Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 20-03-2014, Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 735/298/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR 115/A/2014

Ședința publică de la 20 martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. C. P. – președintele secției

Judecător D. C.

Grefier M. P.

Pe rol se află apelul declarat de petentul V. D. împotriva sentinței civile nr. 1271/2013 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 6.03.2014, amânată apoi în data de 13.03.2014, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față.

Constată că prin sentința civilă nr. 1271/2013 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, s-a respins plângerea formulată de petentul V. D., CNP_, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., împotriva procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.03.2013.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 18.04.2013, petentul V. D. a solicitat în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. să se constate în principal:

- nulitatea absolută a procesului verbal . nr._ încheiat la data de 29.03.2013, întrucât este nelegal și netemeinic întocmit, fiind încălcate prevederile art. 10 alin. 1-2, art. 16 alin. 1 și 7, art. 19 alin. 1 și 3, art. 21 alin. 1-3, art. 28 alin. 1 din O.G.2/2001, raportat la art. 10 din Legea nr. 61/1991.

- anularea procesului verbal și exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată prin actul constatator .

În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii stabilită la suma de 1000 lei cu sancțiunea avertismentului, în temeiul art. 6 alin. 1 și art. 7 alin. 1-3 din OG nr. 2/2001.

- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii a arătat că procesul verbal este nelegal, fiind întocmit de agentul constatator cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. 1-2, art. 16 alin. 1 și 7, art. 19 al. 1 și 3, art. 21 al. 1-3, art. 28 alin. 1 din O.G.2/2001.

Se reține ca motiv de nelegalitate faptul că agentul de poliție încalcă prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, deoarece nu indică la rubrica descrierea faptei în ce constă presupusa contravenție, ce acte sau fapte de natură contravențională ar fi săvârșit petentul, nu se descrie și nici nu se explică de agentul constatator cum a ajuns la concluzia că oile petentului au rămas nesupravegheate pe terenul numitului F. C..

Agentul constatator prezintă la capitolul descrierea faptei contravenționale o stare de fapt nereală, la modul general, în sensul că petentul a lăsat fără supraveghere o turmă de oi, care a intrat pe proprietatea lui F. C. și, în opinia agentului de poliție, aceasta ar fi o primă faptă contravențională prev. de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991.

Susținerea agentului constatator este făcută cu multă ușurință, întrucât nu există nici un element de identificare a terenului despre care se susține că ar fi a lui F. C. și nu se face dovada proprietății lui F. C. asupra acestui teren.

Descrierea contravențiilor, pe care petentul le contestă, sunt făcute de agentul constatator cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 care stabilesc în mod obligatoriu că în descrierea faptei contravenționale trebuie arătate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Or, în cazul petentului nu este îndeplinită această cerință imperativ prevăzută de textul de lege, deoarece agentul constatator nu a descris fapta în procesul verbal ci a desemnat-o doar în termeni generici, așa încât nu se poate aprecia de către instanță în ce măsură comportamentul petentului ar îmbrăca un caracter contravențional.

Susține că cele menționate la rubrica descrierea faptelor contravenționale nu corespund adevărului, sens în care face dovada că între petentul V. D. și F. C. există încheiat un contract de arendare cu nr. 36/31.03.2010 înregistrat la Consiliul Local Gârbova, iar din acest act se desprinde concluzia că petentul avea tot dreptul să folosească terenurile numitului F. C. situate administrativ în zona Albele Față (zonă menționată și în procesul verbal).

Simpla mențiune a textului de lege făcută de agentul constatator nu este suficientă pentru a considera îndeplinite dispozițiile art. 16 din OG 2/2001 în sensul că nu sunt arătate totalitatea împrejurărilor ce pot servi la încadrarea faptei ori la aprecierea gravității ei.

Mai arată că agentul constatator avea obligația legală de a descrie în detaliu fapta, cât timp a aplicat petentului o sancțiune exagerată de 1.000 lei amendă .

Agentul constatator nu a menționat în cuprinsul procesului verbal împrejurarea că petentul are posibilitatea legală a achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, în speță nu se indică posibilitatea achitării de către petent a sumei ce reprezintă jumătatea minimului stabilit de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 61/1991.

Procedând în atare manieră, agentul constatator a încălcat în momentul încheierii procesului-verbal prevederile art. 16 alin. 1 și ale art. 28 alin. 1 din O.G. 2/2001 care prevăd expres, sub sancțiunea nulității absolute a actului, obligația organului constatator de a indica în cuprinsul procesului verbal posibilitatea achitării în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului verbal, ori după caz, de la data comunicării acestuia, a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ.

Prin urmare, petentul a fost privat de dreptul de a i se aduce la cunoștință că are posibilitatea de a achita amenda într-un cuantum mul mai mic decât cel de 1.000 lei stabilit prin procesul verbal, așa încât vătămarea produsă acestuia este evidentă și sancțiunea pe care o prevede legea în materie este constatarea nulității absolute a procesului verbal atacat.

