Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR. 86/2009-RCA
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Judecător: - - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - S M, P-Ța -, -. 3-5, Județ S M în contradictoriu cu intimata reclamantă - - S M, Str. - -, -. 16c, Județ S M, împotriva Sentinței nr. 470/CA/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
s-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza se află la primul termen de judecată, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor articolului 242 (2) cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 470/2008, Tribunalul Satu Mare a admis cererea formulată de reclamanta - " -" SRL cu sediul în S M,-, jud. S M, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5, în sensul că,
A dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 396/02.06.2008 emisă de pârâtă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii principale, înregistrată sub dosar nr- al Tribunalului Satu Mare.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.215 proc.fiscală, "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul<LLNK 12004 554 10 201 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
Cauțiunea prevăzută de textul de lege amintit stabilită de instanța de contencios administrativ în cuantum de 10.000 lei, a fost achitată de către reclamantă conform de consemnare seria - nr. -/30.10.2008 emis de CEC BANK.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede că, "În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si fără nicio formalitate."
Potrivit art. 15 alin. 1 din lege, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".
Din probele administrate în cauză, a rezultat că, prin Decizia de impunere nr. 396/22.06.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală prin Raportul de inspecție fiscală nr. 40260/22.06.2008 emisă de pârâtă, s-a respins cererea reclamantei de rambursare TVA în cuantum de 192.095 lei și, în sarcina reclamantei s-a stabilit cu titlu de obligații fiscale suplimentare suma de 32.15. lei cu accesorii, TVA stabilit suplimentar.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în condițiile art. 177 proc.fiscală, înregistrată la pârâtă sub nr. 46383/30.06.2008, soluționată prin respingerea acesteia, precum și acțiune în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub dosar nr-.
Astfel fiind, instanța constată că în privința cererii de suspendare a executării formulate de reclamantă, sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de Legea nr. 554/2004 și OG. nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal contestat, instanța constată că, din argumentele de fapt și de drept invocate de către reclamantă și din înscrisurile depuse în probațiune fără a se prejudicia fondul litigiului, rezultă indicii serioase privind nelegalitatea actului a cărei suspendare se solicită astfel că, în speță este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat prevăzută de art. 14, raportat la art. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea contenciosului administrativ potrivit căruia, "cazul bine justificat", este definit ca fiind " împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ."
De asemenea, în cauză este îndeplinită și condiția existenței unei pagube iminente în sensul definit de art. 2 lit. s din lege -"prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Astfel, se constată că, în măsura în care actul administrativ fiscal devenit titlu executoriu, se pune în executarea silită în conformitate cu formele de executare silită deja inițiate de către pârâtă, iar contestația reclamantei sau chiar acțiunea principală s-ar admite, în patrimoniul reclamantei se creează un prejudiciu evident în sensul că acesta efectuează o plată la bugetul unității administrativ teritoriale, care ulterior este posibil să fie constatată ca nedatorată, iar restituirea acesteia să fie împiedicată de dificultățile notorii de restituire a sumelor încasate nelegal de către bugetul de stat.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat, că prin suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei bugetul de stat nu este serios afectat și că prin luarea acestei măsuri urgente și vremelnice se evită crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Constatând ca îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, în temeiul acestei dispoziții legale, respectiv a art. 8,10,18 din același act normativ, art. 209 alin. 4 și art. 215 alin. 2 proc.fiscală, instanța urmează să admită cererea reclamantei, să dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat în măsura contestării acestuia, până la pronunțarea definitivă și irevocabilă a instanței de fond, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, corespunzător timbrat a formulat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza să fie respinsă cererea de suspendare a executării actului administrativ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, recurenta critică încheierea pentru motive de nelegalitate, constând în greșita aplicare a acestui text legal.
Astfel, arată recurenta, suspendarea executării actului administrativ fiscal, trebuie să fie bine justificată.
Aspectele indicate de către reclamantă nu sunt în măsură să justifice suspendarea executării deciziei de impunere ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ.
În principiu actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, fiind emise în baza și pentru executarea în concret a legii și în nici un caz motivele invocate de petentă nu justifică suspendarea actului administrativ atacat.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate și ținând seama de prevederile art.304/1 Cod procedură civilă, a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins.
Critica recurentei referitoare la nelegalitatea încheierii, ca urmare a greșitei aplicări a dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004, este nefondată câtă vreme instanța de fond a reținut întemeiat existența unui caz bine justificat, precum și a unei pagube iminente, în sensul definit de art.2 lit.s din aceeași lege.
Recurenta nu dezvoltă în motivarea recursului său criticile de nelegalitate ale încheierii, apreciind doar că măsura dispusă de către instanța de fond ar aduce atingere prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative.
Această apreciere, este lipsită de temei legal, câtă vreme legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca instanță să admită o astfel de cerere atunci când sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr.554/2004, precum și cele prevăzute de nr.OG92/2003, privind Codul d e procedură fiscală.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- S M, P-Ța -, -. 3-5, Județ S M în contradictoriu cu intimata reclamantă-- S M, Str. - -, -. 16c, Județ S M, împotriva Sentinței nr. 470/CA/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec./04.03.2009
Jud.fond.
Dact./04.03.2009
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Boța Marilena, Filimon Marcela
