Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 85/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.85
Ședința publică din 21.01.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 1176/14.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - COM SRL - A și pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice Chișineu C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtelor recurentă și intimată, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Cererea scutită de plata taxei de timbru, conform disp. Art. 17 din Lg. Nr. 146/1997 republicată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtelor recurentă și intimată depune delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 27.05.2009 și precizată, reclamanta - COM SRL a chemat în judecată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI CHIȘINEU C, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 75/04.03.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului
Prin sentința civilă nr. 1176 din 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis acțiunea în contencios administrativ precizată exercitată de reclamanta - COM SRL, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI A și s-a dispus suspendarea efectelor deciziei de impunere nr. 75/04.03.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A - Activitatea de Inspecție Fiscală până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ înregistrate în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 510,3 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii atacată s-a reținut în esență următoarele:
Prin decizia privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 75/04.03.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A s-a stabilit în sarcina reclamantei, printre altele, obligația de plată a sumelor de 13.947 lei, reprezentând TVA și 2.399 lei, cu titlu de majorări de întârziere aferente, precum și 3.728 lei impozit pe profit și 641 lei majorări de întârziere aferente acestui impozit.
Reclamanta a formulat contestație împotriva actului administrativ, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A sub nr. 23.03.2009.
Anterior soluționării contestației, Administrația Finanțelor Publice a Mun. Aae mis titlul executoriu nr. 464/30.04.2009 împotriva reclamantei în baza deciziei de mai sus, ca urmare a expirării termenului de plată, precum și somația nr. -/500/30.04.2009 pentru sumele de mai sus în dosarul fiscal nr. 30.04.2009.
Prin decizia nr. 646/03.06.2009, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Aaa dmis parțial contestația reclamantei astfel: a anulat obligația de plată a sumelor de 6.014 lei TVA și 1.035 lei majorări de întârziere aferente TVA, precum și cea de achitare a sumelor de 3.728 lei impozit pe profit și 641 lei majorări de întârziere aferente acestui impozit. A fost respinsă contestația pentru suma de9.297 lei compusă din 7.933 lei TVA și 1.363 lei majorări de întârziere.
Reclamanta a formulat între timp și acțiune de drept comun prin care solicită anularea parțială a deciziei nr. 646/03.06.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului A, precum și a deciziei de impunere nr. 75/04.03.2009.
Această decizie de impunere a fost emisă în urma unui control fiscal dispus în baza deciziei nr. 23/16.01.2009, stabilindu-se că reclamanta datorează o TVA suplimentară în sumă de 13.947 lei în urma reverificării tranzacțiile dintre reclamantă și - SRL, în special contractul de vânzare - cumpărare nr. 28/23.01.2008 în care nu se precizează cuantumul prețului, ci doar criteriile de determinare a acestuia raportat la valoarea subvenției pe cap de animal (bovine), fiind emisă factura nr. -/04.02.2008 pentru prețul de 7.556,5 lei. Pârâta a reținut că au fost emis și alte două facturi: nr. 52/15.09.2008 și nr. 58/15.12.2008. Pârâta a ținut cont în cadrul reverificării efectuate de prețurile practicate pentru produse similare între alte societății în momentul tranzacției de mai sus.
În cadrul procedurii prealabile, reclamanta a prezentat pârâtei și copia adresei nr. 42/12.03.2009 emisă de - SRL și a adresei din 12.03.2009 a - 3N 2000 SRL, ce au fost avute în vedere de organul fiscal la admiterea parțială a contestației.
Tribunalul a reținut că, condițiile cumulative pentru admiterea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ fiscal, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 215 alin. 2 și art. 205 din Codul d e procedură fiscală, sunt: formularea contestației împotriva actului administrativ fiscal a cărui suspendare se solicită; depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate; existența unui caz bine justificat pentru suspendarea actului, ce presupune verificarea aparenței legalității acestuia și prevenirea unei pagube iminente, prin care se înțelege o pagubă ce ar putea să îi creeze un dezechilibru financiar dificil de redresat și chiar incapacitate de plată.
