Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 67/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 5021/107/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE NR. 67/R/2014
Ședința publică de la 20 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Judecător A. C. P. - președinte Secția a II-a Civilă
Judecător C. C.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire declarată de reviziuenta . împotriva deciziei civile nr. 1227/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ A., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 13.02.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie .
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 577/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. M. I. SRL în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ A., cu sediul în A. I., ..7, jud. A. și în consecință, a fost înlocuită cu avertisment sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.11.2012 de către agentul constatator din cadrul intimatei. Au fost menținute în rest celelalte dispoziții din cuprinsul procesului verbal de contravenție. S-a atras atenția societății petente asupra respectării pe viitor a dispozițiilor legale din domeniul relațiilor de muncă, pentru următoarele motive:
La data de 12.11.2012, a fost întocmit de către agentul constatator din cadrul ITM A. procesul verbal de contravenție . nr._ (filele 13-14), prin care societatea petentă ., a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003.
In baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.
În urma verificărilor cerute de dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, se constată că plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 21.01.2012 în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1, iar instanța în temeiul art. 32 alin. 2 din același act normativ este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială (localitatea Ciugudul de Jos).
Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Examinând cu prioritate procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de către intimat la data de 12.11.2012, sub aspectul legalității întocmirii sale, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator; denumirea și sediul contravenientului; 3. fapta săvârșită; data comiterii faptei;semnătura agentului constatator: executată pe fiecare pagină în partea de jos a procesului verbal contestat, la rubrica inspectori de muncă.
Raportat la cele cinci mențiuni anterior expuse, instanța constată că petenta nu a invocat lipsa niciuneia din cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat care ar fi condus la constatarea nulității absolute a procesului verbal de contravenție.
De asemenea, se constată că petenta nu a invocat producerea vreunei alte vătămări prin încălcarea altor dispoziții legale privind întocmirea valabilă a procesului-verbal de contravenție (nulitatea relativă).
Întrucât nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
Ca situație de fapt în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petenta a încălcat prevederile legale din domeniul muncii, în sensul că a primit la muncă pe numiții B. G. C. începând cu data de 10.09.2012 și Udvar R. începând cu data de 01.10.2012, fără a le încheia contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este prevăzută și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 conform căruia: constituie contravenție și se sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. 1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Reprezentantul petentei a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție, fapt necontestat de către acesta în instanță, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat: "Nu sunt de acord cu sancțiunea deoarece numitul B. G. nu a lucrat pentru societate decât din data începerii contractului de muncă, adică din 01.11.2012, iar Udvar din data de 02.11.2012 (...)".
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși, O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, în primul rând, instanța reține că actul de sancționare a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, în urma controlului efectuat potrivit competenței legale, fiind confirmat de documentația ce a stat la baza întocmirii sale: fișele de identificare completate și semnate de către persoanele surprinse că au prestat activitate în sarcina petentei fără contract individual de muncă în formă scrisă (filele 38-40), procesul verbal de control . nr._/12.11.2012 (fila 35) și Anexe nr. 2 și nr. 3. Sub același aspect, instanța mai reține că în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator cu privire la situația de fapt, procesul-verbal are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției cât timp petenta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Contravenția reținută în sarcina petentei presupune întrunirea cumulativă a două elemente: identificarea unor persoane care la data controlului prestează activitate în mod efectiv și că acestea nu au încheiat contract individual de muncă.
Cu privire la primul aspect, din actele care au stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție și îndeosebi din declarațiile numiților B. G. și Udvar R., rezultă că la data controlului, aceștia se aflau la punctul de lucru al societății petente din localitatea Ciugudu de Jos și prestau efectiv activitate în favoarea societății, începând cu data de 10.09.2012, respectiv. 01.11.2012.
Astfel, analizând declarația martorului B. G. instanța constată că acesta sub semnătură proprie (fila 38) a recunoscut în fața inspectorilor de control că prestează activitate pentru societatea petentă ca muncitor necalificat, câte 2 ore pe zi de la ora 07:30 la ora 09:30, începând cu data de 10.09.2012, iar până la data de 02.11.2012, ora 07:30 nu a semnat contract individual de muncă, fișa de protecție a muncii și nu și-a făcut analizele medicale. Cu aceeași ocazie martorul a arătat că prestează activitate în sarcina petentei împreună cu numitul Udvar R..
