Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 945/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 945/R-CONT
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Ingrid
- grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V, cu sediul Rm.V, str.G-ral, nr.17, Județul V, împotriva sentinței nr.771/CAF, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimate fiind pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM. și reclamanta - SRL ITALIA - SUCURSALA RM., cu sediul în Rm.V,-, -V3,.A,.6, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta V și pentru intimata V în baza delegației de reprezentare depusă la dosar și avocat pentru intimata - SRL ITALIA - SUCURSALA RM.V, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, la data de 06 octombrie 2009, din partea intimatei - SRL ITALIA - SUCURSALA RM. note scrise la care se află atașate o serie de înscrisuri.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentei, consilier juridic susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris, solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării ca fiind netemeinică și nelegală.
Apărătorul intimatei - SRL ITALIA - SUCURSALA RM., avocat solicită respingerea recursului ca fiind nefondat potrivit notelor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la 11 mai 2009, reclamanta - SRL ITALIA - SUCURSALA RM. a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Administrația Finanțelor Publice Rm-V suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr.372/24 aprilie 2009.
În motivarea cererii s-a arătat că, potrivit prevederilor art.14 și art.2 alin.1 lit.t și ș) din Legea nr.554/2004, este admisibilă cererea de suspendare a executării unui act administrativ fiscal după realizarea procedurii prealabile protejându-se astfel dreptul constituțional de acces la justiție și pentru a nu îngreuna reclamantului situația din punct de vedere financiar. Tocmai de aceea, atunci când sunt îndeplinite cerințele cazului bine justificat și cauzei iminente cererea de suspendare a unui act administrativ trebuie admisă, fără depunerea unei cauțiuni.
Prin sentința nr.771/CAF/2009, Tribunalul Vâlceaa admis cererea și a dispus suspendarea deciziei de impunere nr.372/24.04.2009, până la pronunțarea instanței de fond reținând, în esență că, reclamanta critică actele administrative din punct de vedere al legalității și al greșitei aprecieri a situației de fapt, ceea ce este de natură să creeze o îndoială cu privire la prezumția de legalitate și, întrucât decizia de impunere este executorie, finalizarea acestei etape ar fi de natură să creeze o pagubă iminentă reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta V, invocând dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă, în dezvoltarea cărora a susținut următoarele:
- instanța de fond s-a aflat în eroare asupra sumei aflate în litigiu, apreciind că acesta este de 227.626 lei și a fixat o cauțiune de 5%, achitându-se cu acest titlu suma de 11.400 lei, când, în realitate, decizia de impunere privește suma de 367.320 lei, sumă în raport de care se impunea achitarea cauțiunii. Acest lucru rezultă atât din decizia atacată, cât și din contestația depusă de reclamantă;
- reclamanta nu a indicat și nici nu a administrat dovezi concludente pentru a proba îndoiala puternică asupra legalității actului și iminenta vătămare a drepturilor contestatorului. Nu există argumente juridice în dovedirea condițiilor impuse de art.14 din Legea nr.554/2004 și raportul fiscal este explicit și conține încadrări legale corecte.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Acțiunea reclamantei este întemeiată pe disp.art.14 din Legea nr.554/2004, prevedere legală ce constituie sediul materiei pentru suspendarea de executare a actului administrativ-fiscal și care impune trei cerințe esențial a fi îndeplinite pentru admisibilitatea unui astfel de demers procesual. Este vorba de promovarea plângerii prealabile (în forme stabilite de legile speciale) și de dovedirea cazului bine justificat și pagubei iminente.
Cele două condiții sunt definite de legiuitor în art.2 din lege, în sensul că paguba iminentă este "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public", iar cazul bine justificat este reprezentat de "împrejurările legate de stare de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Cele trei condiții impuse de textul de lege trebuie să se realizeze cumulativ, iar neîndeplinirea oricăreia dintre ele duce la respingerea cererii de suspendare.
Reclamanta a făcut dovada procedurii prealabile la care se referă art.7 din Legea nr.554/2004 și art.205 din Codul d e procedură fiscală.
În ceea ce privește cerințele cazului bine justificat și pagubei iminente, deși este preluată definiția textelor precitate, în cele 5 pagini ale acțiunii nu se enunță și nu se argumentează care sunt elementele de fapt și de drept de natură a determina îndoieli asupra prezumției de legalitate a actului administrativ și nici nu se arată în ce constă prejudiciul ce ar urma să fie încercat prin punerea în executare a titlului de creanță.
În absența unor astfel de motive pârâta din cauză nu este în măsură să formuleze apărări, iar instanța nu are posibilitatea să administreze minime dovezi de natură să confirme sau să infirme susținerile din acțiune. Instanței nu-i este permis să facă presupuneri cu privire la aspecte pe care reclamanta ar putea să le invoce, dar nu le-a invocat și, mai mult, să aprecieze că acestea sunt și incidente în cauză.
Concluzionând în sensul că, nu numai că nu s-au administrat dovezi și nu s-a probat îndeplinirea cumulativă a tuturor cerințelor prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, dar nici nu au fost invocate în acțiune aspecte de această natură, și cum în recurs acțiunea în justiție nu mai poate fi modificată sau completată cu elemente ce nu învestiseră prima instanță, se apreciază că cererea este nefondată și ea se impune a fi respinsă.
În ceea ce privește critica privind neachitarea integrală a cauțiunii se apreciază că aceasta nu este de natură, prin ea însăși, să ducă la admiterea căii de atac. Este adevărat că potrivit art.215 din Codul d e procedură fiscală suspendarea de executare poate fi dispusă de instanța de judecată numai după achitarea unei cauțiuni, care în litigiile evaluabile în bani este de până la 20% din valoare.
În ședința din 19.05.2009 instanța a fixat o cauțiune în cuantum de 5%, fără a preciza care este rezultatul acestui calcul și în măsura în care a considerat satisfăcută cerința textului enunțat prin plata dovedită cu înscrisul de la fila 92, se apreciază că această concluzie, cel puțin la nivel de aparență, trebuie să fie considerată corectă, cu atât mai mult cu cât, în următoare ședință de judecată, la 2 iunie 2009, recurenta nu a formulat obiecțiuni sub acest aspect.
În concluzie, reținând că este întemeiată critica privind neîndeplinirea cerințelor art.14 din Legea nr.554/2004, urmează a fi admis recursul în conformitate cu prevederile art.312 alin.2 Cod pr.civilă și modificată sentința în sensul respingerii cererii de suspendare a executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul Rm.V, str. G-ral, nr.17, Județul V, împotriva sentinței nr.771/CAF, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimate fiind pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM. și reclamanta - SRL ITALIA - SUCURSALA RM., cu sediul în Rm.V,-, -V3,.A,.6, județul
Modifică sentința în sensul că respinge cererea de suspendare a executării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.GC/29.10.2009
EM/7 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
