Anulare act administrativ . Decizia 80/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.80
Ședința publică din 21.01.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A și împotriva sentinței civile nr. 1159/06.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată ORGANIZAȚIA " REVOLUȚIONARĂ 89 A, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat - în aflat în substituirea av. - - în reprezentarea pârâtei recurente, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul pârâtei timbrat cu 2 lei taxă timbru și 0,3 lei timbru judiicar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 04.01.2010 reclamanta intimată a depus întâmpinare și împuternicire avocațială iar la data de 12.01.2010 reprezentantul reclamantei intimate - avocat a depus cerere de amânare arătând că la acest termen de judecată se află la instanța din Chișineu
Avocat - depune împuternicire avocațială, delegație de substituire și întâmpinare și arată că nu se opune acestei cereri.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul reclamantei intimate ORGANIZAȚIA " REVOLUȚIONARĂ 89 A - avocat, ca nefiind dovedită și în concordanță cu dispozițiile art. 156 alin. 1. pr. civilă și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris și respingerea recursului formulat de pârâta Primăria Municipiului A pentru motivele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
După dezbateri dar înainte de încheierea ședinței de judecată, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente Primăria Municipiului A, depune împuternicire de reprezentare juridică și pune concluzii de admitere a recursului și de modificare a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Arad sub nr- reclamanta Organizația " Revoluționară 89" Aas olicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului A - Direcția Strategii Publice și Comunicare - Serviciul Autorizații și - Serviciu Autorizații din cadrul Primăriei A, să se constate că în mod abuziv, nelegal, neîntemeiat, s-au anulat prin dispozițiile Primarului autorizațiile pentru executarea serviciului public de transport persoane/bunuri în regim de taxi, activitate pe care reclamanta o desfășoară în mod legal, solicitând anularea dispozițiilor primarului, obligarea Primăriei municipiului A, Primarul și pârâta la recunoașterea și vizarea anuală a autorizațiilor emise inițial care au valabilitate până la 20.09.2011 ori la emiterea altor autorizații care sunt necesare desfășurării activității de taxi, cu obligarea pârâților dacă se opun la admiterea cererii, la plata tuturor cheltuielilor judiciare.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că Autorizațiile cu nr. 616, 762 și 763 au fost emise în mod legal cu valabilitate pentru 5 ani, până la 20.09.2011 în baza documentelor legale aprobate de către organele competente.
Reclamanta solicită ca pârâții să depună la dosarul cauzei dispozițiile Primarului prin care s-au anulat autorizațiile respective, deoarece acestea nu au fost comunicate, singur răspuns verbal fiind dat de pârâta celor doi reprezentanți ai reclamantei care i-au înștiințat doar despre suspendarea autorizațiilor, motiv care a și determinat formularea sesizării nr. 62782/28.10.2008 pentru a solicita argumente legale și motivația pentru luarea acestei măsuri administrative abuzive, sesizare care a fost soluționată prin răspunsul dat tot de către șefa serviciului autorizații, respectiv fără ca Primarul municipiului A să emită un răspuns oficial la solicitarea reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 1159/06.07.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Organizația " Revoluționară 89" A, în contradictoriu cu pârâtul Primăria Municipiului
A anulat în parte Dispoziția nr. 12043/30.10.2007 și Dispoziția nr.22/07.01.2008 emise de Primarul municipiului A, privitor la anularea autorizațiilor pentru executarea serviciului public de transport persoane în regim de taxi nr. 616/2006; nr. 762/2006; nr. 763/2006 cu valabilitate până la 20.09.2011.
A respins acțiunea față de pârâta pentru lipsa calității procesuale pasive. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând excepția prematurității actului invocată de pârâta, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată întrucât reclamanții au făcut dovada în baza art. 7 din Legea 554/2004 a îndeplinirii procedurii prealabile prin sesizarea nr. 62782/28.10.2008 la care s-a primit răspunsul nr. 62782/29.10.2008, după care s-a formulat acțiunea în instanță.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune instanța a respins ca neîntemeiată și această excepție deoarece reclamanta a făcut dovada că Dispozițiile emise de primar și atacate în instanță nu au fost comunicate petenților în termenul legal prevăzut de lege, iar procesul verbal la care reclamanta face trimitere nu face dovada deplină pentru comunicarea Dispozițiilor atacate în instanță fiind contrazis în principal de faptul că, Dispoziția nr. 22/7.01.2008 a fost emisă ulterior, la data de 7.01.2008, iar pârâtul susține că lista cu autorizațiile retrase a fost afișată în data de 4.01.2008, deci anterior emiterii actului administrativ contestat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei instanța de fond a constatat că excepția invocată este întemeiată și va fi admisă întrucât în cauză pârâta nu este emitentul celor două dispoziții atacate în instanță.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a primăriei Municipiului Aaf ost respinsă întrucât prin precizarea de acțiune reclamanții au solicitat chemarea în judecată a intimatei prin primarul municipiului A, ca reprezentant al autorității administrației publice locale și emitent al actelor administrative atacate, iar pe de altă parte răspunsul dat la plângerea formulată de către reclamanți, este emis de către serviciul Direcției Strategii Publice - Serviciul autorizații din cadrul Primăriei Municipiului A, astfel că are calitate de pârât în cauză, ca emitent al adresei nr. 62782/29.10.2008 a cărei anulare reclamanții o solicită.