Audiat fiind în fața instanței de judecată, martorul B. G. (fila 43), acesta și-a recunoscut semnătura și scrisul de pe fișa de identificare completată în fața inspectorilor ITM, a confirmat faptul că presta activitate în sarcina societății la momentul controlului (în momentul în care au sosit inspectorii ITM eu mă aflam pe drum, transportam saci de făină la animale muncă pe care o prestam în sarcina societății), însă își schimbă declarația arătând că a fost amenințat de către inspectorii ITM și obligat să scrie după dictarea acestora declarația dată în fața lor. În continuare arată că el a completat și declarația pe numele lui Udvar R. care a sosit în . zi în data de 2 noiembrie și nu presta niciun fel de muncă, precum și faptul că ambii au încheiat contract de muncă la data de 1 noiembrie.
Față de susținerile martorului de mai sus, instanța constată pe lângă faptul că acesta nu a oferit o explicație plauzibilă pentru care a acceptat să scrie și să semneze un înscris cu a cărui conținut nu este de acord în totalitate și că, deși afirmă că a fost amenințat de către inspectori (care aveau la ei un spray și o bâtă), nu a arătat cu ce anume din declarația dată în fața acestora nu este de acord, motiv pentru care va da eficiență susținerilor acestuia astfel cum au fost menționate în declarația dată în fața inspectorilor ITM, precum și a precizărilor făcute cu ocazia audierii în fața instanței care se coroborează cu primele afirmații.
Pe de altă parte, se constată că martorul susține că atât el cât și Udvar R. a încheiat contract de muncă cu societatea petentă la data de 01.11.2012, afirmație care nu numai că nu se coroborează cu susținerile petentei și copia contractelor de muncă depuse la dosar din care reiese că acestea s-au încheiat la altă dată, dar vine și în confirmarea faptului că petenta avea nevoie de angajați și că a apelat la serviciile celor doi pentru o bună funcționare a societății, chiar și ocazional și în perioada anterioară încheierii contractelor individuale de muncă (anterior datei de 31.10.2012, respectiv 02.11.2012).
Potrivit declarației sale numitul Udvar R., sub semnătură proprie a recunoscut în fața inspectorilor de control că prestează activitate pentru societatea petentă ca îngrijitor de animale de la data de 01.10.2012 câte 8 ore pe zi, fără contract individual de muncă. De asemenea martorul a arătat că prestează activitate împreună cu B. G.. Declarația a fost consemnată de către numitul B. G. cum de altfel a arătat acesta și în fața instanței de judecată, fiind semnată de către Udvar R..
Audiat fiind în fața instanței de judecată, martorul arată că nu își recunoaște semnătura din cuprinsul fișei de identificare dar nu a oferit nicio explicație a faptului pentru care este consemnat astfel, însă recunoaște că la momentul în care au sosit inspectorii ITM se afla pe hotar, iar de față era și B. G.. Martorul își justifică prezența la fața locului prin faptul că avea o prietenă care îngrijea vacile societății petente. Cu toate acestea instanța apreciază declarația martorului de mai sus ca fiind pe de o parte, nesinceră și pe de altă parte contradictorie cu restul materialului probator administrat în cauză, îndeosebi cu declarațiile martorului B. G. care arată că cei doi au încheiat contract de muncă cu societatea din data de 01.11.2012, precum și cu susținerea societății petente care a arătat că a avut încheiat contract de muncă cu ambii. Martorul Udvar R. pe lângă faptul că nu recunoaște că presta activitate pentru societatea petentă în data de 02.11.2012, data efectuării controlului și data de când activitatea sa în favoarea societății era una legală în baza contractului încheiat cu aceasta, nu recunoaște nici că a încheiat vreun contract cu petenta și că a prestat activitate în favoarea acesteia până la data de 13.11.2012, când a încetat raporturile de muncă cu aceasta (potrivit deciziei nr. 5/13.11.2012 emisă de .).