Agentul de poliție a încălcat prevederilor art. 10 alin. 1-2 din OG 2/2001. În speță, petentului i se rețin în sarcină două contravenții, prima prev. de art. 3 pct. 17 din Legea 61/1991 și a doua - cea prevăzută de art. 3 pct. 31 din Legea 61/1991. Sancțiunile pentru cele două contravenții trebuiau să fie aplicate defalcat în sensul că valoarea amenzii se impunea a fi stabilită pentru fiecare contravenție, tocmai pentru ca instanța de judecată să poată verifica dacă aplicarea sancțiunii s-a făcut corect sau nu. Agentul de poliție nu a aplicat corespunzător sancțiunea, încălcând dispoziția din art. 10 alin. 1 din O.G. 2/2001

Susține că procesul verbal este nelegal întocmit, deoarece agentul constatator aplică în mod greșit sancțiunea amenzii de 1.000 lei prin încadrarea greșită în alte limite decât cele prevăzute art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 61/1991, mai exact se stabilește amenda între limita de 200 lei și 1.000 lei, în loc de 100 lei - 500 lei (cum ar fi fost corect).

Pentru încălcarea art. 3 pct. 17 și pct. 31 din Legea 61/1991 sancțiunea este amenda de la 100 la 500 lei (art. 4 lit. a din Legea 61/1991), nicidecum amenda de la 200-1.000 lei.

Din analiza procesului verbal de sancționare rezultă că nu este menționată în mod corect limita minimă și maximă a amenzii. Se observă că agentul constatator cumulează limita minimă și limita maximă a amenzii indicată în art. 4 alin. 1 lit. a din Lega 61/1991, ceea ce nu este admisibil.

Astfel, organul constatator trebuia să aplice o amendă pentru fiecare contravenție (dacă într-adevăr acestea ar fi fost săvârșite) între limitele minime și maxime susmenționate (cele indicate în Legea 61/1991).

În speță, organul de poliție a stabilit o limită minimă și una maximă ce nu sunt prevăzute în textul de lege - art. 4 alin. 1 din Legea 61/1991 și procedând în atare mod agentul constatator a aplicat o amendă greșit calculată și pentru fapte ce nu i se pot reține în sarcina petentului ca și contravenții. Dacă textul de lege - art. 10 alin. 1 și 2 din O.G 2/2001 impune ca amenzile să fie defalcate pentru fiecare faptă contravențională, dispoziția se impune a fi respectată.

Astfel, instanța de judecată analizând procesul verbal atacat nu are posibilitatea să verifice modul de aplicare a amenzilor, dacă sunt just aplicate, cât timp în act nu se menționează limitele corecte pentru fiecare contravenție reținută în sarcina petentului.

Prin prisma argumentelor invocate apreciază că agentul de poliție a încălcat și prev. art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, întrucât a aplicat sancțiuni în alte limite decât cele prevăzute în actul normativ - Legea 61/1991, astfel încât sancțiunea ce operează este nulitatea procesului verbal.

Agentul constatator încalcă prevederilor art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001 unde se impune obligația agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului, în momentul încheierii procesului verbal, a dreptului său de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și sancționare.

În speță, petentul a formulat în data de 29.03.2013 în fața agentului constatator obiecțiuni, față de modul în care agentul a înțeles să stabilească situația reală și față de modul în care a înțeles să încadreze faptele ca și contravenții, însă aceste obiecțiuni nu au fost luate în considerare și s-a trecut nereal în procesul verbal doar mențiunea refuză să semneze fără a se indica și motivul refuzului.

Petentul nu a lăsat nici un moment oile nesupravegheate în data de 29.03.2013, dimpotrivă acestea erau supravegheate personal de el și de încă o persoană, de G. D., petentul a susținut că are tot dreptul să lase oile în locul Albele Față întrucât are încheiat contract de arendare cu numitul F. C. pentru acel teren, nu a refuzat să se prezinte în fața organului de poliție la sediu, întrucât nu i s-a solicitat acest lucru și nici nu s-a pus în discuție la acel moment că este pasibil de a fi sancționat cu amendă.

Obiecțiunile contravenientului vizau tocmai aceste aspecte, astfel încât a dorit să fie consemnate în procesul verbal, însă acest lucru nu s-a întâmplat, încălcându-se astfel dreptul la apărare prevăzut expres în art. 16 alin. 7 coroborat cu art. 17 din OG 2/2001.

Pentru săvârșirea presupuselor contravenții prevăzute de art. 3 pct. 17 și pct. 31 din Legea 61/1991 organul de constatare a contravenției a aplicat petentului dublul maximului amenzii, respectiv suma de 1000 lei. Conform textului de lege - art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 61/1991, amenzile pentru faptele ce i se impută petentului se situează între minimul de 100 lei și maximul de 500 lei.

Sub aspectul analizării temeiniciei procesului verbal întocmit, dar și pe fondul cauzei arată că procesul verbal întocmit în data de 29.03.2013 (comunicat petentului în data de 4.04.2013 - conform procesului verbal de afișare) nu conține aspecte reale, considerent pentru care dorește să-i probeze lipsa de temeinicie a actului sancționator prin administrarea probei testimoniale cu martorii G. D., F. C., S. A. și să înlăture astfel, prezumția relativă de adevăr de care se bucură procesul verbal până la momentul în care petentul dovedește contrariul.

Astfel, în data de 29.03.2013, petentul a purtat o discuție cu agentul constatator căruia i-a explicat în prezența martorilor G. D. și S. A. că are tot dreptul să pășuneze animalele în zona Albele Față întrucât deține în proprietate terenuri în acesta zonă și, mai mult, are încheiat și contract de arendare cu numitul F. C., act înregistrat și la Consiliul Local Gârbova tot pentru terenuri din zona Albele Față sub nr. 36/2010. La acel moment agentul nu a pus în discuție o eventuală sancționare a petentului și nici nu l-a chemat la sediul postului de poliție.