Pe fond, din actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut în fapt următoarele:
În baza Autorizației nr. 616 din 20.09.2006 emisă de Primarul municipiului A s-a autorizat Revoluționară pentru a executa serviciul public de transport persoane/ bunuri în regim de taxi, începând cu data de 20.09.2006 până la data de 20.09.2011.
După cum în baza Autorizației nr. 762 din 20.09.2006 posesorul Autorizației nr. 616 d-nul, a fost autorizat de primarul municipiului A pentru executarea serviciului public de transport persoane/ bunuri în regim de taxi cu autoturismul cu nr. de înmatriculare B - - - 11/04 începând cu dat de 20.09.2006 până la data de 20.09.2011.
De asemenea Primarul municipiului Aae mis Autorizație nr. 763 / 20.09.2006 valabilă pentru executarea serviciului public de transport cu autoturismul cu nr. de înmatriculare B - --11/04 începând cu data de 20.09.2006 până la data de 20.09.2011.
Autorizațiile mai sus menționate au fost obținute după ce în prealabil Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a emis licența de Transport Rutier Public în Regim de cu seria - nr. - cu valabilitate până la 24.04.2001, licența de execuție pentru vehicule pentru transport Rutier Public în regim de taxi cu seriile și nr. - și - cu valabilitate până la 25.04.2001; licența de Execuție pentru activitate de Dispecerat cu seria - nr. 00835 cu valabilitate până la 26.03.2021 și Licența de Execuție pentru activitatea de Dispecerat cu seria - cu nr. - cu valabilitate până la 30.05.2010, licență ce a fost primită prin cesiune de la Diesel.
Conform contractului de cesiune nr. 1881/21.10.2004 încheiat între SC Diesel SRL în calitate de cedent și Organizația " Revoluționară 89", reclamanta a preluat licența de utilizare a pentru Furnizarea de Rețele de Comunicații Electronice de Uz cu valabilitate 05.01.2005- 04.01.2010 (fila 26 dosar).
Cu adresa nr. 8410/06.02.2007 Inspectorul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației a dat acordul pentru preluarea drepturilor de utilizare a frecvențelor radioelectrice aparținând titularului SC Diesel.
Prin adresa nr. 14902 /27.02.2007 Guvernul României a emis licență a utilizare a Radio având ca titular Organizația " Revoluționară 89" având ca perioadă de valabilitate termenul de 01.10.2009 ( fila 34).
Iar Inspectoratul General pentru Construcții și Tehnologia Informației a emis pentru titulara Organizația Revoluționară 89, Autorizația de asigurare a prevederilor nr. T/0051/2004 (fila 35).
Din procesul verbal seria - /10/ 30.05.2007 încheiat de Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației rezultă că în urma controlului efectuat de reprezentantul I furnizorul rețelei de radiocomunicații a Organizației Revoluționară 89 - deține documentele legale de autorizare atât ca operator de transport în regim de taxi cât și pentru activitatea de dispecerat (fila 38 dosar).
Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că în mod nelegal Primarul municipiului Aae mis atât Dispoziția nr. 12043/30.10.2007 cât și Dispoziția nr. 22/07.01.2008.
În primul rând Dispoziția nr. 12043/30.10.2007 se referă la reținerea autorizației de taxi nr. 1162 eliberată pentru autorizația - - 07- cu termen de valabilitate până la 20.11.2011, iar Dispoziția nr. 22/07.01.2008 emisă de Primarul municipiului A priveșteretragerea unor autorizațiitaxi, în lista celor vizați la poziția 32 și poziția 33 figurând și autorizația nr. 762 și nr. 763 eliberate pe numele reclamantei.
Art. 1 din Legea nr. 38/20 ianuarie 2008 privind transportul în regim de taxi definește autorizația pentru efectuarea transportului în regim de taxi sau autorizația de transport ca fiind documentul eliberat în condițiile legii de autoritatea de autorizare care atestă faptul că un transportator este autorizat să execute transport respectiv la lit. "e" se prevede că Autorizația taxi este copia conformă a autorizației de transport în regim de taxi, care dă dreptul transportatorului autorizat de a utiliza un autovehicul.
Potrivit art. 8 din Legea 38/2008, autorizația de transport se eliberează de autoritatea de autorizare pe durată nedeterminată și este valabilă în condițiile vânzării acesteia la fiecare 5 ani de către aceasta, odată cu verificarea condițiilor care stau la baza emiterii unei astfel de autorizații.
Conform art. 14^3din același act normativ retragerea autorizației de transport se realizează de către autoritatea de autorizare și are drept consecință pierderea calității de transport autorizat.