Nu în ultimul rând, cu privire la această persoană surprinsă de către inspectorii ITM, nu este relevant faptul că acesta a declarat în fața inspectorilor ITM că doar cu o zi înainte a început activitatea (din data de 01.11.2012, perioadă pentru care nu avea încheiat contract de muncă), deoarece pentru stabilirea existenței contravenției nu este necesar ca persoanele fără contract de muncă să fie depistate în mod repetat, identificarea lor și cu o singură ocazie fiind suficientă, față de caracterul imperativ al dispozițiilor în domeniu fiind irelevant dacă activitatea de muncă urmează a fi prestată sporadic sau permanent, ori dacă persoana ce prestează munca este în anumite legături de familie/prietenie cu reprezentantul legal al persoanei juridice angajatoare. În ceea ce privește cel de-al doilea aspect - existența contractului de muncă valabil încheiat la data începerii activității, instanța reține că, deși, petenta susține că la data efectuării controlului avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă cu numiții B. G. și Udvar R., depunând în acest sens la dosar câte o copie a contractelor, din materialul probator administrat în cauză (extras baza de date ITM cu privire la cei doi angajați ai societății) reiese că aceasta nu avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă pentru susnumiții începând cu data de 10.09.2012 și 01.10.2012 (data de la care martorii au recunoscut în fața inspectorilor ITM că au început activitatea în favoarea societății), ci începând cu data de 31. 10.2012 (pentru B. G.) și 01.10.2012 (pentru Udvar R.).
În consecință faptul că societatea petentă avea încheiat contract individual de muncă cu persoanele depistate prestând activitate la data efectuării controlului, nu este de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei. Aceasta deoarece exigențele legislației muncii în art.16, alin.1 teza a doua din Legea nr. 53/2003 impune angajatorului obligația de a desfășura raporturi de muncă numai prin încheierea, în formă scrisă a contractului individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
De asemenea, aceeași concluzie se deduce, respectiv lipsa contractului individual de muncă încheiat cu numiții B. și Udvar și din declarațiile date de aceștia în fața inspectorilor ITM când au arătat că nu au semnat contract individual de muncă, declarații care susțin apărările intimatei referitoare la faptul că reprezentantul legal al societății petente s-a prezentat la sediul ITM A. cu contractele individuale de muncă încheiate pe numele celor doi fără a fi semnate de către părți.
În consecință, așa cum am arătat mai sus, față de exigențele legislației muncii care în art.16, alin.1 teza a doua din Legea nr. 53/2003 impune angajatorului obligația de a desfășura raporturi de muncă numai prin încheierea, în formă scrisă a contractului individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă, fiind irelevant dacă activitatea de muncăurmează a fi prestată sporadic sau permanent, ori dacă persoana ce prestează munca este în anumite legături de familie/prietenie cu reprezentantul legal al persoanei juridice angajatoare, instanța reține că societatea petentă nu se afla în legalitate la momentul efectuării controlului de către inspectorii ITM.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al contravenției s-a materializat prin inacțiunea petentei de a încheia contract individual de muncă pentru numiții B. G. și Udvar R., în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă deoarece această obligație legală îi incumba acesteia, în calitate de angajator.
Urmarea imediată a faptei săvârșite de către petentă, constă în lezarea valorii sociale care asigură un climat de ordine și securitate socială necesar desfășurării normale a activității de muncă.
Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de petentă și urmarea imediată, rezultă, ex re, din însăși săvârșirea (in)acțiunii incriminate.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a petentei față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte deoarece a prevăzut rezultatul faptelor sale și, deși, nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
III. Asupra individualizării sancțiunii contravenționale :
In baza art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate. Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale stabilite de agentul constatator.
Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Potrivit acestei dispoziții legale, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
In același sens, și art. 5, alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Potrivit art. 7 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
Primirea în muncă fără întocmirea contractelor individuale de muncă în formă scrisă sunt fapte contravenționale ce prezintă pericol social abstract destul de ridicat, impunându-se sancționarea lor cu promptitudine pentru a se descuraja asemenea conduite din partea angajatorilor.