Animalele petentului se aflau în data de 29.03.2013 pe terenul petentului, dar și pe cel arendat, nu au produs nici o pagubă lui F. C. care, de altfel, și-a dat acordul pentru ca petentul să intre cu animalele pe terenul său, așa încât cele inserate în procesul verbal nu corespund adevărului și în mod greșit susține agentul de poliție a aplicat sancțiunea amenzii și, mai grav, în cuantum maxim.

În acel moment, nu s-a pus în discuție sancționarea petentului, întrucât nu exista nici un motiv.

Toate aceste aspecte anterior menționate au fost percepute în mod direct de către martorii propuși în apărare de către petent.

În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii de 1.000 lei aplicată petentului cu sancțiunea avertismentului, în baza art. 7 alin. 1-3 din O.G. 2/2001 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.

În principal susține nevinovăția petentului pentru argumentele expuse în motivarea plângerii, iar dacă se va reține existența contravenției solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul raportat la descrierea total superficială a presupusei fapte și la modul în care a fost întocmit procesul verbal.

În drept s-au invocat prev. art. 10 alin. 1-2, art. 16 alin. 1 și 7, art. 17, art. 19, art. 21 alin. 1-3, art. 28 alin. 1, art. 6 alin. 1, art. 7 alin. 1-3, art. 34 din O.G. 2/2001 coroborat cu art. 10 din Legea 61/1991.

Plângerea este scutită de taxa de timbru conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare și a fost depusă în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.

Contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată direct de agentul de poliție aflat în exercițiu atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenția. Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dacă fapta a fost constatată direct de agentul constatator care aplică sancțiuni contravenționale, iar potrivit normelor procesual civile, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art. 21, alin.3 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită do către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.

Analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001.

În drept, invocă OG 2/2001. ale Legii 61/1991 republicată.

Instanța a admis proba cu înscrisuri și proba testimonială.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis la data de 29.03.2013, s-a constatat că în locul Albele Față, petentul a lăsat fără supraveghere o turmă de ovine care a intrat pe proprietatea lui F. C.. Totodată acesta a refuzat să se prezinte la sediul Poliției din Gârbova la cererea justificată a organelor de poliție.

Agentul constatator a încadrat faptele ca și contravenții prevăzute de art. 3 pct.17 și art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, fiind sancționate conform art. 4 alin. 1 lit. a și 4 alin. 1 lit. a din același act normativ cu amendă contravențională de 500 lei și 500 lei.

Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, în cadrul soluționării plângerii, instanța este obligată să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.

Instanța constată că procesul verbal a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001.

A fost audiat martorul asistent, care a arătat că a fost prezent la întocmirea procesului-verbal și că contravenientul a fost de față, dar a refuzat să-l semneze, astfel că procesului verbal s-a întocmit cu respectarea art. 19 din OG 2/2001.

Cât privește criticile de nulitate privind pretinsa încălcare a art. 16 (1) din OG 2/2001, pentru nedescrierii corespunzătoare a stării de fapt, instanța nu le poate primi, în procesul verbal faptele fiind astfel descrise, încât conduc la individualizarea contravențiilor.

Nemenționarea în cuprinsul procesului verbal a împrejurării că petentul are posibilitatea legală a achitării în temen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, nu poate fi reținută ca și motiv de nulitate a procesului verbal, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 61/1991, care prevede: Dispozițiile prezentei legi se întregesc cu prevederile OG nr. 2/2001, cu excepția dispozițiilor privind plata a jumătate din minimul amenzii.

Prin Decizia nr. XXII/19.03.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în examinarea recursului în interesul legii, a statuat că nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 (7) din OG nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului verbal, care trebuie să fie asociată cu o vătămare produsă petentului, împrejurare care trebuie să fie dovedită de acesta. Or, în cauză, petentul nu a dovedit vătămarea ce i-a fost pricinuită în acest mod, iar obiecțiunile pe care le-ar fi putut consemna agentul constatator, într-o formulă sumară, impusă de spațiul afectat rubricii Alte mențiuni, au putut fi valorificate prin plângerea formulată împotriva procesului verbal.

Critica de nelegalitate, privind încălcarea dispozițiilor art. 10 din OG nr. 2/2001 nu poate fi reținută, atâta timp cât din conținutul procesului verbal de contravenție rezultă că s-au reținut în sarcina petentului săvârșirea a două contravenții prin același proces verbal, au fost încadrate juridic în art. 3 pct.17 și art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 și s-a aplicat sancțiunea pentru fiecare contravenție, conform art. 4 alin. 1 lit. a și 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, respectiv amendă de câte 500 lei pentru fiecare faptă, apoi s-au cumulat amenzile aplicate, rezultând 1.000 lei.

Conform art. 10 alin. 2 din OG nr. 2/2001: Când contravențiile au fost constatate prin același proces verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă. Astfel, se constată că s-au respectat dispozițiilor art. 10 din OG nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei faptei descrise în conținutul procesului verbal de contravenție, instanța reține că aceasta se întemeiază pe o constatare personală a agentului constatator.

Este unanim acceptat că procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține că petentul contestă faptele avute în vedere de agentul de poliție, susținând că nu a lăsat nici un moment oile nesupravegheate în data de 29.03.2013, dimpotrivă acestea erau supravegheate personal de el și de încă o persoană, G. D., iar în data de 29.03.2013, petentul a purtat o discuție cu agentul constatator căruia i-a explicat în prezența martorilor G. D. și S. A. că are tot dreptul să pășuneze animalele în zona Albele Față, întrucât deține în proprietate terenuri în acesta zonă și, mai mult, are încheiat și contract de arendare cu numitul F. C..