Într-adevăr așa cum rezultă din prevederile art. VIII din Legea nr. 265/19 iulie 2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003, " în termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentei legi, toți operatorii deținători ai autorizației taxi obținută în conformitate cu prevederile Legii nr. 38/2003, în condițiile deținerii autovehiculelor respective pe baza unui contract de închiriere, se vor prezenta cu aceste documente la autoritatea de autorizare pentru verificarea valabilității acestora. Autorizațiile taxi găsite neconforme sau care nu au fost prezentate pentru verificare în termenul stabilit, vor fi reținute obligatoriu cu autoritatea de autorizare".
Este relevant a fi reținut că prin adresa nr. 62119/10/21.09.2007 se solicită reclamantei să se prezinte la Primăria municipiului A pentru a preda autorizația de taxi anulată ( fila 54 dosar), informând reclamanta despre faptul că toate instituțiile cu activitate de control asupra taximetriștilor au fost informate de faptul căautorizația taxi a fost anulată.
Cu toate acestea, așa cum rezultă din dispozițiile primarului depuse în instanță la dosarul cauzei, rezultă că Dispoziția nr. 12043 fost emisă la data de 30.10.2007, iar Dispoziția nr. 22 fost emisă la data de 07.01.2008, deci ulterior înștiințării reclamantei și organelor de control despre faptul anulării autorizației de taxi.
În altă ordine de idei, instanța a constatat că din adresa menționată de către intimată în apărare cu nr. 62119/21.09.2007, nici nu rezultă care dintre autorizațiile taxi deținute de reclamantă a fost anulată.
De altfel și dispozițiile emise cu privire la reținerea autorizației taxi sau retragerea acestora prin dispoziția nr. 22/07.01.2008 sunt neconforme cu legea întrucât nu îndeplinesc cerințele obligatorii a motivării în fapt și a indicării în concret a temeiului legal a soluției de anulare a autorizației de taxi, mai ales că pentru nerespectarea termenului stipulat la art. VIII din Legea nr. 265/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003, legiuitorul a prevăzut sancțiunea administrativă doar a reținerii autorizației de taxi și nicidecum a retragerii și anulării acesteia.
De asemenea s-a reținut și faptul că din adresa nr. 54048/119/09.08.2007 rezultă că, procedura de atribuire a autorizațiilor taxi este sistată până la publicarea în Monitorul Oficial a Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor, iar prin adresa nr. 78564/467/05.12.2007 reclamanta este înștiințată să prezinte actele necesare în vederea verificării sub sancțiunea anulării în caz de neprezentare începând cu data de 01.01.2008.
În mod neîntemeiat în pofida Recomandării date de Camera Națională a din România (fila 16 dosar) și a titularizării definitive a licenței de dispecerat preluată de către reclamantă de la cele două firme, contrar prevederilor alin. 2 pct. a,b,c,d,e din articolul de lege menționat pârâtul a procedat la emiterea celor două dispoziții de aplicare a măsurilor administrative sancționatorii.
Cu toate că prin adresa nr. 4706/53/29.01.2007 emisă de Primăria municipiului A se înștiințează reclamanta că în cazul nedepunerii unei copii de pe un nou contract de dispecerizare se va aplica sancțiunea prevăzută de art. 56 alin. 1 lit. a din legea nr. 38/2003, respectivsuspendarea autorizației de taxi, pârâta a procedat în cazul autorizației cu nr. 1162 la reținerea acesteia respectiv pentru autorizația cu nr. 762 și nr. 763retragerea autorizației de taxi.
Motivele invocate de către pârât prin întâmpinare și care au stat la baza aplicării măsurilor sancționatorii prin cele două dispoziții cu referire la emiterea bonurilor nefiscale (fila 147 dosar) nu au fost considerate argumentele legale care să justifice temeinicia celor două acte administrative emise întrucât în primul rând așa cum rezultă din adresa nr. 8359/12.02.2009 anexată bonurilor fiscale, acestea nu au legătură cu autorizațiile de taxi care fac obiectul prezentei cauze, iar sesizarea este făcută de Camera taximetriștilor din A ulterior emiterii celor două Dispoziții atacate în instanță.
În al doilea rând, tot cu privire la această motivație a pârâtului, s-a considerat semnificativ a se reține că deși în apărare se invocă că această neregulă persistă din anul 2007, 2008, pârâtul nu face nici o dovadă cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei că pentru săvârșirea acestei contravenții reclamanta a fost sesizată sau că s-a aplicat în decursul celor 2 ani o sancțiune administrativă principală în baza căreia să se fi impus și aplicarea măsurii administrative complementare în condițiile prev. de art. 55 din Legea 38/2003 modificată.
Și, nu în ultimul rând, într-adevăr așa cum corect se susține în întâmpinarepe lângă sancțiunea prevăzută la art. 55se pot dispune și măsuri administrative ca sancțiuni complementare, de genul celor aplicate de către pârât inclusiv retragerea sau anularea unor autorizații de taxi dacă pe taxi este utilizat un alt aparat de taxat decât cel fiscalizat corespunzător sau un aparat de taxat nefiscalizat.
