Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 442/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 442/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 6893/176/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 442/A/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Judecător B. A. A.
Grefier R. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de intimatul apelant INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. în contradictoriu cu petentul intimat Ș. M. M., împotriva Sentinței civile nr. 134/2014, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.09.2014 când din lipsă de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea astăzi, încheiere ce face parte integranta din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de fata:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 17.10.2013, petentul Ș. M. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ A. anularea procesului verbal . nr._/09.10.2013 și exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate, anularea punctelor de amendă și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile pe motiv de stare de necesitate prev. de art. 11 alin. 1 din OG2/2001 raportat la momentul comiterii faptei.
În motivarea plângerii petentul precizează că la data de 09.10.2013 ora 11 a constatat că soția sa Ș. E. se simte rău datorită sarcinii. În drum spre spital, la . I. petentul a observat starea de leșin a soției sale iar scaunul din dreapta era plin de lichid amniotic, motiv pentru care a accelerat pentru a ajunge mai repede la spital, fiind în imposibilitatea de a mai chema o ambulanță. Pe . oprit de către un echipaj de poliție întrucât a depășit limita legală de viteză, fapt pentru care a fost întocmit procesul verbal contestat.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 11 din OG 2/2001.
În probațiune, petentul a anexat următoarele înscrisuri: adeverință (f.6), fișă UPU (f.7).
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză (f.17), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent și menținerea procesului verbal atacat. Au fost anexate întâmpinării înregistrare radar(f.24), buletin de verificare metrologică (f.23).
Prin Sentința civilă nr. 134/2014, Judecătoria A. I. a admis în parte plângerea formulată de petentul Ș. M. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE A., a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 720 lei aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._/09.10.2013, cu sancțiunea „avertisment” și a înlăturat măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile. A atras atenția petentului asupra respectării pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.10.2013 petentul Ș. M. M. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 720 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002, sancționată de art. 102 al. 3 lit. e, din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că în data de 09.10.2013, ora 00.14, petentul a condus auto marca Audi, cu nr. de înmatriculare_ pe . I., cu viteza de 111 km/h, înregistrată cu aparatul radar montat pe auto MAI_ HDD . 16.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 10, 17 și art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că petentul nu a contestat starea de fapt reținută de agentul constatator, iar viteza cu care a circulat petentul a fost înregistrată pe suport magnetic (f. 24).
Petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție atacat, invocând starea de necesitate, motiv prevăzut de art. 11 alin 1 din OG 2/2001, raportat la momentul comiterii faptei.
Instanța a reținut că pentru a exista starea de necesitate trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: fapta contravențională să fie săvârșita ca urmare a unui pericol neprevăzut, pericolul trebuie sa fie iminent, real și inevitabil, fapta sa fie săvârșită numai în scopul de a salva viata, integritatea corporala sau sănătatea făptuitorului sau a altei persoane, un bun material al sau al altuia ori un interes public, iar prin contravenția comisă să nu se producă în mod conștient urmări mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă făptuitorul nu intervenea.
În speță, instanța a reținut ca situația invocată de petent nu se circumscrie unei stări de necesitate în sensul disp.art.11 alin.1 din OG nr.2/2001 care sa înlăture caracterul contravențional al faptei săvârșite, întrucât nu este îndeplinită condiția ca pericolul să fie inevitabil, adică să nu poată fi înlăturat altfel decât prin comiterea faptei.
În acest sens, petentul ar fi avut posibilitatea să apeleze la serviciul de urgență 112, pentru a o transporta pe soția sa la cel mai apropiat spital, iar circulând cu o viteză așa de mare a periclitat atât siguranța celorlalți participanți la trafic, cât și siguranța sa și a soției.
Prin urmare, instanța a apreciat că nu este incident vreun caz prevăzut de art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001 care să înlăture răspunderea contravențională, fapta fiind reținută în mod temeinic în sarcina petentului.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, respectiv amenda în cuantum de 720 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile, instanța a apreciat următoarele:
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al conduitei adoptate de petent, dispozițiile legale oferind o . criterii relevante din această perspectivă, anume: împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, respectiv starea de sănătate a soției petentului, care a intrat în stare de travaliu, fiind însărcinată în 37 săptămâni( adeverință-f.6, fișă UPU –f.7), de scopul urmărit prin săvârșirea faptei, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului, care recunoaște săvârșirea faptei, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor care îi revin conform OUG nr. 195/2002, motiv pentru care va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 720 lei, cu sancțiunea avertisment.
În ceea ce privește măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, deși OUG nr. 195/2002 prevede, în cazul săvârșirii faptei contravenționale ce se impută petentului, obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unei operațiuni de individualizare în temeiul art. 5 alin. 5 care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare.