In cauza de față însă, din ansamblul probator administrat în cursul judecății, instanța reține că există o . elemente de natură a imprima faptei valențe atenuante, împrejurări care, în această situație particulară, justifică înlocuirea amenzii cu avertisment.
Astfel, instanța apreciază că pericolul social al contravenției săvârșite de petentă este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea concretă în care a fost săvârșită fapta și anume: nu s-au produs urmări grave în domeniul relațiilor de muncă - numiții B. G. și Udvar R. prestând activitate în sarcina petentei pentru o scurtă perioadă de timp fără a avea încheiat contract de muncă, scopul urmărit de către petentă nu a fost acela de a eluda dispozițiile legale în materie - petenta s-a conformat dispozițiilor legale și fără aplicarea unei sancțiuni pecuniare - încheind contract individual de muncă în formă scrisă cu numiții B. și Udvar începând cu data de 31.10.2012, respectiv 02.11.2012, iar contravenienta nu este înregistrată cu antecedente contravenționale - întrucât dovada contrară nu a fost făcută de intimată.
Pe de altă parte, ținând cont că societatea petentă nu înregistrează o cifră de afaceri foarte ridicată- fapt ce rezultă din obiectul de activitate al acesteia, sediul și localitatea în care își desfășoară activitatea, iar câștigurile realizate nu i-ar oferi nici măcar posibilitatea să achite amenda aplicată fără a ajunge în stare de faliment, instanța apreciază ca fiind mai potrivit realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția petentei asupra faptei săvârșite și de a o determina să respecte pe viitor dispozițiile legale din domeniul relațiilor de muncă.
Prin urmare, față de aceste împrejurări de natură a-i conferi faptei valențe atenuante și având în vedere gradul minim de pericol social al faptei contravenționale, instanța apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceasta răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, formându-se, totodată, convingerea instanței că această sancțiune este suficientă pentru îndreptarea contravenientei și pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei, iar aceasta nu va mai repeta aceeași faptă chiar fără aplicarea unei sancțiuni pecuniare.
In acest sens, instanța are în vedere și prevederile art. 53 alin. (2) din Constituția României, potrivit cărora restrângerea exercițiului drepturilor si libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, și o atare măsură trebuie să fie proporționala cu situația care a determinat-o. De asemenea, și în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că aplicarea sancțiunilor nu trebuie să reprezinte o măsură disproporționată și excesivă în raport cu situația care a determinat aplicarea lor.
Față de cele ce preced, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. M. I. SRL, în contradictoriu cu I. T. de Muncă A., sens în care va dispune înlocuirea amenzii în cuantum de 20.000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.11.2012de către agentul constatator din cadrul intimatei, cu sancțiunea avertismentului și va atrage atenția societății petente asupra respectării pe viitor a prevederilor legale din domeniul relațiilor de muncă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs I. T. DE MUNCĂ A. și petenta ..
Prin recursul formulat de I. T. DE MUNCĂ A. s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale, pentru următoarele motive:
În urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă ai ITM A. ia punctul de lucru al . A SRL, din Ciugudul de Jos, în data de 02.1 1.2012.. ora 7,30, aceștia i-au depistat prestând activitate pentru1 societate pe BALGRADPAN G. C. și UDVAR R. G. în deplină cunoștință cu prevederile Codului Penal privind falsul în declarații, aceste persoane au dat declarație pe propria răspundere în care au consemnat faptul că prestează activitate în cadrul societății din data de 10.09.2012, respectiv 01.10.2012, precum și faptul că nu au semnat contracte individuale de muncă. Precizează faptul că declarația numitului Udvar R. a fost completată de către numitul B. și doar semnată de Udvar.
În data de 12.11.2012, reprezentantul legal al societății s-a prezentat la sediul ITM A. în vederea întocmiri actelor de control și sancționare. Acesta a prezentat contractele denumea pentru susnumiții însă acestea au alte date de începere a activității decât cele de la care ci au prestat efectiv activitate, respectiv 31.10.2012 (BALGRADEAN) și 02.11.2012 (Udvar).
Insă cel mai important aspect este faptul că aceste contracte de muncă nu erau semnate de către părți.