Dar invocarea acestor argumente doar în acest stadiu procesual și fără un suport legal probator care să se coroboreze cu chestiunile de fapt și de drept pertinente pentru ca instanța să poată statua asupra legalității măsurilor administrative impuse prin actele administrative atacate, nu fac decât să justifice temeinicia argumentelor invocate de către reclamantă, respectiv că emiterea formală a actelor contestate, fără a se verifica și proba în concret dacă condițiile legale care au stat la baza emiterii autorizațiilor de taxi pe numele reclamantei se circumscriu sau nu prevederilor din lege, aduc într-adevăr o vătămare reclamantei în dreptul subiectiv legal ocrotit de lege, vătămare ce a fost înlăturată, prin admiterea în baza art. 18 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ a acțiunii reclamantei și anularea în parte a Dispoziției nr. 22/07.01.2008 și a Dispoziției nr. 12043/30.10.2007 prin care s-a anulat autorizația de taxi nr. 616/2006, 762/2006 și 763/2006 cu valabilitate până la 20011.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Primăria Municipiului A - Direcția Strategii publice și comunicare și.
În motivare recursului pârâtul Primăria Municipiului A - Direcția Strategii publice și comunicare arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului motivând prin faptul că reclamanta ar fi solicitat prin precizarea de acțiune chemarea în judecată a Primăriei Municipiului A prin Primarul Municipiului
Așa cum s-a arătat și în întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond, primăria nu are personalitate juridică iar conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, privind administrația publică locală, primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, în timp ce primarul (în speța de față Primarul Municipiului A) este, în înțelesul art. 23 alin. 1 din aceeași lege, autoritate publică executivă.
Între cele două instituții nu există identitate, sunt două instituții diferite ale administrației publice locale.
Mai mult, Primăria Municipiului A nu are capacitate civilă și nici administrativă, motiv pentru care nu poate sta în judecată în nume propriu la nici una din instanțele judecătorești fie ele civile sau de contencios administrativ.
Potrivit prevederilor art. 63, alin. 5, lit. g) din Legea nr. 215/2001 - legea administrației publice locale, republicată, emiterea autorizațiilor și a avizelor a fost dată în competența exclusivă a primarului, în calitatea sa de autoritate publică.
Inclusiv în partea introductivă cât și în dispozitivul hotărârii recurate rezultă că parte în proces a fost Primăria Municipiului A, în calitate de pârât, și nicidecum Primarul Municipiului
În aceste condiții, rezultă că prima instanță nu avea dreptul de a anula, în totalitate sau în parte, cele două acte administrative atacate de reclamantă, atâta timp cât autoritatea publică emitentă (Primarul Municipiului A) nu a fost chemată în judecată și că în mod greșit, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă și a anulat în parte cele două dispoziții ale Primarului municipiului A contestate.
Prima instanță nu a avut în vedere că în conformitate cu prevederile Legii nr. 38/2003, privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările și completările ulterioare, licențele de dispecerat eliberate de către ARR nu mai sunt valabile, toate dispeceratele de taxi fiind nevoite să solicite, conform legii, autorității de autorizare autorizarea dispeceratului. Se precizează că modalitatea de obținere a autorizației pentru dispeceratele taxi se găsește în Regulamentul privind activitatea de transport în regim de taxi.
Camera din județul Aac omunicat Primăriei Municipiului A lista cu societățile care dețin licență de dispecerat solicitând, de asemenea, actualizarea contractelor de dispecerizare din dosarele de autorizare ale persoanelor fizice și juridice care desfășoară activitatea de taximetrie pe raza Municipiului
Printre persoanele juridice care dețin autorizații pentru executarea serviciului de transport persoane/bunuri în regim de taxi se află și reclamanta din prezentul dosar, care la dosarele de autorizare a anexat un contract de dispecerizare cu o societate care nu deținea licență de dispecerat.
Drept urmare, Primăria Municipiului Aas olicitat reclamantei să prezinte un nou contract de dispecerizare încheiat cu una din firmele care posedă licență de dispecerat, sub sancțiunea suspendării autorizațiilor prevăzută de art. 56 alin. 1 lit. a) din legea nr. 38/2003 - privind transportul în regim de taxi și închiriere, sancțiune care nu a fost aplicată deoarece conducerea Organizației " Revoluționară 89" și-a luat angajamentul de a încheia un contract de dispecerizare cu o societate care deține licență de dispecerat, data limită fiind 30.03.2007.
În urma controlului efectuat de Camera A în data de 16.02.2007, a fost depistat că firma, conform pozelor și bonurilor nefiscale emise de către șoferi (pe care le anexăm prezentei întâmpinări), ține în continuare colaboratori fără acte și fără ceasuri fiscale, faptă sancționată de art. 56 lit. b) din legea nr. 38/2003 cu anularea autorizației de taxi.