Reclamanta a probat îndeplinirea primelor două cerințe prin depunerea la dosar a copiei contestației administrative împotriva deciziei nr. 75/04.03.2009, ce a și fost soluționată în timpul procesului, precum și prezentarea copiei recipisei de consemnare nr. -/1/15.06.2009 eliberată de CEC Bank Suc. A, ce dovedește depunerea cauțiunii în cuantum de 3.270 lei.
În scopul dovedirii pagubei iminente, reclamanta a depus la dosar copia balanței de verificare analitică financiară 01.04.2009 - 30.04.2009, act care reflectă o pierdere înregistrată de societate până la 30.04.2009 de 173.066,45 lei, fără realizarea unui profit, precum și existența unui împrumut bancar de 225.450 euro realizat la 21.06.2006 pe 5 ani.
În aceste condiții, față de pierderea financiară de reclamantei și absența profitului, a creditului bancar, pe care trebuie să îl ramburseze, dar și a admiterii parțiale a contestației prealabile a acesteia chiar de către pârâtă, astfel încât datoria fiscală a fost redusă la 9.297 lei, instanța de fond a considerat că reclamanta a dovedit și îndeplinirea ultimelor două cerințe ale suspendării actului administrativ.
Astfel, ținând cont și de faptul că datoria rămasă de 9.297 lei este garantată cu o cauțiune de 3.270 lei (achitată anterior cunoașterii de către instanță a modului de soluționare a contestației prealabile), ce reprezintă 35% din valoarea creanței fiscale de mai sus, iar reclamanta a înregistrat deja pe rolul Tribunalului Arad (în dosarul nr-) acțiunea de drept comun împotriva aceluiași act administrativ, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel că va admite acțiunea și va suspenda efectele deciziei de impunere nr. 75/04.03.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A - Activitatea de Inspecție Fiscală până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ înregistrate în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Văzând că pârâta a căzut în pretențiuni, prin încuviințarea cererii principale, instanța, în baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, a obligat pârâta să plătească suma de 510,3 lei cheltuieli de judecată, compuse din onorariul avocațial (500 lei astfel cum rezultă din chitanța nr. 48/23.06.2009 eliberată Cabinet de Avocat ) și taxele legale aferente acțiunii (10 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 3 lit. e din Legea nr. 146/1997 modificată și 0,3 lei timbru judiciar cât prevede art. 3 alin. 1 și 3 din OG nr. 32/1995 modificată, cu înlăturarea sumei de 9,7 lei timbru judiciar achitată în plus de reclamantă).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate cu netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului de arată că în mod greșit prima instanță a apreciat că "au fost îndeplinite cerințele suspendării actului administrativ.
Suspendarea actelor juridice reprezintă operația juridică de întrerupere a efectelor acestora. Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care la rândul său se bazează pe prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate. De aici, principiul executării din oficiu (executio ex oficio), deci actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative apare ca o situație de excepție.
Din modul în care este formulat textul art. 14. alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a rezultat că suspendarea nu se poate acorda decât în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unor pagube iminente, două condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.
Deci, prima condiție care trebuie îndeplinită este aceea ca motivele suspendării să fie bine justificate, ceea ce înseamnă că ele trebuie să apară de la prima vedere ca fiind temeinice și sa creeze de la început o îndoiala puternica asupra legalității actului administrativ contestat.
Această condiție nu este îndeplinită arată recurenta, și după cum se poate observa din cererea, formulată, această condiție este motivată lapidar.
O altă condiție, care se cere îndeplinită în directa legătură cu prima, este aceea că prin măsura suspendării să se prevină producerea unei pagube iminente, este necesar, ca intimata - reclamantă să fie amenințată, prin executarea actului administrativ, cu o vătămare iminenta și deci ireparabilă.
Nu se poate discuta nici un moment despre o vătămare iminentă și ireparabilă având în vedere și suma redusă care a fost stabilită suplimentar și anume 9.297 lei.