În sprijinul celor învederate, petentul a propus proba testimonială cu martorul G. D., care a declarat că în data de 29 martie 2013 s-a dus cu o parte din turma de oi a petentului la pășunat în locul numit Albele Spate, pe terenul pe care știa că e folosit de petent, iar în locul unde era cu oile la pășunat a venit Poliția și dl I.. L-a sunat pe petent, care a venit la fața locului, iar după vreo 10 min., martorul a fost chemat de petent să semneze procesul-verbal. Cunoaște că în Albele față petentul a cumpărat teren, iar în Albele Spate, petentul are închiriat teren de la F. C. și pe terenul din Albele Spate se afla el la momentul când a venit poliția.

Prin urmare, martorul G. D. susține că era el singur cu oile la păscut, în locul Albele Spate și că la momentul apariției Poliției l-a sunat pe petent să vină la fața locului, iar martorul F. C. nu a fost de față la momentul constatării contravenției și a menționat că în 2010 a închiriat teren petentului în Albele Față, iar în anii 2012-2013, nu a închiriat teren în Albele Față petentului.

Instanța înlătură declarațiile martorilor propuși de petent în susținerea plângerii, având în vedere relatările părtinitoare și contradictorii ale acestora.

Instanța constată că probele propuse de petent nu susțin varianta proprie a modului de desfășurare a faptelor și nu se poate impune cu suficientă forță juridică în demontarea constatărilor făcute de agentul de poliție și nu a pus în lumină o altă situație de fapt decât cea reținută de poliție.

Astfel, petentul nu a reușit, prin probatoriul administrat, să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul-verbal.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că s-a făcut cu respectarea prevederilor legale incidente.

Față de aceste considerente, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul V. D., solicitând:

I. Admiterea apelului declarat de petent împotriva sentinței nr. 1271/2013 pronunțată de Judecătoria S., rejudecarea cauzei și schimbarea în întregime a hotărârii apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale formulată de petent împotriva procesului verbal . nr._ încheiat în data de 29.03.2013 de agentul constatator, urmând a reține.

A. în principal - sub aspectul analizării legalității întocmirii procesului verbal . nr._/29.03.2013 de către agentul constatator din cadrul Politiei Gârbova:

- să constatați nulitatea absolută a procesului verbal de sancționare contravențională . nr._/29.03.2013 întrucât este nelegal întocmit, fiind încălcate prevederile art. 10 alin 1-2, art. 16 alin. 1 și alin. 7, art. 19 alin. 1 și 3, art. 21 alin. 1- 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art. 10 din Legea nr. 61/1991 republicată .

B. Pe fondul cauzei - sub aspectul analizării temeiniciei actului sancționator, în conformitate cu art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 solicită să se rețină că procesul verbal atacat este netemeinic și să se dispună:

- anularea procesului verbal . nr._/29.03.2013 și exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 1.000 lei aplicată prin actul constatator .

II. în subsidiar, în situația în care instanța de judecată va trece peste motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate și va reține că faptele descrise în procesul verbal ar putea fi contravenții solicită să se dispună:

- înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii stabilită la suma de 1.000 lei cu sancțiunea avertismentului, în temeiul art. 6 alin. 1 și art. 7 alin. 1-3 din OG nr. 2/2001.

III. Obligarea intimatului să achite petentului cheltuielile de judecată suportate cu prezentul litigiu în faza de apel.

În motivarea apelului, arată că.

1. Prin primul motiv de apel înțelege să critice hotărârea instanței de fond deoarece reține eronat și contrar prevederilor legale invocate de petent, că procesul verbal atacat ar fi fost legal întocmit, fiind înlăturate, fără o argumentare corectă, criticile petentului care vizau motivele de nelegalitate ale procesului verbal atacat.

Că procesul verbal este nelegal, fiind întocmit de agentul constatator cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. 1-2, art. 16 alin. 1 și alin. 7, art. 17, 19 alin. 1- 3 art. 21 alin. 1 și 3 din OG nr. 2/2001.

1.1. în primul rând, motiv de nelegalitate încălcarea de către agentul constatator a prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 deoarece nu indică la rubrica descrierea faptei în ce constă presupusa contravenție, ce acte sau fapte de natură contravențională ar fi săvârșit petentul, nu se descrie și nici nu se explică de agentul constatator cum a ajuns la concluzia că oile petentului au rămas nesupravegheate pe terenul numitului F. C. .

Agentul constatator prezintă la capitolul descrierea faptei contravenționale o stare de fapt nereală, la modul general, în sensul că petentul a lăsat fără supraveghere o turmă de oi, care a intrat pe proprietatea lui F. C. și, în opinia agentului de poliție aceasta ar fi o prima faptă contravențională prev. de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991 .

Susținerea agentului constatator este făcută cu multă ușurință întrucât nu există nici un element de identificare a terenului despre care se susține că ar fi a lui F. C. si nu se face dovada proprietății lui F. C. asupra acestui teren .

Descrierea contravențiilor, pe care petentul le contestă, sunt făcute de agentul constatator cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 care stabilesc în mod obligatoriu că în descrierea faptei contravenționale trebuie arătate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Or, în cazul petentului nu este îndeplinită această cerință imperativ prevăzută de textul de lege, deoarece agentul constatator nu a descris fapta în procesul verbal ci a desemnat-o doar în termeni generici . așa încât nu se poate aprecia de către instanță în ce măsură comportamentul petentului ar îmbrăca un caracter contravențional.