Mai mult, desfășura activitatea de taximetrie fară a deține autorizație pentru transport persoane în regim de taxi pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare -, conform pozelor anexate, acest autoturism aflându-se pe lista de așteptare a operatorilor de transport, obținând un punctaj inferior altor contracandidați în vederea obținerii autorizației de taxi, conform art. 11 din ordinul nr. 275/2003. De altfel, reclamantul a fost înștiințat prin adresele nr. 6634/05.02.2007 și nr. 13056/02.03.2007 că în perioada în care se află pe lista de așteptare nu este autorizat, motiv pentru care nu are dreptul să desfășoare activitate de taximetrie pe raza Municipiului
Având în vedere modificările Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, recurenta arată că toți posesorii autorizațiilor de taxi trebuie să dețină autovehiculul în proprietate sau în temeiul unui contract de leasing iar în termen de o lună de la intrarea în vigoare a legii toți operatorii deținători ai autorizațiilor de taxi trebuie să se prezinte cu documentele doveditoare privind proprietatea autoturismului la autoritatea de autorizare pentru verificare, în speță Primăria Municipiului
Autorizațiile găsite neconforme sau care nu au fost prezentate pentru verificare în termenul stabilit vor fi reținute, obligatoriu, de autoritatea de autorizare, conform art. VIII (1) din Legea nr. 265/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 38/2003, privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere.
Prin adresa nr. 57209/03.09.2007, Primăria municipiului Aai nvitat la sediul său Organizația " Revoluționară 89" A, termen limită fiind în data de 06.09.2007, în vederea verificării documentelor privind proprietatea autoturismelor pe care le deține și deoarece Organizația " Revoluționară 89" A nu s-a prezentat în termenul stabilit, prin Dispoziția Primarului nr. 12043/30.10.2007 s-a retras autorizația nr. 1 162.
Cu adresa nr. 78564/05.12.2007 Primăria Municipiului Aat rimis o invitație Organizației " Revoluționară 89" A pentru a se prezenta până în data de 31.12.2007 în vederea verificării documentației conform prevederilor art. 44 din ordinul nr. 359/2007, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere.
Deoarece Organizația " Revoluționară 89" A nu s-a prezentat în termenul stabilit, prin Dispoziția Primarului nr. 22/07.01.2008 s-au retras autorizațiile nr. 762 și 763.
În conformitate cu prevederile art. VIII din Legea nr.38/2003, privind transportul în regim de taxi, cu modificările și completările ulterioare și a prevederilor art. 44 din ordinul nr. 356/2007, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003, Primăria Municipiului Aae fectuat verificările necesare și a procedat la retragerea autorizațiilor taxi care nu au îndeplinit condițiile prevăzute de legislația mai sus amintită. Toate anulările autorizațiilor taxi au fost realizate, conform legii, prin Dispoziție a Primarului Municipiului
În drept, au fost invocate prevederile art. 3049din Codul d e procedură civilă;art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, privind administrația publică locală;art. 63, alin. 5, lit. g) din Legea nr. 215/2001 - legea administrației publice locale, republicată;art. 77 din Legea nr. 215/2001, privind administrația publică locală;art. 56 alin. 1 lit. a) și b) din legea nr. 38/2003 - privind transportul în regim de taxi și închiriere;art. VIII (1) din Legea nr. 265/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 38/2003.
În motivarea recursului, pârâta arată că în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a acesteia, cu toate că prima instanță a admis această excepție, în sensul că a respins acțiunea față de pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive, nu i s-au acordat cheltuielile de judecată pe care le-a făcut cu acest proces, respectiv suma de 1.000 de lei, cu titlu de onorariu avocat. Mai arată că, prin întâmpinare, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, iar factura și chitanța se află depuse la filele 174 - 175 din dosarul primei instanțe.
Mai mult, prima instanță a reținut, în mod eronat, că avocatul sau, doamna din cadrul Baroului T, cu împuternicirea avocațială nr. -, existentă la fila nr. 135, ar fi consilier juridic și că ar fi reprezentat-o pe pârâta Primăria Municipiului Primăria Municipiului Aaf ost reprezentată, potrivit delegației existente la filele nr. 43 și nr. 142 din dosarul primei instanțe, de către domnul, respectiv de către domnișoara, ambii în calitate de consilieri juridici.
În ceea ce privește lipsa capacității si a calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului A, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat în parte cele două acte administrative atacate, fără ca emitentul lor, în speță Primarul Municipiului A, să fie parte în proces, ceea ce este inadmisibil.
Prima instanță a respins, în mod eronat, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului A, pe care a invocat-o, pe motiv că reclamanta ar fi solicitat, prin precizarea de acțiune, chemarea în judecată a intimatei (Primăria Municipiului A), prin Primarul Municipiului A (pag. 2 alineat penultim din hotărârea recurată). Toate acestea denotă faptul că prima instanță face o confuzie inadmisibilă între cele două instituții, în condițiile în care între cele două instituții nu există identitate (sunt două instituții diferite ale administrației publice locale).
La pronunțarea hotărârii recurate, prima instanță nu a avut în vedere că Primăria Municipiului A este o simplă "structură funcțională cu activitate permanentă .care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale" (art. 77 din Legea nr. 215/2001 - Legea administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare), în timp ce Primarul Municipiului A este, în înțelesul art. 23 alin. (1) din aceeași lege, autoritate publică executivă .