Verificând baza de date, s-a constatat că unitatea a transmis în RKVISAL ca dată de început a activității pentru susnumiții aceleași date trecute în contractele prezentate, consemnările fiind făcute pentru numitul B. în data de 30.10.2012, iar pentru numitul Udvar în data de 02.1 1.2012. În urma administrării probelor s-a constatat de către instanța de fond că starea de fapt a fost corect reținută de organul de control, însă a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment apreciind că fapta nu prezintă pericol social,.
Reține instanța de fond faptul că „nu s-au produs urmări grave", deoarece susnumiții au prestat activitate în acele condiții,.pentru puțin timp". Insă din declarațiile celor doi rezultă că perioada în care au prestat activitate "iară forme legale a fost foarte mare., respectiv din 10.09.2012 și 01.10.2012, și până la momentul controlului, în data de 02 11. 2012, iar, această stare de fapt a fost stopată doar pentru că organul de control competent a intervenit. Astfel, (aptul că ulterior controlului contravenienta a întocmit și transmis în RPVISAL contractele individuale de muncă pentru susnumiții, nu este motiv care să reducă pericolului social al faptei contravenționale, cu atât mai mult cu cât, date". ^ de începere a activității nu au fost cele de la care efectiv numiții B. și Udvar au început electiv să presteze activitate. Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că direct prejudiciate sunt chiar persoanele care prestează, activitate în astfel de condiții, contrare celor prevăzute de către legislația muncii.
Prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ea o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană iară întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei. Instanța de fond nu a apreciat corect gravitatea faptei contravenționale și nu a avut în vedere faptul că „ munca la negru " este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv_-_ lei pentru fiecare persoană depistată, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național.
Organul de control a stabilit cuantumul amenzii la minimul prevăzut de lege. astfel că nu se poate reține că amenda este exagerată.
Nici situația financiară a petentei, nu are relevanță. Respectarea legislației nu implică nici un efort financiar din partea agenților economici astfel că acest motiv nu poate fi reținut în favoarea contravenientei.
În drept: Legea 53/2003, HG nr.500/2011, C. proc. civ.
Prin recursul formulat de petenta . s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii așa cum a fost formulată și anularea procesului verbal atacat, pentru următoarele motive:
Starea de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție a fost infirmată de către numiții BALGRADPAN G. C. și UDVAR R. G. care au confirmat datele reale ale angajării lor. Ambii au afirmat că au fost obligați contra voinței lor să redacteze declarații, neconforme cu adevărul sub presiunea unor corecții fizice care urmau a li se aplica în caz de refuz din partea organelor de control însoțite de organul de poliție.
Aceste împrejurări erau de natură a înlătura complet veridicitatea și validitatea procesului verbal atacat, în condițiile în care singurele așa zise probe au fost obținute prin amenințare și presiune, provocând neîncredere în modul de lucru și legalitatea actelor înfăptuite de diferitele organe de control ale statului, neîncrederea până la urmă legitimată de însăși actele abuzive ale unor funcționari din aceste structuri, creând un prejudiciu mult mai mare decât sumele de bani colectate prin orice mijloace, inclusiv contrare legii și de natură a aduce atingere demnității umane.
În aceste împrejurări dovedite prin declarațiile celor doi martori, sub prestare de jurământ de natură a înlătura toate probele care să confere prezumție de veridicitate procesului verbal atacat, apreciază că soluția adoptată de instanță, respectiv de înlocuire a sancțiunii cu amendă prin avertisment este de natură nu doar a menține o oarecare veridicitate procesului verbal atacat, cu toate că atât cuprinsul lui cât și modalitatea de sprijinire probantă a celor cuprinse în acesta sunt străine adevărului și legalității, procesul verbal fiind lipsit de orice forță probantă, dar și de a acredita existența unei cuple în sarcina subscrisei ceea ce nu este cazul, nefiind dovedită în prezenta cauză nici un fel de culpă din partea recurentei care să justifice avertismentul. Avertisment se cădea a fi dat agentului "constatator" relativ la mijloacele absolut abuzive și străine de legalitate de care a uzat pentru a-și atinge scopul - amendarea cu orice preț a recurentei.