Din descrierea faptei si a locului de săvârșire a acesteia, așa cum sunt realizate prin procesul verbal, nu rezultă care sunt mijloacele prin care agentul constatator a localizat terenul ca fiind a altei persoane decât a petentului ori cum a determinat că petentul nu avea dreptul să pășuneze animalele în acel loc, cu atât mai mult cu cât din audierea martorilor propuși de petent (G. D. și F. C.) a rezultat că petentul avea tot dreptul să pășuneze oile pe terenul arendat de la numitul F. C. în zona Albele.

Dimpotrivă susține că cele menționate la rubrica descrierea faptelor contravenționale nu corespund adevărului, sens în care a făcut dovada cu înscrisuri că între petentul V. D. și F. C. există încheiat un contract de arendare cu nr. 36/31.03.2010 înregistrat la Consiliul Local Gârbova, iar din acest act se desprinde concluzia că petentul avea tot dreptul să folosească terenurile numitului F. C. situate administrativ în zona Albele Față (zonă menționată și în procesul verbal).

Simpla mențiune a textului de lege, făcută de agentul constatator nu este suficientă pentru a considera îndeplinite dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, în sensul că nu sunt arătate totalitatea împrejurărilor ce pot servi la încadrarea faptei ori la aprecierea gravității ei.

Susține că agentul constatator avea obligația legală de a descrie în detaliu fapta, cât timp a aplicat petentului o sancțiune exagerată de 1.000 lei amendă.

1.2. În al doilea rând, invocă ca motiv de nelegalitate în fața instanței de apel, faptul că agentul constatator a încălcat prevederile art. 10 alin 1-2 din O.G.2/2001 care prevăd că dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție dar și de încălcarea art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 unde se menționează că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ.

În speță, petentului i se rețin în sarcină două contravenții, prima prev. de art. 3 pct. 17 din Legea 61/1991 și a doua - cea prevăzută de art. 3 pct. 31 din Legea 61/1991 . Sancțiunile pentru cele două contravenții trebuiau să fie aplicate defalcat în sensul că valoarea amenzii se impunea a fi stabilită pentru fiecare contravenție . tocmai pentru ca instanța de judecată să poată verifica dacă aplicarea sancțiunii s-a făcut corect sau nu. Agentul de poliție nu a aplicat corespunzător sancțiunea, încălcând dispoziția din art. 10 alin. 1 din OG 2/2001 - dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție.

Susține că procesul verbal este nelegal întocmit deoarece agentul constatator aplică în mod greșit sancțiunea amenzii de 1.000 lei, prin încadrarea greșită în alte limite decât cele prevăzute art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 61/1991, mai exact se stabilește amenda între limita de 200 lei și 1.000 lei, în loc de 100 lei - 500 lei (cum ar fi fost corect) .

Pentru încălcarea art. 3 pct. 17 si pct. 31 din Legea 61/1991 sancțiunea este amenda de la 100 la 500 lei (art. 4 lit. a din Legea 61/1991 ), nicidecum amenda de la 200-1.000 lei.

Din analiza procesului verbal de sancționare rezultă că nu este menționată în mod corect limita minimă și maximă a amenzii. Observă că agentul constatator cumulează limita minimă si limita maximă a amenzii indicată în art. 4 alin. 1 lit. a din Lega 61/1991, ceea ce nu este admisibil.

În speță, organul de poliție a stabilit o limită minimă si una maximă ce nu sunt prevăzute în textul de lege - art. 4 alin. 1 din Legea 61/1991 si procedând în atare mod, agentul constatator a aplicat o amendă greșit calculată și pentru fapte ce nu i se pot reține în sarcina petentului ca și contravenții. Dacă textul de lege - art. 10 alin. 1 și 2 din OG 2/2001 impune ca amenzile să fie defalcate pentru fiecare faptă contravențională, dispoziția se impune a fi respectată.

Astfel, instanța de apel analizând procesul verbal atacat nu are posibilitatea să verifice modul de aplicare a amenzilor, dacă sunt just aplicate, cât timp în act nu se menționează limitele corecte pentru fiecare contravenție reținută în sarcina petentului.

A invocat aceste aspecte și în fața instanței de fond, însă din motivarea sentinței (a se observa pag. 5 primul aliniat ) instanța reține incorect că faptele au fost sancționate cu amendă de 500 lei, fără a se răspunde criticilor petentului și fără a se observa că agentul constatator a modificat limitele din textele legale.

Prin prisma argumentelor invocate apreciază că agentul de poliție a încălcat și prev. art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 întrucât a aplicat sancțiuni în alte limite decât cele prevăzute în actul normativ - Legea 61/1991, astfel încât sancțiunea ce operează este nulitatea procesului verbal.

1.3. Un motiv de nelegalitate a procesului verbal atacat îl constituie și încălcarea de agentul constatator a prevederilor art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 unde se impune obligația agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului în momentul încheierii procesului verbal, a dreptului său de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și sancționare.

În speță, petentul a formulat în data de 29.03.2013 în fața agentului constatator obiecțiuni. față de modul în care agentul a înțeles să stabilească situația reală și față de modul în care a înțeles să încadreze faptele ca și contravenții, însă aceste obiecțiuni nu au fost luate în considerare și s-a trecut nereal în procesul verbal doar mențiunea refuză să semneze, fără a se indica și motivul refuzului.