Mai mult, prima instanță nu a avut în vedere că Primăria Municipiului A nu are capacitate civilă și nici administrativă, motiv pentru care nu poate sta în judecată, în nume propriu, la niciuna dintre instanțele judecătorești, fie ele civile sau de contencios administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001 - Legea administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, emiterea autorizațiilor și a avizelor a fost dată în competența exclusivă a primarului, în calitatea sa de autoritate publică .
Inclusiv din partea introductivă, cât și în dispozitivul hotărârii recurate rezultă, că parte în proces a fost Primăria Municipiului A în calitate de pârât, și nicidecum Primarul Municipiului
În condițiile în care competența are caracter legal, iar regulile, în materie de competentă, sunt de strictă interpretare, solicită să se constate că Tribunalul Arad - Secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. Altfel spus, prima instanță nu avea dreptul de a anula, în totalitate sau în parte, cele două acte administrative atacate de către reclamantă, atâta timp cât autoritatea publică care le-a emis nu a fost chemată în judecată .
Din moment ce calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat să respecte dreptul, Primăria Municipiului A nu poate avea o astfel de calitate. Pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, două condiții, respectiv ca pârâtul să fie autoritate publică, în înțelesul legii, și să aibă competența de a emite actul administrativ atacat, condiții care nu sunt îndeplinite nici de pârâtă și nici de către "Primăria Municipiului A - Direcția strategii publice și comunicare".
Referitor la prematuritatea introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ, prima instanță a reținut, în mod eronat, că această excepție ar fi neîntemeiată, pe motiv că reclamanta ar fi îndeplinit procedura prealabilă prin sesizarea nr. 62.782 din 28 octombrie 2008.
Prima instanță nu a avut în vedere, însă, la pronunțarea hotărârii recurate, că plângerea prealabilă este definită, la art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind " cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia ".
Din aceste motive consideră că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile (recursului grațios), obligatorie potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 109, alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a introduce acțiunea în contencios administrativ, raportată la dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, prima instanță a reținut, la fel de eronat, că dispozițiile emise de către primar și atacate în instanță de către reclamantă nu ar fi fost comunicate reclamantei.
Prima instanță nu a avut în vedere că emitentul autorizațiilor și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 44 alin. (5) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, aprobate prin Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 356/2007, în sensul că, în luna ianuarie 2008, afișat public, la sediul Primăriei Municipiului A, precum și pe site-ul acestei instituții, lista cu autorizațiile de taxi, cu numărul de ordine atribuit și cu numărul de circulație a autovehiculului taxi care operează sub fiecare autorizație, rămase valabile, precum și lista cu autorizațiile taxi, cu numărul de ordine atribuit, care au fost reținute și retrase. Dovada a făcut-o cu Procesul verbal nr. 69.847 din 01 noiembrie 2007 și Procesul verbal nr. 200 din 04 ianuarie 2008, pe care le-am depus, în copie, la dosar. Astfel, procedura de comunicare a fost îndeplinită, conform cerințelor legislației în materie.
În condițiile în care, însăși reclamanta a arătat, la pag. 2 alin. (2) din cererea de chemare în judecată, că " la începutul anului 2008 doi reprezentanți" ai săi s-au deplasat la sediul primăriei, ocazie cu care au fost informați că autorizațiile acesteia au fost suspendate, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă numai la data de 12 ianuarie 2009, prima instanță trebuia să constate că reclamanta a decăzut din dreptul de a solicita anularea Dispoziției nr. 12.043 din 30 octombrie 2007, precum și a Dispoziției nr. 22 din 07 ianuarie 2008, ambele emise de Primarul Municipiul
În cazul în care prima instanță considera că termenul de decădere de un an nu ar fi fost împlinit, putea să constate că cel de prescriere (de 6 luni) a fost, în mod cert, împlinit, motiv pentru care trebuia să respingă acțiunea reclamantei în contencios administrativ, pentru anularea celor două acte administrative, ca inadmisibilă.
Reclamanta nu avea dreptul de a introduce acțiunea în contencios administrativ peste termenul de 6 luni, din moment ce nu a făcut dovada existentei unor "motive temeinice" care să o fi împiedicat să introducă acțiunea în termenul de 6 luni, prevăzut de lege.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (5) din lege, termenul de 6 luni reprezintă termen de prescripție, iar termenul de un an reprezintă termen de decădere.
Abaterile grave de la conduita profesională constituie, potrivit prevederilor art. 52 alin. (5) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, aprobate prin Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 356/2007, motive pentru reținerea și retragerea autorizației de transport sau a autorizației de dispecerat taxi.
În drept, au fost invocate dispozițiile: art. 23 alin. (1), art. 63 alin. (1) lit. d) și alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001 - Legea administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 2 alin. (1) lit. j), art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1), alin. (2) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare; art. 9 alin. (1), art. 14 3 alin. (1) și alin. (5) lit. g), art. 15 alin. (3) și art. 16 lit. d) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările și completările ulterioare; art. 44 alin. (3) și alin. (5) și art. 52 alin. (1) lit. b) și lit. c) și alin. (5) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, aprobate prin Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 356/2007; art. VIII alin. (1) din Legea nr. 265/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere; art. 304 pct. 6 și pct. 9 și art. 304 1 din Codul d e procedură civilă.
