Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 836/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.836
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.09.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A - DIRECȚIA DE DEZVOLTARE ȘI ASISTENȚĂ COMUNITARĂ și de pârâtul MUNICIPIUL A prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.47/20.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâții - intimați și PRIMARUL MUNICIPIULUI A, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 04.09.2008 întâmpinare din partea reclamantului - recurent Consiliul Local al Municipiului A la recursul formulat de pârâtul Municipiul A prin Primar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în baza dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.47 din 20.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad stabilește că în cauză este competentă să se pronunțe Secția civilă, căreia i se va trimite cauza, și nu secția de contencios administrativ și fiscal, sesizată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului
Considerentele care au condus instanța la soluția dată au fost, în esență următoarele:
Tribunalul constată că, prin cererea înregistrată la 6 mai 2008, Consiliul Local al Municipiului A - Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară Aac hemat în judecată pe Primarul Municipiului A, și Municipiul A, reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului A și a solicitat suspendarea Dispoziției nr.185 din 22 ianuarie 2008, referitoare la aplicarea prevederilor Legii nr.10/2001, cu privire la restituirea în natură a imobilului situat în A,-, precum și a Dispoziției nr.926 din 19 februarie 2008, privind îndreptarea erorii materiale din Dispoziția nr.185 din 22 ianuarie 2008, ambele emise de Primarul Municipiului A, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei; obligarea Primarului Municipiului A de a depune, în copie, dosarul administrativ care a stat la baza emiterii dispozițiilor; constatarea nelegalității Dispoziției nr.185 din 22 ianuarie 2008 și a Dispoziției nr.926 din 19 februarie 2008 și anularea acestora.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în imobilul situat în A,-, proprietatea Municipiului A și care face parte din domeniul public al acestuia, funcționează un adăpost de noapte, un centru de zi și un izolator medical pentru persoanele fără adăpost.
Prin Dispoziția nr.185 din 22 ianuarie 2008 și prin Dispoziția nr. 926 din 19 februarie 2008, ambele emise de Primarul Municipiului A, imobilul menționat mai sus a fost restituit, în natură, pârâtului. Prin restituirea, în natură, a imobilului, Primarul Municipiului Aaî ncălcat un interes legitim public, așa cum este definit la art.2, alin.1 lit. r) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, respectiv "interesul care vizează satisfacerea nevoilor comunitare" și "realizarea competenței autorităților publice".
Prin întâmpinare, (filele 24 - 27), pârâtul Municipiul A, reprezentat prin Primarul Municipiului Aai nvocat necompetența acestei instanțe, solicitând ca pricina să fie soluționată la judecătorie, conform dispozițiilor art.1 și 3 din Codul d e procedură civilă. De asemenea, a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primarului Municipiului A, în temeiul dispozițiilor art. 62 alin.1 din Legea nr. 215/2001, republicată.
Cu privire la excepția de necompetență a Secției de contencios administrativ și Fiscal a Tribunalului Arad, Consiliul Local al Municipiului Aad epus note de ședință ( fila 21 ), susținând că, instanța sesizată este competentă în temeiul dispozițiilor art.2, pct.1 lit. d) din Codul procedură civilă și ale art.10 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere dispozițiile art. 137 alin.1 raportat la art. 158 alin.1 Cod procedură civilă, instanța examinează excepția necompetenței sale, conchizând:
Potrivit art.26 alin.3 al Legii nr.10/2001, privind regimul juridic a unor imobile preluate în mod abuziv, decizia sau după caz dispoziția de respingere a notificării sau cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripției se află sediul unității deținătoare. La aceeași competență specială, trimit și dispozițiile art.27 alin.7 a legii menționate, în cazul dispozițiilor și deciziilor de restituire parțială al imobilelor precum și pentru dispozițiile sau deciziile emise în situația imobilelor - construcții demolate, conform art.32 alin.2 al aceleiași legi.
În materia instanței competente să se pronunțe asupra deciziei sau dispoziției de soluționare a notificării, conținută de art.26 alin.3 și de celelalte norme juridice mai sus arătate din Legea nr.10/2001, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. IX din 20 martie 2006 ( publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 653 din 28 iulie 2006), care a stabilit, cu putere obligatorie potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, că instanța căreia îi revine competența de a soluționa cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr.10/2001, este secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică respectivă. Decizia a luat în examinare practica judiciară diversă a instanțelor judecătorești din țară, analizând și acele hotărâri ale instanțelor care au considerat că judecătoria este competentă să soluționeze aceste cereri.
Toate considerentele deciziei, sunt reținute de instanță pentru rațiuni de simetrie juridică ce le face aplicabile și speței de față, astfel:
- inconsecvența legiuitorului și necorelarea dispozițiilor legale din actele normative în discuție nu pot fi opuse necesității ca toate litigiile privind examinarea legalității dispozițiilor, respectiv deciziilor, date în materia Legii nr.10 să fie judecate de o instanță unică, stabilită de legea specială;
- competența materială a Secției civile a tribunalului este impusă nu numai de reglementarea națională ci și de ansamblul reglementărilor internaționale; articolului 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale potrivit căreia,orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil", nu i se poate da o altă semnificație decât aceea dedusă din caracterul titlului de proprietate care, fiind de natură patrimonială, este un drept civil. Astfel, în caz de contestare, protecția acestui drept nu poate fi asigurată decât de un tribunal care are plenitudine de jurisdicție, putând să examineze dispozițiile privind imobilele aflate sub incidența Legii nr.10, ca acte civile. Concluzia instanței supreme este că asemenea litigii,nu pot intra decât în sfera de competență procesuală pur civilă" și în nici un caz în aceea specifică contenciosului administrativ.
Consiliul Local al Municipiului A, reclamant și pârâtul Municipiul A prin Primar declară recurs împotriva suscitatei soluții, menținându-și punctele de vedere exprimate în fața tribunalului.
Reclamantul recurent arată că soluționarea acțiunii cade în competența instanței de contencios, întrucât, dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 se referă la atacarea dispoziției de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, nu și la deciziile sau dispozițiile prin care s-au restituit în natură anumite imobile, respectiv nu și la acțiunile terților. Invocă și principiul disponibilității părții în procesul civil.
Recurentul pârât, Municipiul A, învederând că reclamantul este un terț față de emitentul actelor atacate cât și față de beneficiarul dispoziției de restituire în natură care deține titlu executoriu pentru punerea în posesie, poate acționa în justiție doar pe calea dreptului comun, la Judecătoria Arad.
Analizând recursurile de față, Curtea constată că tribunalul a soluționat legal și temeinic excepția în discuție, pentru considerentele pe care Curtea și le va însuși.
Având în vedere forța obligatorie a Deciziei date în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu nr. IX din 20.03.2006, în temeiul art.329 alin.3 Cod procedură civilă, prin care se stabilește că instanța căreia îi revine competența de soluționare a cererilor de natura celei în cauză este secția civilă a tribunalului, Curtea va da eficiență acesteia și va menține sentința atacată, urmând ca instanța competentă să ia în discuție cererile și apărările părților sub toate aspectele procedurale și de drept material aferente acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul Consiliul Local al Municipiului A și de pârâtul Municipiul A prin Primar, împotriva sentinței civile nr.47/20.05.08, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 11.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - LIBER
GREFIER,
- -
RED:/04.11.08
TEHNORED:/05.11.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Răzvan Pătru, Claudia