De asemenea, și sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc conform art. 34 din OG 2/2001 și conform art. 6 si art 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care Curtea Europeană a considerat ca până și sancțiunea complementară a punctelor de penalizare care poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 din Convenție (cauza Malige c.Frantei 68/_, Hotarârea din 23.09.1989).
În aceste condiții, aplicând aceleași principii, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supusă controlului instanțelor (Malige c. Frantei), iar instanța are dreptul, și în condițiile art. 34 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
Raportat la împrejurările săvârșirii faptei, instanța apreciază că scopul punitiv al încheierii procesului verbal și al sancționării petentului poate fi realizat doar prin aplicarea sancțiunii principale a avertismentului, urmând a înlătura măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.
Împotriva acestei Sentințe a declarat apel petentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței civile în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție, așa cum a fost încheiat.
In sustinerea apelului a invocat urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției mai sus menționat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei, iar ca măsura complementară, i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 lin HG 1391/2006, sancționat de art. 102 alin. 3 lit e din OUG 195/2002 republicată.
Apreciază că Sentința civilă nr. 134/2014 este nelegală în ceea ce privește individualizarea realizată de către instanța de fond a sancțiunilor contravenționale aplicate.
OUG 195/2002 prevede, în cazul săvârșirii faptei contravenționale constatate prin procesul-verbal . nr._/09.10.2013, obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
Art. 95 din OUG 195 prevede faptul ca "(1) încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgenta, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție si se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principala si, dupa caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art.96 alin.(2)", iar in conformitate cu art. art. 96 din OUG 195/2002, "(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin același proces-verbal prin care se aplica si sancțiunea principala a amenzii sau avertismentului.(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat."
OUG 195/2002, în art. 102, alin.3, lit.e, prevede următoarele: „(3) Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face i arte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic ."
Aceasta dispoziție legala impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care sa atragă sancțiunea complementara respectiva.
Prin urmare, atâta timp cat fapta contravenționala exista, sancțiunea principala nu a înlăturata, nu exista niciun temei legal pentru înlăturarea sancțiunii complementare. Consideră că, indiferent ca este sau nu proporționala cu pericolul social al faptei comise, fiind stabili mod obligatoriu de către legiuitor, sancțiunea complementara adusa în discuție nu poate înlăturata de către instanța de judecată.
Scopul aplicării sancțiunilor complementare, în economia OUG nr. 195/2002 republicată; înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. Astfel, a" sancțiuni complementare urmăresc un scop preponderent preventiv și educativ în dauna celui represiv. De asemenea, contravențiile pentru care sunt instituite ope legis sancțiuni complementare sunt 4 cele mai grave, care pun într-un grad deosebit de ridicat siguranța circulației. În ce privește sancțiunea complementară, aceasta se aplică de drept, fară posibilitatea de înlăturare, ca urmare a creării stării de pericol, legiuitorul acordând instanței posibilitatea de a aprecia doar asupra sancțiunii principale.
Pe de altă parte, pericolul social și abstract al faptei este unul crescut, deoarece norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă, nerespectarea regimului legal de viteză, riscul încălcării acestor reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente.
In susținerea apelului formulat, a invocat practica judiciară a Tribunalului A., materializata in hotararile pronuntate in: dosarul civil nr._, dosarul civil nr._, dosar civil nr._ .
Referitor la introducerea în termen a apelului, arata faptul că Sentința civilă nr. 134 pronunțată de către Judecătoria A. I., a fost comunicată și înregistrată în evidențele instituției la data de 21.02.2014, arătând că apelul este formulat în termenul legal de 30 zile.
In drept, invoca art. 466 și urm. din codul de procedură civilă din Codul de Procedură Civilă 2/2001, OUG 195/2002 republicată.
Intimatul petent a depus întâmpinare prin care a solicitat menținerea SENTINȚEI CIVILe NR. 134/2014 ca temeinică și legală și drept consecință respingerea apelului declarat, invederand urmatoarele:
În fapt, așa cum a arătat și instanței de fond la data de 09.10.2013 ora 23 a constatat că soția sa Ș. E. se simte rău datorită sarcinii, a pregătit-o și a plecat înspre Spitalul Județean A..
La intrare în Municipiul A. I. a văzut că era în stare de leșin si că pe scaunul din dreapta era plin de lichid amniotic, astfel ca a accelerat pentru a merge mai repede la spital, întrucât era in imposibilitatea faptică de a mai chema o ambulanța, timpul era prețios și starea soției sale se înrăutățea.