Petentul nu a lăsat nici un moment oile nesupravegheate în data de 29.03.2013. dimpotrivă acestea erau supravegheate de o persoană - de G. D.. Petentul a susținut că are tot dreptul să lase oile în locul Albele Față întrucât are încheiat contract de arendare cu numitul F. C. pentru acel teren, nu a refuzat să se prezinte în fața organului de poliție la sediu. Întrucât nu i s-a solicitat acest lucru și nici nu s-a pus în discuție la acel moment că este pasibil de a fi sancționat cu amendă.

Că pentru săvârșirea presupuselor contravenții prevăzute de art. 3 pct. 17 si pct. 31 din Legea 61/1991 organul de constatare a contravenției a aplicat petentului dublul maximului amenzii, respectiv suma de 1.000 lei. Conform textului de lege - art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 61/1991 amenzile pentru faptele ce i se impută petentului se situează între minimul de 100 lei si maximul de 500 lei.

Procedând în atare manieră, și sancționând petentul pentru fapte pe care acesta nu le-a comis și, mai grav, aplicând amenzi în alte limite decât cele susmenționate (între 200- 1.000 lei în loc de 100-500 lei), consideră că agentul de poliție a întocmit un proces verbal nelegal, cu nerespectarea textelor de lege anterior menționate și, ținând cont de considerentele expuse, în cauză au fost nesocotite și încălcate de către agentul constatator prevederile art. 10 alin 1-2, art. 16 alin. 1 și 7, art. 17 și art. 21 alin. 3, din OG nr. 2/2001 raportat la art. 10 din Legea nr. 61/1991, așa încât sancțiunea ce operează în acest caz este constatarea nulității absolute a procesului verbal încheiat de agentul constatator în data de 14.03.2013 .

2. Prin al doilea motiv de apel înțelege să critice hotărârea instanței de fond deoarece nu a soluționat corect cauza sub aspectul analizării temeiniciei procesului verbal întocmit de agentul constatator.

Instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor propuși de petent în susținerea plângerii, cu motivarea că relatările lor sunt părtinitoare și contradictorii ca ulterior, în motivare să revină și să susțină instanța constată că probele propuse de petenta cele pe care le-a apreciat părtinitoare și contradictorii) nu susțin varianta proprie a modului de desfășurare a faptelor - a se observa motivarea de la pag. 6 din sentință.

În atare situație nu poate decât să invoce faptul că hotărârea atacată conține o motivare contradictorie, întrucât este nelegal ca instanța să înlăture probele testimoniale ale petentului, iar apoi dacă le-a înlăturat să revină asupra propriei rețineri și să constate că probele petentului nu îi susțin varianta

Este inadmisibil cum a procedat instanța de fond, se poate afirma că hotărârea este lovită de nulitate, contradicțiile din motivarea sentinței instanței fiind evidente.

Instanța de fond nu avea cum să cerceteze fondul cauzei cât timp a înlăturat probele petentului, iar cu privire la înscrisurile depuse de acesta la dosar nu face nici o analiză .

Dacă instanța de apel va trece peste aspectele invocate, solicită reanalizeze probele administrate și rejudecând cauza, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 să admită plângerea formulată de petent și să constate că procesul verbal este netemeinic, urmând a fi anulat și a dispune exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 1.000 lei ce i-a fost nelegal aplicată.

Procesul verbal întocmit în data de 29.03.2013 nu conține aspecte reale, iar cu probele testimoniale și cu înscrisurile depuse a probat lipsa de temeinicie a actului sancționator.

Prin administrarea probei testimoniale cu martorii G. D., F. C. a înlăturat prezumția relativă de adevăr de care se bucură procesul verbal până la momentul în care petentul dovedește contrariul.

Astfel, din depozițiile martorilor G. D. și F. C. se pot reține următoarele aspecte:

- petentul avea și are și în prezent tot dreptul să pășuneze animalele în zona Albele Față întrucât deține în proprietate terenuri în acesta zonă, și mai mult are încheiat și contract de arendare cu numitul F. C., act înregistrat si la Consiliul local Gârbova tot pentru terenuri din zona Albele Față sub nr. 36/2010.

- animalele petentului se aflau în data de 29.03.2013 pe terenul petentului dar și pe cel arendat, nu au produs nici o pagubă lui F. C., care de altfel și-a dat acordul pentru ca petentul să intre cu animalele pe terenul său arendându-i terenul încă din anul 2010, așa încât cele inserate în procesul verbal nu corespund adevărului.

- contractul de arendare este prefect valabil fiind încheiat pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul 2010, fapt recunoscut de F. C.. Acesta nu a făcut nici o sesizare la Poliție împotriva petentului pentru aspectele reținute în procesul verbal.

Nu există nici un argument logic pentru care instanța de fond a înlăturat probele testimoniale. Nu s-au luat în considerare nici înscrisurile depuse de petent, în probațiune, cu care a dorit să dovedească că are în proprietate, dar și în arendă teren în zona Albele Față, descrisă în actul sancționator.

3. În subsidiar, în situația în care instanța de apel nu va reține apărarea petentului invocată, în sensul că nu a comis contravenția ce i se reține în sarcina sa, solicită să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii de 1.000 lei aplicată petentului cu sancțiunea avertismentului, în baza art. 7 alin. 1-3 din OG nr. 2/2001.