Prin Decizia nr. 1227/R/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ a fost admis recursul formulat de I. T. DE MUNCĂ A. împotriva sentinței civile nr. 577/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, a fost modificată sentința atacată și, în consecință, a fost respinsă plângerea formulată de . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/12.11.2012 întocmit de I.T.M. A., pentru următoarele motive:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, la data de 12.11.2012, a fost întocmit de către agentul constatator din cadrul ITM A. procesul verbal de contravenție . nr._ (filele 13-14 dosar fond), prin care petenta recurentă ., a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003. Potrivit acestei norme constituie contravenție și se sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. 1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În sarcina celei în cauză s-a reținut că a primit la muncă pe numiții B. G. C. începând cu data de 10.09.2012 și Udvar R. începând cu data de 01.10.2012, fără a le încheia contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă.
La fil. 24 – 29 dosar fond se regăsesc fișele de identificare întocmite la data controlului. numiții B. G. C. și Udvar R. au dat declarație pe propria răspundere în care au învederat faptul că prestează activitate în cadrul societății din data de 10.09.2012, respectiv 01.10.2012, precum și faptul că nu au semnat contracte individuale de muncă. Declarația numitului Udvar R. a fost completată de către numitul B. și doar semnată de Udvar, întrucât acesta din urmă nu știe să scrie.
Audiat fiind în fața instanței, martorul B. G. C. – fil. 43 dosar fond a arătat că el însuși a completat ambele fișe, recunoscându-și totodată și semnătura de pe fișa completată cu numele lui.
În aceeași depoziție martorul B. G. C. recunoaște că presta activitate în sarcina societății la momentul controlului, însă își schimbă declarația arătând că, de fapt atât el cât și numitul Udvar R. ambii au încheiat contract de muncă la data de 1 noiembrie 2012 și că declarația inițială a fost dată pe fondul amenințărilor cu bătaia din partea inspectorilor ITM care aveau la ei un spray și o bâtă.
În ce-l privește pe martorul Udvar R. – fil. 53 dosar fond acesta a învederat instanței de fond că nu își recunoaște semnătura din cuprinsul fișei de identificare, însă recunoaște că la momentul în care au sosit inspectorii ITM se afla pe hotar, iar de față era și B. G..
În mod corect instanța de fond a înlăturat ca nesincere depozițiile martorilor B. G. C. și Udvar R.. Astfel, inspectorii ITM nu sunt dotați cu obiecte contondente sau sprayuri paralizante care să ducă la intimidarea persoanelor vizate.
Martorul B. recunoaște că presta activitate pentru societate dar că a semnat contract de muncă la o altă dată decât cea arătată inițial, dar nu explică de ce pretinsele amenințări l-au făcut să nu declare adevărul în fața inspectorilor de muncă, deși se afla sub sancțiunea falsului în declarații. Totodată, din copiile contractelor depuse de administratorul societății petente la ITM A. – ulterior controlului rezultă că respectivele convenții nu erau semnate de cei în cauză.
Mai mult, martorul Udvar R. pe lângă faptul că nu recunoaște că presta activitate pentru societatea petentă în data de 02.11.2012 - data efectuării controlului nu recunoaște nici că a încheiat vreun contract cu petenta și că a prestat activitate în favoarea acesteia până la data de 13.11.2012, când a încetat raporturile de muncă cu aceasta potrivit deciziei nr. 5/13.11.2012 emisă de . – fil. 20 dosar fond.
În fine, astfel cum a reținut și instanța de fond martorul B. susține că atât el cât și Udvar R. a încheiat contract de muncă cu societatea petentă la data de 01.11.2012, afirmație care nu numai că nu se coroborează cu susținerile petentei și copia contractelor de muncă depuse la dosar din care reiese că acestea s-au încheiat la altă dată, dar vine și în confirmarea faptului că petenta avea nevoie de angajați și că a apelat la serviciile celor doi pentru o bună funcționare a societății, în perioada anterioară încheierii contractelor individuale de muncă.
Toate aceste elemente duc la concluzia indubitabilă că petenta recurentă . i-a primit la muncă pe numiții B. G. C. începând cu data de 10.09.2012 și Udvar R. începând cu data de 01.10.2012, dar fără a le încheia contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă.
