depuse în probațiune fără a se prejudicia fondul litigiului, rezultă indicii serioase privind nelegalitatea actului a cărei suspendare s-a solicitat astfel că, în speță este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat prevăzută de art. 14, raportat la art. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea contenciosului administrativ potrivit căruia, "cazul bine justificat", este definit ca fiind "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ."
De asemenea, în cauză s-a apreciat că este îndeplinită și condiția existenței unei pagube iminente în sensul definit de art. 2 lit. s din lege -"prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Astfel, s-a constatat că titlul de creanță contestat de reclamantă stabilește obligații de plată suplimentare cu accesorii aferente în cuantum considerabil și care crește pe zi de întârziere la plată și că, în măsura în care actul administrativ fiscal devenit titlu executoriu, se pune în executarea silită în conformitate cu normele de executare silită, iar contestația reclamantului sau chiar acțiunea principală s-ar admite, în patrimoniul reclamantului se creează un prejudiciu evident în sensul că acesta efectuează o plată la bugetul unității administrativ teritoriale, care ulterior este posibil să fie constatată ca nedatorată, iar restituirea acesteia să fie împiedicată de dificultățile notorii de restituire a sumelor încasate nelegal de către bugetul de stat.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat, că prin suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate până la soluționarea cauzei bugetul de stat nu este serios afectat și că prin luarea acestei măsuri urgente și vremelnice se evită crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Constatând ca îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, în temeiul acestei dispoziții legale, respectiv a art. 8,10,18 din același act normativ, art. 209 alin. 4 și art. 215 alin. 2.proc.fiscală, instanța a admis cererea reclamantului, a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat în măsura contestării acestuia, până la pronunțarea instanței de fond, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor de timbru a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând instanței admiterea recursului și pe cale de consecință, respingerea acțiunii în contencios administrativ( a cererii de suspendare a executării deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.- din 27 aprilie 2009) până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, prin decizia emisă de DGFP S M - SMs -au stabilit în sarcina contestatorului obligații fiscale accesorii în sumă de 39.049 lei și că această decizie a fost întocmită cu respectarea prevederilor legale.
Mai arată recurenta că, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, fiind cunoscut și faptul că actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, iar neexecutarea lui este contrară unei buni ordine juridice, într-un stat de drept și o democrație constituțională.
În consecință, suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție, de la regula executării din oficiu.
Aspectele indicate de reclamant nu sunt în măsură să justifice suspendarea executării deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii mai mult motivele invocate de către acesta vizează în fapt fondul cauzei, respectiv nelegalitatea deciziei.
Apreciază recurenta că, susținerile reclamantului privind nelegalitatea actului administrativ, nu pot fi primite sub pretextul că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat, întrucât prezenta cauză nu are ca obiect stabilirea legalității actului administrativ fiscal, menționând totodată că, până la anularea de către instanța de judecată a actului administrativ, acesta se bucură de prezumția de legalitate.
Din probele administrate în cauză nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de lege, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube prin executarea actului administrativ, în privința căruia s-a cerut anularea.
În consecință, solicită instanței respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal, deoarece motivele invocate de petent nu sunt de natură a justifica suspendarea actului administrativ atacat.
Intimatul, deși legal citat nu s-a prezent la dezbaterea cauzei și nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004"în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond".
Cazul bine justificatimplică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, iarpaguba iminentăconstă, potrivit art.2 lit."s" din Legea nr.554/2004, într-un prejudiciu material viitor, dar previzibil în evidența, sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
În speță, instanța de fond a reținut corect îndeplinirea cerințelor art.14 din Legea nr.554/2004 în condițiile în care reclamantul intimat contestată Decizia pârâtei recurente cu nr.- din 27 aprilie 2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii, invocând nelegalitatea sumelor menționate în titlul de creanță raportat la prevederile art.67 alin.3 lit."a" și alin.4, art.83 alin.3/1 și art.84 alin.5 și 6 din Codul Fiscal. Acest lucru implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat, iar pe de altă parte, având în vedere valoarea obligațiilor de plată stabilite în sarcina reclamantului, prejudiciul suferit de acesta prin indisponibilizarea unor sume bănești considerabile, ar fi evident, ceea ce ar avea drept rezultat imposibilitatea desfășurării în continuare a activității societății.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.14 din Legea nr.554/2004 și art.218 alin.2 Cod procedură fiscală, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Sîmpotriva sentinței nr.444/CA din 20 august 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. O-
În concept, 20.01.2010-
Jud. fond
Tehnoredact.--
21.01.2010/ 4 ex.
2 com.__________
1. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud. S
2. - S M,-, jud. S
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Blaga Ovidiu, Bocșe Elena