Conform art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și de mijloacele de producere, de scopul urmărit, de paguba produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

În principal susține nevinovăția petentului, pentru argumentele expuse în motivarea plângerii, iar dacă se va reține existența contravenției solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul raportat la descrierea total superficială a presupusei fapte și la modul în care a fost întocmit procesul verbal.

Pentru considerentele expuse solicită admiterea apelului admiterea declarat de petent în termen legal (sentința a fost comunicată acestuia în data de 25.10.2013), desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să fie schimbată în întregime sentința cu consecința plângerii așa cum a fost formulată, conform solicitărilor expuse în petit.

În drept: a invocat prev. art. 466, art. 468 alin. 1, art. 470, art. 471 alin. 1-2, art. 479, art. 480 alin. 2, art. 451 alin. 1 NCPC, art. 10 alin. 1 -2, art. 16 alin. 1 și 7, art. 17, art. 19, art. 21 alin. 1-3, art. 6 alin. 1, art. 7 alin. 1-3, art. 34 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 10 din Legea 61/1991.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Deliberând asupra apelului de față, prin prisma motivelor invocate de petent, tribunalul reține că este fondat în parte, pentru următoarele considerente:

Ca prim motiv de apel, petentul susține că procesul verbal este nelegal.

Arată în acest sens că este întocmit de agentul constatator cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. 1-2, art. 16 alin. 1 și alin. 7, art. 17, 19 alin. 1- 3 art. 21 alin. 1 și 3 din OG nr. 2/2001.

În primul rând, că agentul constatator nu a avut în vedere prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 deoarece nu indică la rubrica descrierea faptei în ce constă presupusa contravenție, ce acte sau fapte de natură contravențională ar fi săvârșit petentul, nu se descrie și nici nu se explică de agentul constatator cum a ajuns la concluzia că oile petentului au rămas nesupravegheate pe terenul numitului F. C.. Agentul constatator prezintă la capitolul descrierea faptei contravenționale o stare de fapt nereală, la modul general, în sensul că petentul a lăsat fără supraveghere o turmă de oi, care a intrat pe proprietatea lui F. C. și, în opinia agentului de poliție aceasta ar fi o prima faptă contravențională prev. de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991. Descrierea contravențiilor, pe care petentul le contestă, sunt făcute de agentul constatator cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 care stabilesc în mod obligatoriu că în descrierea faptei contravenționale trebuie arătate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Or, în cazul petentului nu este îndeplinită această cerință imperativ prevăzută de textul de lege, deoarece agentul constatator nu a descris fapta în procesul verbal ci a desemnat-o doar în termeni generici . așa încât nu se poate aprecia de către instanță în ce măsură comportamentul petentului ar îmbrăca un caracter contravențional.

Această susținere a apelantului este greșită.

Agentul constatator a încadrat faptele ca și contravenții prevăzute de art. 3 pct. 17 și art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, fiind sancționate conform art. 4 alin. 1 lit. a și 4 alin. 1 lit. a din același act normativ cu amendă contravențională de 500 lei și 500 lei.

Criticile de nulitate a procesul verbal pentru pretinsa încălcare a art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 sunt nefondate, faptele petentului fiind descrise succint, dar suficient pentru o corectă reținere a faptelor și a circumstanțelor săvârșirii acestora.

În al doilea rând, apelantul arată că agentul constatator a încălcat prevederile art. 10 alin 1-2 din OG nr.2/2001 care prevăd că dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție dar și de încălcarea art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 unde se menționează că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ. Că în speță, petentului i se rețin în sarcină două contravenții, prima prev. de art. 3 pct. 17 din Legea 61/1991 și a doua - cea prevăzută de art. 3 pct. 31 din Legea 61/1991 . Sancțiunile pentru cele două contravenții trebuiau să fie aplicate defalcat în sensul că valoarea amenzii se impunea a fi stabilită pentru fiecare contravenție . tocmai pentru ca instanța de judecată să poată verifica dacă aplicarea sancțiunii s-a făcut corect sau nu. Agentul de poliție nu a aplicat corespunzător sancțiunea, încălcând dispoziția din art. 10 alin. 1 din OG 2/2001 - dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție. Susține că procesul verbal este nelegal întocmit deoarece agentul constatator aplică în mod greșit sancțiunea amenzii de 1.000 lei, prin încadrarea greșită în alte limite decât cele prevăzute art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 61/1991, mai exact se stabilește amenda între limita de 200 lei și 1.000 lei, în loc de 100 lei - 500 lei (cum ar fi fost corect) .

Și această susținerea a petentului este nefondată.

Critica de nelegalitate, privind încălcarea dispozițiilor art. 10 din OG nr. 2/2001 nu poate fi reținută.

Pentru încălcarea art. 3 pct. 17 din Legea 61/1991 sancțiunea este amenda de la 100 la 500 lei (art. 4 lit. a din Legea 61/1991).

Iar pentru încălcarea art. 3 pct. 31 din Legea 61/1991 sancțiunea este amenda de la 100 la 500 lei (art. 4 lit. a din Legea 61/1991).

Din conținutul procesului verbal de contravenție rezultă că s-au reținut în sarcina petentului săvârșirea a două contravenții prin același proces verbal, au fost încadrate juridic în art. 3 pct. 17 și art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 și s-a aplicat sancțiunea pentru fiecare contravenție, conform art. 4 alin. 1 lit. a și 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, respectiv amendă de câte 500 lei pentru fiecare faptă, apoi s-au cumulat amenzile aplicate, rezultând 1.000 lei. Conform art. 10 alin. 2 din OG nr. 2/2001: Când contravențiile au fost constatate prin același proces verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă. Astfel, se constată că s-au respectat dispozițiilor art. 10 din OG nr. 2/2001.