Intimata - reclamantă trebuie să justifice îndeplinirea condiției de mai sus prin prezentarea de dovezi legate de starea de fapt, de diligențele depuse, efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială.
Atât cazul bine justificat cât și paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ, trebuie sa fie indicate în concret și probate cu înscrisuri de către intimata-reclamantă. din care să rezulte că situația în care se alia aceasta este un caz bine justificat și raportat la situația debitelor calculate, luarea din patrimoniul său a unei sume de bani i-ar crea o pagubă iminentă.
Or, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor mai sus amintite, care nu se prezumă, ci trebuiau dovedite pentru fiecare caz în parte.
Precizează că nu se află în prezența unei pagube iminente raportat și la suma foarte mică care urmează a fi executată.
Având în vedere că cererea de suspendare a reclamantei, nu este dovedită cu nici o dovadă pertinentă, este evident că nu au fost îndeplinite condițiile exprese prevăzute de art. 14 din Legea nr. 544 2004 neputând fi vorba de o paguba iminentă
Mai mult decât atât prevederile art. 14 din legea nr. 554/2004 se regăsesc în nr. R (89) 8 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind protecția judiciară provizorie în materie administrativă, care stabilește cu valoare de principiu că măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate și sub condiția existenței unui caz prin acea împotriva validității actului respectiv.
În drept, recurenta a indicat disp. Art. 304 pct.7 și 9, art. 304 ind. 1. pr. Civilă.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca nefondat si va menține ca temeinica si legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Recurenta arată că nu sunt întrunite în speță condițiile cumulative prev. De art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, apărare ce nu poate fi primită nici de către instanța de recurs, întrucât după cum corect a reținut și instanța de fond, eclamanta a probat îndeplinirea primelor două cerințe prin depunerea la dosar a copiei contestației administrative împotriva deciziei nr. 75/04.03.2009, ce a și fost soluționată în timpul procesului, precum și prezentarea copiei recipisei de consemnare nr. -/1/15.06.2009 eliberată de CEC Bank Suc. A, ce dovedește depunerea cauțiunii în cuantum de 3.270 lei.
În speță este îndeplinită condiția pagubei iminente, care este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Lg. Nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ca fiind,prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public
Ce a dea doua condiție prevăzută de art. 14 alin. 1 din Lg.554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv să existe un cazbine justificat,definit de art. 2 alin. 1 lit. t din Lg. Nr. 554/2004 ca fiind, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,reiese din împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În speță, această condiție este îndeplinită având în vedere motivele invocate relativ la nelegalitatea actului atacat.
În scopul dovedirii pagubei iminente, reclamanta a depus la dosar copia balanței de verificare analitică financiară 01.04.2009 - 30.04.2009, act care reflectă o pierdere înregistrată de societate până la 30.04.2009 de 173.066,45 lei, fără realizarea unui profit, precum și existența unui împrumut bancar de 225.450 euro realizat la 21.06.2006 pe 5 ani.
În aceste condiții, față de pierderea financiară a reclamantei și absența profitului, a creditului bancar, pe care trebuie să îl ramburseze, dar și a admiterii parțiale a contestației prealabile a acesteia chiar de către pârâtă, astfel încât datoria fiscală a fost redusă la 9.297 lei, instanța de fond în mod corect și cu respectarea dispozițiilor legale în materie a considerat că reclamanta a dovedit și îndeplinirea ultimelor două cerințe ale suspendării actului administrativ.
Necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrativ-fiscale (în speță contribuabilului) este recunoscută și în plan european prin R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei, recomandare invocată de însăși recurenta pârâtă și potrivit căreia instanța, chemată să decidă măsura de protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea lui.
Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fără să fie incident vreunul din motivele prev. De art. 304 pct. 7 și 9. pr. Civilă, care impun modificarea hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă PAî mpotriva sentinței civile nr. 1176/14.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - COM SRL -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./09.02.2010
Tehnored./10.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Diana Duma