Reclamanta Organizația " Revoluționară 89" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate ca fiind neîntemeiate, nefondate și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, arătând că instanța de fond a pronunțat sentința civilă recurată în baza probelor administrate, în special a actelor oficiale existente la dosarul cauzei precum și a susținerilor părților iar în final a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
În ceea ce privește lipsa capacității și a calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului, solicită să se constate că atât pârâta, cât și Primăria Municipiului A, în calitate de recurenți - pârâți, au invocat această excepție. Cu toate acestea, prima instanță a admis, în mod inadmisibil, în parte acțiunea intimatei - reclamante și a anulat în parte cele două acte administrative atacate, fără ca emitentul lor, în speță Primarul Municipiului A, să fie parte în proces. Prima instanță a respins, în mod eronat, această excepție, pe motiv că intimata - reclamantă ar fi solicitat, prin precizarea de acțiune, chemarea în judecată a Primăriei Municipiului A, prin Primarul Municipiului A (pag. 2 alineat penultim din hotărârea recurată). Toate acestea denotă faptul că prima instanță a făcut o confuzie inadmisibilă între cele două entități, în condițiile în care între ele, respectiv între Primăria Municipiului A, reprezentată de primar, și Primarul Municipiului A, nu există identitate (sunt două instituții diferite ale administrației publice locale).
Prima instanță nu a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii recurate, că, inclusiv, Legea nr. 215/2001 - Legea administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, face o deosebire clară între cele două entități, pe care le definește în mod diferit. Astfel, PRIMĂRIA este definită, la art. 77 din lege, ca fiind "o structură funcțională cu activitate permanentă .care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale", în timp ce PRIMARUL este definit, la art. 23 alin: (1) din lege, ca fiind autoritatea executivă a unității administrativ - teritoriale pe care o reprezintă.
Mai mult, prima instanță nu a avut în vedere că Primăria Municipiului A nu este o autoritate publică, în înțelesul legii, și nu are competenta de a emite acte administrative.
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001 - Legea administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, emiterea autorizațiilor și a avizelor a fost dată în competența exclusivă a primarului, în calitatea sa de autoritate publică (executivă).
Inclusiv din partea introductivă, cât și în dispozitivul hotărârii recurate rezultă, că parte în proces a fost Primăria Municipiului A, în calitate de pârât, și nicidecum Primarul Municipiului în dosarul primei instanțe nu există nici o dovadă ca Primarul Municipiului A să fi fost citat în acest proces.
În condițiile în care competența are caracter legal, iar regulile, în materie de competență, sunt de strictă interpretare, solicită să se constate că Tribunalul Arad - Secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. Altfel spus, prima instanță nu avea dreptul de a anula, în totalitate sau în parte, cele două acte administrative atacate de către reclamantă, atâta timp cât emitentul lor (autoritatea publică emitentă) nu a fost chemat(ă) în judecată.
Din analiza conținutului celor două recursuri se poate constata că acestea nu au fost motivate în fapt și în drept decât parțial, iar argumentele invocate sunt apărările făcute de recurente în fața instanței de fond, care a verificat toate apărările acestora și în final le-a respins pentru că erau neîntemeiate, nefondate. Instanța de fond a admis lipsa calității procesuale pasive a recurentei pârâte, iar împrejurarea că nu i s-au admis cheltuielile de judecată este întemeiat deoarece s-a admis parțial cererea promovată de reclamantă compensându-se respectivele cheltuieli(onorariile avocaților).
Din sentința recurată rezultă în mod clar, temeinic și fără nici un dubiu că hotărârea a fost pronunțată și motivată în baza tuturor probelor administrate, actele aflate la dosar, acte depuse de pârâtă pe întreaga perioadă a litigiului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei A prin Primar și s-a constatat că Primarul în calitate de reprezentant al autorității administrației publice locale a emis actele administrative atacate de noi, iar răspunsul dat la plângerea este emis de Serviciul direcției strategii publice - serviciul autorizații din cadrul Primăriei A, ca emitent al actului cu nr.62782/29.10.2008.
Referitor la excepția prematurității acțiunii s-a dovedit că nu este întemeiată deoarece noi s-a dovedit ca au fost respectate dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 prin sesizarea 62782/28.10.2008 Ia care a primit răspunsul cu nr.62782/29.10.2003 după care a formulat acțiunea în instanță.
In ce privește prescripția dreptului la acțiune nici această excepție nu a fost admisă deoarece a dovedit că dispozițiile emise de primar și atacate în instanță nu le-au fost comunicate în termenul legal prevăzut de lege, procesul verbal la care pârâta recurentă a făcut referire nu face dovada deplină pentru comunicare dispozițiilor atacate în instanță, fiind contrazis în principal de faptul că dispoziția nr.22/07.01.2008 a fost emisă ulterior Iar recurenții pârâți au susținut că lista cu autorizațiile retrase au fost afișate la data de 04.01.200S deci anterior emiterii actului administrativ contestat.