Mai susține apoi apelantul că un motiv de nelegalitate a procesului verbal atacat îl constituie și încălcarea de agentul constatator a prevederilor art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 unde se impune obligația agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului în momentul încheierii procesului verbal, a dreptului său de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și sancționare. În speță, petentul a formulat în data de 29.03.2013 în fața agentului constatator obiecțiuni. față de modul în care agentul a înțeles să stabilească situația reală și față de modul în care a înțeles să încadreze faptele ca și contravenții, însă aceste obiecțiuni nu au fost luate în considerare și s-a trecut nereal în procesul verbal doar mențiunea refuză să semneze, fără a se indica și motivul refuzului.

Și această susținere relativă la nelegalitatea procesului verbal este nefondată.

Prin Decizia nr. XXII/19.03.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secții Unite, în examinarea recursului în interesul legii, a statuat că nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 (7) din OG nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului verbal, care trebuie să fie asociată cu o vătămare produsă petentului, împrejurare care trebuie să fie dovedită de acesta.

În cauză, petentul nu a dovedit vătămarea ce i-a fost pricinuită prin întocmirea procesului verbal în acest mod, iar obiecțiunile pe care le-ar fi putut consemna agentul constatator, într-o formulă sumară, impusă de spațiul afectat rubricii Alte mențiuni, au putut fi valorificate prin plângerea formulată împotriva procesului verbal.

Cu privire însă la netemeinicia procesului verbal, susținerile petentului sunt fondate în ce privește sancționarea greșită pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991, în forma legii în vigoare la momentul întocmirii procesul verbal, pentru că în locul Albele Față, petentul ar fi lăsat fără supraveghere o turmă de ovine care a intrat pe proprietatea lui F. C..

Astfel, așa cum reiese din raportul agentului de poliție P. C., fila 29 dosar prima instanță, a fost sesizat de către I. N. că o turmă de oi pășunează pe proprietatea lui, apoi la fața locului, același I. N., ulterior martor asistent semnatar al procesul verbal și martor audiat de instanță, a prezentat un raport de expertiză topografică din care a reținut agentul de poliție că terenul era proprietatea lui F. C. și închiriat lui I. N..

Din depozițiile martorilor G. D. și F. C., audiați în primă instanță, reiese că petentul are încheiat contract de arendare cu numitul F. C., act înregistrat și la Consiliul local Gârbova tot pentru terenuri din zona Albele Față sub nr. 36/2010, că animalele petentului, pășunate de G. D., se aflau în data de 29.03.2013 în parte pe terenul petentului dar și pe cel arendat.

Dar mai ales că oile nu au produs nici o pagubă lui F. C., care de altfel și-a dat acordul pentru ca petentul să intre cu animalele pe terenul său, arendându-i terenul încă din anul 2010, aspect recunoscut de F. C., proprietar al terenului care însă nu a făcut nici o sesizare la poliție împotriva petentului pentru aspectele reținute în procesul verbal.

În aceste condiții, se reține de către tribunal că petentul nu a săvârșit contravenția prevăzută de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991, constând în aceea că în locul Albele Față, ar fi lăsat fără supraveghere o turmă de ovine care a intrat pe proprietatea lui F. C..

Trebuie arătat, în fine, că apelul petentului nu se referă la cea de a doua contravenție, aceea prevăzută de art. 3 pct. 31 din Legea 61/1991, pentru că a refuzat să se prezinte la sediul Poliției din Gârbova la cererea justificată a organelor de poliție.

Sub acest aspect, trebuie menținut procesul verbal în privința sancțiunii amenzii aplicate pentru contravenția prevăzută de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991.

Având în vedere acestea, în baza art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, se va admite apelul declarat de petentul apelant V. D. împotriva sentinței civile nr. 1271/2013 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._ .

Va fi schimbată sentința, în sensul că se va admite în parte plângerea petentului împotriva procesului verbal . nr._ întocmit la 29.03.2013 de IPJ A. – Secția 7 S., și în consecință va fi anulat în parte procesul verbal, în privința contravenției prevăzute de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991.

Se va menține procesul verbal în privința sancțiunii amenzii aplicate pentru contravenția prevăzută de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991.

Așa că nu se vor acorda petentului cheltuieli de judecată în apel, pentru că procesul verbal a fost parțial menținut, astfel se află, măcar parțial, în culpă pentru declanșarea procedurii contravenționale.

Pentru aceste motive.

În numele legii,

DECIDE

Admite apelul declarat de petentul apelant V. D. împotriva sentinței civile nr. 1271/2013 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..

Schimbă sentința, în sensul că admite în parte plângerea petentului împotriva procesului verbal . nr._ întocmit la 29.03.2013 de IPJ A. – Secția 7 S., și în consecință anulează în parte procesul verbal, în privința contravenției prevăzute de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991. Menține procesul verbal în privința sancțiunii amenzii aplicate pentru contravenția prevăzută de art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20.03.2014.

Președinte,

A. C. P. președintele secției

Judecător,

D. C.

Grefier,

M. P.

Redactat/Tehnoredactat DC/2 exemplare/24.03.2014

Judecător de primă instanță: A. M. S.

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 442/2014....		Pretentii. Sentința nr. 415/2014. Tribunalul ALBA →

Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 20-03-2014, Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 20-03-2014, Tribunalul ALBA