Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.9/R-
Ședința publică din 09 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- - - JUDECĂTOR 3: Corina
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în Rm.V,-,.19,.B,.17,.4, jud.V, împotriva sentinței nr.1191 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat -pentru recurenta reclamantă- și consilier juridic -pentru intimata pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei, potrivit chitanței nr.-/09.01.2009 (fila 35 din dosar), și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimata pârâtă a depus la dosar, prin arhiva instanței, întâmpinare.
Apărătorul recurentei reclamante precizează că obiectul prezentei cauze este o cerere de suspendare a executării întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea contenciosului administrativ, formulată după declararea contestației în anulare împotriva deciziei de impunere potrivit Codului fiscal. Tribunalul Vâlceaa disjuns această cerere și a format dosarul nr-, cu termen de judecată la data de 13 ianuarie 2009.
Cu privire la competența materială de soluționare a cauzei, apărătorul recurentei reclamante, precizează că Tribunalul Vâlcea este instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță.
Cu privire la prezentul recurs, susține oral motivele așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, desființarea sentinței tribunalului și, pe fond, suspendarea executării deciziei nr.391/20.06.2008 emisă de V până la soluționarea fondului contestației. De asemenea, precizează că a fost achitată o cauțiune în sumă de 10.000 lei. Nu solicită obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata pârâtă V, precizează că pe rolul Tribunalului Vâlcea se află înregistrată contestația împotriva actului administrativ fiscal întemeiată pe dispozițiile legii contenciosului fiscal. De asemenea, apreciază că instanța competentă să soluționeze cauza pe fond este Tribunalul Vâlcea, întrucât cererea de suspendare este întemeiată pe dispozițiile art.400 proc.civ..
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, având în vedere precizările din întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr-, la data de 29.09.2008, reclamanta - SRL a solicitat suspendarea provizorie, până la soluționarea contestației pe fond, a executării deciziei de impunere nr.391/20.06.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice V, invocând următoarele motive: reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei respective, înregistrată la Tribunalul Vâlcea și având prim termen de judecată la data de 14.10.2008; în baza art.403 alin.1 și 4 Cod pr.civilă instanța competentă poate dispune suspendarea executării actului dacă se dispune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță; Vap oprit toate conturile reclamantei, care este, astfel, în imposibilitate de a-și mai desfășura activitatea.
Prin sentința nr. 1191/21.10.2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare ca inadmisibilă, reținând că, potrivit dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 și celor ale Codului d e procedură fiscală, suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială conform art.403 alin.4 Cod pr.civilă, nu este posibilă. Un act administrativ-fiscal, respectiv o decizie de impunere fiscală, poate fi suspendat fie de către organul administrativ, fie de către instanța de judecată învestită cu soluționarea contestației la executare în condițiile art. 14 și 15 din Legea nr.554/2004, iar nu pe calea unei acțiuni formulată în temeiul art. 403 alin.4 Cod pr.civilă.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta care a criticat-o în fapt pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în cauză, a fost plătită o cauțiune de 10.000 lei, solicitându-se suspendarea provizorie a executării deciziei până la soluționarea pe fond a contestației ce avea termen de judecată la 11.11.2008. Deși a fost de acord în principiu cu suspendarea executării, în mod surprinzător, ulterior, pârâta s-a opus măsurii respective.
Intimata-pârâtă Vaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și arătând, în esență, că motivele invocate de recurentă nu sunt de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ. Chiar dacă recursul ar fi analizat prin prisma art.14 din Legea nr.554/2004, recurenta nu a invocat cazuri bine justificate de suspendare și iminența unei pagube și nu a plătit cauțiunea potrivit art.215 Cod pr.fiscală.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Reclamanta - SRL a solicitat instanței de fond să dispună suspendarea executării unui act administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere nr.391/20.06.2008.
Suspendarea unui act administrativ fiscal se supune dispozițiilor art. 14 și 15 Legea nr. 554/2004, precum și dispozițiilor art. 215 Cod pr.fiscală și este posibilă fie în cursul soluționării contestației pe cale administrativă, fie în cursul soluționării contestației de către instanța judecătorească, în condițiile arătate în dispozițiile legale respective.
Potrivit dispozițiilor art.14 și 15 raportat la art.2 lit.ș) și t) din Legea nr.554/2004, suspendarea executării unui act administrativ poate fi solicitată dacă se invocă și se dovedește existența unui caz bine justificat de suspendare și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Reclamanta nu a invocat și nu a dovedit niciuna dintre cele două condiții pentru suspendarea unui act administrativ fiscal, rezumându-și cererea sa exclusiv la dispozițiile art.403 Cod pr.civilă.
Suspendarea deciziei de impunere nu este posibilă, însă, în condițiile art.403 Cod pr.civilă, care se referă la suspendarea executării silite a unui act - titlu executoriu.
Ori, în speță, nu suntem în ipoteza unei contestații la executare silită ori a altei cereri privind executarea silită, ci în ipoteza contestației formulate împotriva legalității și temeiniciei actului administrativ fiscal care este titlu de creanță și a cărui suspendare se supune, cum s-a arătat mai sus, unor norme legale speciale.
Faptul că, în față instanței de recurs, reprezentantul recurentei reclamante a precizat verbal că reclamanta a urmărit suspendarea executării actului în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nu are relevanță, având în vedere momentul și forma precizării. Astfel, asemenea precizare tinde să schimbe cauza cererii de chemare în judecată, fapt ce nu este permis într-o cale de atac. În plus, simpla invocare a art. 14, fără a arăta și dovedi motivele cerute de norma respectivă pentru suspendarea executării unui act administrativ fiscal, nu poate avea finalitatea dorită de recurentă, anume aceea de admitere a cererii sale de suspendare.
În condițiile sus reținute, plata cauțiunii de 10.000 lei nu are nicio relevanță pentru suspendarea actului.
Pentru cele expuse, Curtea constată că prima instanță a soluționat în mod corect cauza respingând cererea reclamantei ca inadmisibilă.
Ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta - SRL cu sediul în Rm.V,-,.19,.B,.17,.4, jud.V, împotriva sentinței nr.1191 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
22.01.2009
Red.
EM/2 ex.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