În consecință, nu se impune în nici un caz anularea procesului verbal de contravenție . nr._/12.11.2012 întocmit de I.T.M. A. pentru netemeinicie așa cum a susținut petenta recurentă ..
Referitor la ce de-al doilea aspect – sancțiunea aplicată, Tribunalul reține că pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de articolul 21 alin. 3 din OG 2/2001.
Potrivit acestei dispoziții legale, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. În același sens, și art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Potrivit art. 7 din O.G.2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
Primirea în muncă fără întocmirea contractelor individuale de muncă în formă scrisă sunt fapte contravenționale ce prezintă pericol social abstract ridicat, impunându-se sancționarea lor cu promptitudine pentru a se descuraja asemenea conduite din partea angajatorilor.
În abstract, "munca la negru" este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv 10.000-20.000 lei pentru fiecare persoană depistată (iar peste 5 persoane este considerată infracțiune), iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național. În aceste condiții, pentru încălcarea acestor prevederi legale, inspectorii de muncă nu aplică avertismentul și nici instanța de fond nu ar fi trebuit să minimalizeze pericolul social al contravenției.
Prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
Iar în concret, date fiind circumstanțele cauzei, în speță nu existau motive pentru a se aprecia că se poate înlocui amenda cu avertismentul.
În cauza de față nu există elemente de natură a imprima faptei valențe atenuante: deși societatea i-a primit la muncă dar fără a le întocmi contract individual pe numiții B. G. C. începând cu data de 10.09.2012 și Udvar R. începând cu data de 01.10.2012, totuși doar intervenția agenților constatatori la 02.11.2012 a dus la stoparea acestei situații.
Prin această metodă frauduloasă de a nu încheia contracte de muncă în forma scrisă petenta recurentă a urmărit tocmai să se sustragă de la plata contribuțiilor ce îi revin în calitate de angajator.
Iar în plus, trebuie să se aibă în vedere comportamentul ulterior sancționării al angajatorului, care a reușit să îi determine pe angajații săi, audiați ca martori, să își schimbe declarațiile date în momentul controlului în fața inspectorilor de muncă, aspecte reținute chiar și de către judecătorie în aprecierea probelor, Ca atare tribunalul constată societatea în cauză nu a înțeles gravitatea faptei și nici consecințele acesteia. Toate acestea denotă o atitudine de nerecunoaștere a faptei și negare a realității, care nu este compatibilă cu acordarea în paralel a clemenței din partea instanțelor.
Având în vedere cele mai sus expuse, precum și dispozițiile art. 312 C. Tribunalul va admite recursul formulat de I. T. DE MUNCĂ A. împotriva sentinței civile nr. 577/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._, va modifica sentința atacată și, în consecință, va respinge plângerea formulată de . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/12.11.2012 întocmit de I.T.M. A..
Va respinge recursul formulat de . împotriva sentinței civile nr. 577/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire . care a solicitat Admiterea cererii de revizuire, retractarea deciziei atacate și rejudecând recursul, admiterea recursului petentei și corelativ respingerea recursului ITM, pentru următoarele motive:
Instanța de recurs a admis recursul dând eficiență declarației neadevărate cuprinsă în cadrul fișei de identificare întocmită de către numitul B. F. și semnată sub presiune și prin amenințare de către martorul B. G., atât în nume propriu cât și în numele și pentru martorul UDVAR R. neștiutor de carte și ignorând cu desăvârșire declarațiile de martor date de către aceștia în fața instanței și sub prestare de jurământ care atestă cu claritate faptul că cele cuprinse în așa numitele declarații din fișele de identificare nu corespund adevărului fiind scrise în urma amenințării adresate de către agentul constatator acestora, fapt ce rezultă din lecturarea declarațiilor.
