Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 905/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIENr. 905/CA/2009
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ împotriva sentinței nr.472/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta intimată, lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantei intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare. Susține că societatea reclamantă a încheiat cu sindicatul reprezentativ un act adițional la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în care pentru cointeresarea salariaților la participarea la program prelungit de muncă pentru o perioadă scurtă de timp în care a avut un număr mare de comenzi s-a convenit motivarea acestora, în sensul acordării cumulative a beneficiilor prevăzute de lege, atât spor de 100%, cât și zile libere plătite, iar în plus a fost convenită și o primă în anumite condiții, de care de asemenea au beneficiat majoritatea salariaților. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 660 lei.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Constată că sub nr. 2068 din 30.04.2008 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - " ROMÂNIA" SRL în contradictoriu cu pârâții H și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Procesului verbal de control nr. 28395/27.11.2007, să fie obligat H să recunoască drepturile și obligațiile stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, înregistrat la. H și prin actele adiționale la acesta și să se abțină de la acte nemijlocite împotriva aplicării clauzelor acestuia, obligarea pârâților la plata unor daune morale de 10.000 lei și la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că actul de control nr.28395/2007 este nelegal, întrucât se încalcă în mod flagrant prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate legal încheiat și înregistrat, precum și prevederile art.241 lit. a din Codul muncii coroborate cu art.4 lit. b din contractele de muncă ale salariaților. Poziția pârâtului este una tendențioasă, iar controlul efectuat a fost inopinat și nu a fost un control tematic programat. Nici un text legal nu dă dreptul să cenzureze sau să discute clauzele contractului colectiv de muncă valabil încheiat și înregistrat, ci doar să controleze aplicarea clauzelor acestuia. Daunele morale rezidă în prejudiciu moral suferit ca societate comercială prin repetabilitatea contractelor legale, fiind silită a apela în mod repetat la justiție pentru anularea actelor abuzive ale pârâtului.
Prin sentința nr.472 din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoaras -a admis în parte acțiunea promovată de reclamantă, în sensul că se anulează procesul verbal de control nr. 28395/27.11.2007 încheiat de H, fiind respinse în rest pretențiile reclamantei și acțiunea formulată împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că procesul verbal atacat s-a încheiat în urma unui control inopinat și nu tematic, că măsurile dispuse intră în conflict cu dispozițiile contractului colectiv de muncă și cu art. 41 alin. 15 din Constituția României, care dispune că dreptul la negocieri colective în materie muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate, că prin actul adițional nr.2 la contractul colectiv nu se încalcă art. 112, 119 și 120 din Legea nr.53/2003.
Cererile privind obligarea la recunoașterea dispozițiilor din contractul colectiv de muncă și la plata daunelor morale au fost apreciate ca nemotivate și nedovedite.
Acțiunea împotriva pârâtului s-a apreciat ca neîntemeiată, întrucât acesta a efectuat controlul în virtutea atribuțiilor de serviciu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului H solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se susține că măsurile dispuse rezidă din Legea nr. 53/2003 referitoare la timpul de muncă și timpul de odihnă, iar perioada de 30 de zile în care angajatorul este obligat să compenseze în bani munca suplimentară, dat fiind programul de muncă prevăzut pentru perioada octombrie - decembrie 2007 prin adăugarea unui spor, în condițiile în care acordarea de timp liber corespunzător era exclusă în acea perioadă, reprezintă singura măsură tranșată de recurentă.
Analizând recursul declarat de pârâta se constată că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă "Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar potrivit art. 8 alin. 4 din același act normativ "La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal", așa încât orice negociere colectivă trebuie să abordeze drepturi cel puțin egale sau mai mari decât cele reglementate legal sub sancțiunea nulității prevăzută de art.24 din Legea nr.130/1998.
Din această perspectivă, criticile reclamantei din acțiunea introductivă la instanța de fond sunt neîntemeiate. Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă are aptitudinea legală de a verifica respectarea condițiilor minimale de muncă prevăzute de lege, controlul făcut de această instituție în limita atribuțiilor sale, indiferent de succesiunea controalelor și a naturii lor, nefiind susceptibile de abuz.
Contractul colectiv încheiat între reclamantă și salariații săi este opozabil numai între părțile contractante, având putere de lege conform art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996. ca instituție de control nu are vreo obligație de respectat în virtutea acestui contract, ci trebuie să țină cont de el numai ca o realitate juridică.
Sub acest aspect, a apreciat prin actul de control atacat că prin contractul colectiv de muncă și actul adițional nr. 2 (legea părților) se contravine dispozițiile art. 119 și 120 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ), dispunându-se ca măsură pentru viitor respectarea acestor prevederi.
Prin actul adițional nr. 2/15.10.2007 s-a modificat art. 134 din contractul colectiv de muncă, statuându-se printre altele că, conținutul alin. 2 al acestui articol să aibă următorul conținut:
"Totalul orelor lucrate de către salariați în perioada susmenționată (15.10.2007 - 30.11.2007) va fi de 60 pe săptămână, acestea urmând a fi plătite astfel:
- 40 de ore în regimul normal de plată stabilit...
- 8 ore cu spor de 100% pentru ore suplimentare;
- 12 ore vor fi compensate cu timp liber corespunzător plătit de societate în regim normal de plată în perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008".
Din cele ce preced rezultă că cele 12 ore suplimentare efectuate pe săptămână în perioada arătată sunt compensate prin bani, compensarea urmând a fi efectuată prin ore libere plătite în perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008.
Așa fiind, aceste dispoziții negociate în societatea reclamantă contravin dispozițiilor art. 119 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, conform cărora "munca suplimentară se compensează prin ore libere în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora" și dispozițiilor art.120 din același act normativ care prevăd că "în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, în termenul prevăzut de art. 119 alin.1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariul corespunzător duratei acestuia".
În concluzie, măsura dispusă de este temeinică și legală, așa încât procesul verbal se bucură de aceleași calități. Drept urmare, recursul va fi admis, modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului privind anularea procesului verbal de control nr.28397/2007, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale acesteia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI H împotriva sentinței nr.472/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - " ROMÂNIA" SRL împotriva pârâtului H pentru anulare proces verbal.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Înlătură obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Dact.
2 ex./24.08.2009
Jud.fond -
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Ștefan Făt, Marieta