Pentru a susține respingerea recursurilor promovate solicită a se avea în vedere și dispozițiile Legii nr.265/2007 publicată în Of nr.527/03.08.2007 care modifică Legea nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere.
In drept, au fost invocate dispozițiile: art. 23 alin. (1), art. 63 alin. (1) lit. d) și alin. (5) lit. g) și art. 77 din Legea nr. 215/2001 - Legea administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare;art. 2 alin. (1) lit. j), art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1), alin. (2) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare;art. 9 alin. (1), art. 14 3 alin. (1) și alin. (5) lit. g), art. 15 alin. (3) și art. 16 lit. d) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările și completările ulterioare;art. 44 alin. (3) și alin. (5) și art. 52 alin. (1) lit. b) și lit. c) și alin. (5) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, aprobate prin Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 356/2007;art. VIII alin. (1) din Legea nr. 265/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere;art. 115 - 118, art. 304 pct. 6, art. 304 1 și ale art. 308 din Codul d e procedură civilă.
Analizând recursurile declarate, instanța conform art. 312 alin. 1 civilă, coroborat cu disp. art. 304 ind. 1 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, le-a admis ca fiind întemeiate și a modificat hotărârea recurată în sensul că a respins acțiunea reclamantei față de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A pe excepția lipsei calității procesuale pasive și a obligat reclamanta ORGANIZAȚIA, REVOLUȚIONARĂ 89 A la plata către pârâta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, menținând în rest dispozițiile hotărârii recurate, pentru următoarele considerente;
În ceea ce privește recursul pârâtei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A, instanța constată că, în conformitate cu disp. art. 77 din Legea nr. 215/2001 - Legea administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare), pârâta Primăria Municipiului A este o simplă "structură funcțională cu activitate permanentă . care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale" .
În soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, excepție invocată prin întâmpinarea depusă la filele 45-47 din dosar fond, tribunalul nu a avut în vedere că Primăria Municipiului A nu are capacitate civilă și nici administrativă, motiv pentru care nu poate sta în judecată, în nume propriu.
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001 - Legea administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, emiterea autorizațiilor și a avizelor a fost dată în competența exclusivă a primarului, în calitatea sa de autoritate publică .
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat să respecte dreptul, astfel că Primăria Municipiului A nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză. Pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, două condiții, respectiv ca pârâtul să fie autoritate publică, în înțelesul legii, și să aibă competența de a emite actul administrativ atacat, condiții ce nu sunt îndeplinite în speță de către "Primăria Municipiului A - Direcția strategii publice și comunicare".
În ceea ce privește critica recurentei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI că s-a dispus anularea de către instanța de fond a celor două dispoziții emise de Primarul Municipiului A, fără ca acesta să fie citat în proces, Curtea nu și-o poate însuși întrucât aceasta este o vătămare relativă și nu absolută, ce poate fi invocată numai de către partea respectivă, ori Primarul Municipiului A nu a înțeles să formuleze recurs și să invoce acest aspect, al necitării sale.
În ceea ce privește recursul pârâtei, Curtea constată că acesta este întemeiat, deoarece instanța de fond a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 274. pr. Civilă, întrucât prin respingerea acțiunii reclamantei față de această pârâtă, reclamanta se află în culpă procesuală și trebuia obligată de către instanța de fond la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 1 din 12.02.2009, aflată la fila 175 din dosar fond.
De asemenea, în ceea ce privește critica recurentei pârâte că s-a dispus anularea de către instanța de fond a celor două dispoziții emise de Primarul Municipiului A, fără ca acesta să fie citat în proces, Curtea nu și-o poate însuși întrucât aceasta este o vătămare relativă și nu absolută, ce poate fi invocată numai de către partea respectivă, ori Primarul Municipiului A nu a înțeles să formuleze recurs și să invoce acest aspect, al necitării sale.
În ceea ce privește motivul conform căruia Primăria Municipiului nu are calitate procesuală pasivă în cauză, Curtea constată că interes în promovarea și susținerea acestui motiv are instituția Primăriei Municipiului, motiv ce a fost analizat mai sus ca urmare a analizării recursului acestei instituții.
Văzând modalitatea de soluționare a acțiunii reclamantei față de pârâta recurentă, respectiv pe excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța omite a analiza restul motivelor de recurs invocate de pârâta recurentă, întrucât aceasta nu are interes în susținerea acestor motive, urmare a respingerii acțiunii reclamantei față de această pârâtă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele recurente PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A și împotriva sentinței civile nr. 1159/06.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată ORGANIZAȚIA, REVOLUȚIONARĂ 89 A și cu pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI
Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei față de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A pe excepția lipsei calității procesuale pasive și obligă reclamanta ORGANIZAȚIA, REVOLUȚIONARĂ 89 A la plata către pârâta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./08.02.2010
Tehnored./11.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Diana Duma