Pe . oprit de un echipaj de poliție, pe motiv că a depășit viteza legală, le-a înmânat actele și i-a rugat să îl lase să meargă la Spital de urgență, aceștia ulterior s-au deplasat după intimat în curtea Spitalului Județean A..
După ce a internat soția în stare travaliu declanșat, a ieșit afară, iar agentul i-a înmânat Procesul- verbal constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 09.10.2013 ora 00.20.
Datorită șocului emoțional ce l-a avut singura mențiune ce a fost în stare să o facă a fost aceea de a le explica situatia, respectiv că soția sa trebuia sa nască și s-a grăbit.
Astfel așa cum se poate observa instanța de fond în mod just și echitabil a pronunțat o sentință în acest dosar, menționând în mod clar și obiectiv argumente ce au condus instanța la pronunțarea unei astfel de hotărâri
In probațiune se prevaleaza de înscrisurile aflate la dosar.
Verificand sentinta apelata prin prisma motivelor de apel invocate, instanta de control judiciar a retinut următoarele:.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ incheiat la data de 09.10.2013, de agentul intimatului apelant, petentul Ș. M. M. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 720 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002, sancționată de art. 102 al. 3 lit. e, din OUG nr. 195/2002, retinandu-se că, în data de 09.10.2013, ora 00.14, a condus auto marca Audi, cu nr. de înmatriculare_ pe . I., cu viteza de 111 km/h, înregistrată cu aparatul radar montat pe auto MAI_ HDD . 16.
Prin sentinta pronunțata, prima instanța, constatând existenta contravenției reținute prin procesul verbal in sarcina petentului, a inlocuit cu avertisment sancțiunea amenzii contravenționale aplicate acestuia.
Petentul intimat nu a apelat sentinta pronuntata de prima instanta, astfel ca, aceasta a intrat in puterea lucrului judecat in ceea ce priveste existenta contraventiei retinute in sarcina sa prin procesul verbal contestat si a vinovatiei sale in comiterea ei.
Aceasta inseamna ca in apel, nu mai pot fi repuse in discutie si analizate aceste doua chestiuni- existenta contraventiei si vinovatia petentului, dupa cum, pentru identitate de ratiune, nu mai pot fi repuse in discutie nici chestiuni ce tin de legalitatea procesului verbal de contraventie.
Potrivit art.477 alin.1 coroborat cu art. 479 alin.1 din Codul de Procedura Civila, apelul trebuie judecat in limine litis, faptul ca potrivit art.476 din acelasi act normativ are efect devolutiv, neinsemnand decat ca, potrivit art. 477, limitele efectului devolutiv, sunt determinate de ceea ce s-a apelat.
Daca petentul ar fi dorit sa obtina anularea procesului verbal de contraventie si nu doar inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale, trebuia sa apeleze si el sentinta primei instante. Or, nu a facut aceasta.
Asa fiind, raportat la cele ce preced, instanta de control judiciar retine ca in speța, trebuie stabilit daca prin sentința apelata, prima instanța a făcut o justa individualizare a sanctiunii principale, prin inlocuirea acesteia cu avertisment si, prin inlaturarea masurii complementare a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.
Potrivit art. 21 alin.3 din Og nr. 2/2001, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
In contextul tuturor celor mai sus expuse, referitor la individualizarea sanctiunii amenzii, instanta de control judiciar retine ca, o justa interpretare si aplicare a criteriilor de individualizare a sanctiunilor prevazute de art. 21 alin.3 din Og nr. 2/2001, permite in speta, inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale aplicate petentului intimat.
Astfel, in speta nu poate fi ignorat faptul ca, depasirea vitezei legale de catre petentul intimat, a fost cauzata de situatia speciala in care se afla sotia lui, ce intrase in travaliu si trebuia transportata de urgenta la Spitalul Judetean A..
Acest aspect l-a adus petentul la cunostinta agentilor intimatei apelante, fiind consemnat si la rubrica Alte mentiuni a procesului verbal de contraven
Mai mult, potrivit sustinerilor petentului intimat, dupa ce a fost oprit in trafic si a inmanat actele agentilor constatatori ai intimatului apelant IPJ A., cu acordul acestora si-a continuat drumul spre Spitalul Judetean A., unde si-a internat sotia, fiind insotit si de echipajul de politie care, daca avea vreun dubiu cu privire la veridicitatea motivelor invocate de petent in justificarea depasirii vitezei legale, au avut astfel posibilitatea sa se convinga de sinceritatea acestuia.