Cu toate acestea în mod absolut inexplicabil instanța de recurs, apreciază ca veridice înscrierile făcute ca urmare a vicierii voinței celor doi martori în înscrisul denumit "fișă de evidență" și ignoră declarațiile martorilor audiați sub prestare de jurământ și în mod nemijlocit în fața instanței de fond care arată fără nici un fel de dubiu faptul că cele scrise în fișa de evidență reprezintă fapte neadevărate. În altă ordine de idei instanța de recurs apreciază valoarea probantă a fișei de evidență care precizează fără echivoc faptul că numiții BĂ7LGRĂDEAN G. și UDVAR R. ar fi lucrat fără contract de muncă la PF I. E. (sic) după cum rezultă din înscrisurile depuse de către intimată în condițiile în care se dispune amendarea pentru această pretinsă faptă contravențională S.C M. I. S.R.L. care evident este altă persoană decât PF I. E..
Cu toate acestea instanță de recurs apreciază veridicitatea acestui înscris și pe cale de consecință dispune admiterea recursului ITM A. deși procesul verbal atacat nu se întemeiază pe nici o probă care să-1 confirme, împrejurare ignorată însă de instanța de recurs deși a fost invocată prin recursul subscrisei care a fost respins. Referitor la veridicitatea procesului verbal învederează și faptul că a formulat împotriva agentului constatator și o plângere penală pentru abuz în serviciu ce o depune alăturat.
În drept revizuienta a invocat dispozițiile art. 322 pct. 2 C..
Intimatul ITM A. a depus concluzii scrise solicitând respingerea cererii de revizuire.
Examinând cererea de revizuire formulată de . împotriva Deciziei nr. 1227/R/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, Tribunalul apreciază că nu este fondată având în vedere următoarele aspecte:
Potrivit art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă 1865 revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Cele trei ipoteze prevăzute de art. 322 pct. 2 C. (extra petita, minus petita, plus petita) vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât.
Prin sintagma „lucru cerut” trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecății. Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părțile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunțarea asupra lor, instanța pune capăt litigiului.
Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă constituie practic o aplicare a principiului disponibilității, dar, reprezintă și o aplicare a principiului consacrat de art. 129 alin. final Cod procedură civilă, conform căruia, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai în limitele investirii.
În aplicarea riguroasă a art. 129 alin. final Cod procedură civilă, instanța are obligația de a judeca toate pretențiile deduse judecății cu respectarea cadrului procesual fixat de părți.
În cazul de față, instanța s-a pronunțat asupra ambelor recursuri formulate. Prin „lucru cerut” trebuie să se înțeleagă cererea concretă, cererile accesorii sau subsidiare și nu diferitele argumente care susțin sau combat aceste cereri, așa cum tinde a înțelege revizuienta ..
Nemulțumirea revizuientei raportat la soluția adoptată de Tribunalul A. în dosar nr._, precum și la considerentele care au stat la baza acestei soluții, nu poate face însă obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 C. care are în vedere pronunțarea instanței ultra, extra sau minus petit în raport de pretențiile deduse judecății care alcătuiesc fondul cauzei și nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.
De altfel, revizuienta . nici măcar nu arată în concret asupra cărei cereri instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat. De fapt, din lecturarea motivelor revizuirii reiese foarte clar că societatea în cauză este nemulțumită de fapt de soluția pronunțată cu privire la recursurile celor două părți și nicidecum de faptul că Tribunalul nu s-ar fi pronunțat cu privire la o anume cerere formulată de ..
Faptul că instanța de recurs nu și-a însușit argumentele acestei societăți și în sensul dorit de aceasta nu înseamnă că ne-am afla în vreuna din situațiile de la art. 322 pct. 2 C..
De fapt, revizuienta solicită rejudecarea pe fond a recursului, reluând pe larg aspectele expuse în dosarul nr._ al Tribunalului A..
Având în vedere cele mai sus expuse, Tribunalul va respinge cererea de revizuire formulată de . împotriva Deciziei nr. 1227/R/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge cererea de revizuire formulată de . împotriva Deciziei nr. 1227/R/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Irevocabilă .
Pronunțată în ședința publică azi, 20.02.2014.
Președinte, D. C. | Judecător, A. C. P. - președinte Secția a II-a Civilă | Judecător, C. C. |
Grefier, M. P. |
Red./Tehnored. / 2 Ex
25.02.2014
Jud. rec.: A. C. P., D. C., C. M. C.
Jud. fond: D. M. B.
| ← Pretentii. Sentința nr. 188/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 212/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