De altfel, intimatul apelant nu a contestat veridicitatea sustinerilor petentului,(dimpotriva aceleiasi aspecte sunt relevate de Raportul agentului constatator din 05.10.2013-fl.18 dosarul primei instante), iar la filele 6-7 ale dosarului primei instante se afla acte medicale, care confirma faptul ca la data de 09.10.2013, ora 00,30 numita S. E., a fost internata de urgenta pentru nastere, la Sectia Obstretica Ginecologie a Spitalului Judetean de Urgenta A., cu diagnosticul G1, P1, sarcina 37 saptamani, membrane rupte, travaliu declansat, cu nr. foaie de observatie_, fiind adusa pentru nastere de sotul acesteia, S. M..
In plus, nu poate fi ignorat faptul ca petentul intimat a circulat depasind viteza maxima admisa in interiorul localitatii la o ora la care traficul nu este aglomerat, fiind aproape inexistent- ora 00,20, neputandu-se sustine ca a pus in concret, in pericol siguranta participantilor la trafic. Cat despre apelarea Serviciului de Urgenta, nu-i poate fi imputata petentului intimat optiunea de a-si duce personal sotia in travaliu, la Spitalul de Urgenta A., pentru a naste, in conditiile in care, domiciliul acestora nu este in A. I., ci in Martinie.
Raportat la toate considerentele de fapt si de drept expuse, instanta de control judiciar retine ca, aplicarea sanctiunii avertismentului este de natura a oferi o justa individualizare a sanctiunii pentru contraventia savarsita de petentul intimat, in contextul in care sanctiunile se aplica gradual, iar intimatul apelant nu a invocat si nu a facut dovada ca petentul nu s-ar afla la prima abatere de acest gen, ceea de denota o data in plus ca, situatia speciala a sotiei l-a determinat sa eludeze dispozitiile legale in materie de circulatie pe drumurile publice.
In ceea ce priveste posibilitatea inlaturarii sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, sanctiune dispusa de asemenea prin procesul verbal contestat, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Potrivit art.5 alin.1 din Og 2/2001, sanctiunile contraventionale sunt principale si complementare.
In alineatele 2 si 3 ale art. 5 sunt indicate sanctiunile principale si cele complementare, iar in alin.4 se precizeaza ca, prin legi speciale, se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.
Potrivit art. 5 alin.5 din Og 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
Rezulta ca, proportionalitatea trebuie sa existe, atat in ceea ce priveste sanctiunea principala cat si in ceea ce priveste sanctiunea complementara.
Ca este asa, rezulta si din textul art. 5 alin.6 din Og 2/2001, in conformitate cu care, sanctiunile complementare, se aplica in functie de natura si de gravitatea faptei.
Or, in conditiile in care, potrivit art. 96 din Oug 195/2002, sanctiunile contraventionale complementare au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin acelasi proces-verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului, sanctiunile contraventionale complementare fiind urmatoarele:
a) aplicarea punctelor de penalizare,
b) suspendarea exercitarii dreptului de a conduce, pe timp limitat (…..),
Instanta de control judiciar retine ca, de vreme ce, s-a stabilit ca raportat la circumstantele spetei, in ceea ce-l priveste pe petent, se impune inlocuirea cu avertisment a sanctiunii amenzii contraventionale, pentru identitate de ratiune, se impunea si inlaturarea sanctiunii complementare a suspendarii pentru o perioada de 90 de zile a exercitarii dreptului petentului intimat de a conduce, nefiind justificata mentinerea unei sanctiuni complementare, pentru o fapta care, atrage sanctiunea avertismentului si nu a amenzii.
O acceptiune contrara, ar echivala cu a lipsi de efect solutia de inlocuire a amenzii contraventionale cu avertisment, intrucat, pentru aceleasi considerente pentru care, pentru aceeasi fapta se apreciaza oportuna inlocuirea sanctiunii principale cu avertisment, se impune si se justifica si inlaturarea sanctiunii complementare aplicate, lipsa de pericol a aceleiasi contraventii si a aceluiasi contravenient, neputand fi retinuta diferit in cazul sanctiunii complementare.
Pentru toate cele ce preced, retinand ca este nefondat, in temeiul art.480 alin.1 din Codul de Procedura Civila, va respinge apelul declarat de apelantul Inspectoratul de Poliție al Județului A. împotriva Sentintei civile nr. 134/2014 a Judecătoriei Alba Iulia.
In cauza nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul Inspectoratul de Poliție al Județului A. împotriva Sentintei civile nr. 134/2014 a Judecătoriei Alba Iulia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.10.2014.
Președinte, G. C. M. | Judecător, B. A. A. | |
Grefier, R. B. |
Red.Tehnored.ABA/20.10.2014/Ex.4.
Jud. fondAdriana G.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1145/2014. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
