Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 23-01-2014, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 372/191/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIA Nr. 19/A/2014
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător L. A. P.
Grefier G. M. P.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 497/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. T. P. pentru apelantă și jr. B. A. M. cu delegație la dosar pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocatul intimatei solicită încuviințare probei cu înscrisuri depuse la dosar, constând în planșe foto.
Mandatara apelantului arată ca nu se opune încuviințării acestora.
Instanța încuviințează în probațiune proba cu planșele foto depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul apelantei solicită admiterea apelului. Susține că instanța de fond, în motivare, a dezvoltat un element nedezbătut în fața ei, acela legat de sănătatea consumatorilor, aspect asupra căruia apelanta nu a avut posibilitatea să se pronunțe. Un alt aspect reținut eronat de către instanța de fond a fost acela legat de pericolul social al faptei. Arată că instanța de fond a citat un text de lege fără a menționa ce elemente a preluat din starea de fapt și de drept dezbătute în fața ei. Deși a citat texte de lege care impune dozarea sancțiunii contravenționale în funcție de particularitatea speței, instanța de fond a omis să verifice starea de fapt din plângere și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Avocatul apelantei arată că prin planșele depuse la dosar încercă să demonstreze că în cauză era vorba despre un magazin cu regim de autoservire iar în data de 18.02.2013, data constatării faptei, numita I. I. a fost prezentă în magazin doar pentru a recepționa pâinea.
Mai susține că instanța de fond nu a reținut împrejurarea pentru care numita I. I. era prezentă în magazin pentru motivul anterior menționat și anume acela că una dintre angajate se afla cu copilul la spital pentru că acesta suferise un accident, iar cealaltă angajată care este și administratorul magazinului și în același timp este și fiica numitei, era tot la spital pentru îngrijirea copilului. Față de aceste împrejurări, numita I. I. a încercat să nu blocheze activitate societății, prin prezența ei în magazin.
Mai arată că în speță, numita I. I., este pensionară și mai merge uneori la magazin pentru a ajuta la aranjarea pe raft a produselor, la curățenie, activități care nu au caracter de continuitate. Mai arată că suma amenzii este dispoporționată raportat la faptele care s-au încercat a fi dovedite iar pentru a se preveni pe viitor o altă situație de acest gen, societatea a numit-o pe I. I. în funcția de administrator. Fără cheltuieli de judecata.
Mandatara intimatului solicită respingerea apelului. Arată că instanța de fond în mod corect a stabilit că numita a declarat că a prestat activitate de mai multe ori, fapt care reiese și într-un final a fost concretizat prin numirea ei în funcția de administrator. Mai susține că legea sancționează primirea la muncă a unei persoane fără forme legale de muncă, fără nici o excepție, nici de rudenie și nici de un alt fel.
Față de actele depuse la dosar, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petenta . în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 19.02.2013 și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivare, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu suma de 10.000 lei întrucât în urma controlului efectuat la data de 18.02.2013, la punctul de lucru al societății, aflat în localitatea Sânmiclăuș, ., județul A., inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. A. au reținut că societatea petentă a săvârșit contravenția prevăzută de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, constând în aceea că numita I. I. presta activitate în cadrul societății fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă.
Petenta a mai arătat că în cadrul acesteia își desfășoară activitatea numiții O. I. și soția O. I., în calitate de administratori, O. I. ocupând și postul de vânzător; a menționat că pe postul de vânzător mai este angajată și numita C. E., precum și faptul că în fiecare dimineață la orele 07:00 magazinul este deschis de către una dintre cele două vânzătoare, însă la data efectuării controlului, acestea erau în imposibilitate de a-și desfășura activitatea din motive medicale, dovedite prin înscrisuri depuse la dosar, astfel că numita I. I., mama vânzătoarei O. I., desfășura activitate la punctul de lucru al societății până la venirea fiicei sale.
De asemenea, petenta a mai arătat că și administratorul O. I. nu a putut deschide magazinul și recepționa marfa, întrucât se afla la serviciu în momentul respectiv, și că din data de 18.02.2013, data efectuării controlului, a fost numită și I. I. în funcția de administrator al societății pentru a putea fi prezentă în magazin în mod legitim, întrucât aceasta nu dorește încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă deoarece este pensionată pentru limită de vârstă.
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment, arătând că fapta nu se impune a fi sancționată excesiv, ci păstrând o proporție justă între valoarea socială lezată, intensitatea vătămării și fapta în concret, motiv pentru care se impune reindividualizarea sancțiunii.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art.192 și 194 Cod procedură civilă și ale OG nr.2/2001.
În susținerea plângerii contravenționale, petenta a solicitat încuviințarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosar, în copie: proces - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.02.2013 (filele 6-7); certificat de înregistrare . (fila 8), certificat constatator emis de O.N.R.C. A. (filele 9-11), decizia de pensionare a numitei I. I. din 30.07.2009 (fila 12), adeverință medicală pentru O. I. din 20.02.2013 (fila 16), bilet de externare/scrisoare medicală C. I. C. din 18.02.2013 (fila 17).
Intimatul ITM A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea în integralitate a procesului-verbal de contravenție atacat, ca fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
În motivare, intimatul a arătat, în esență, că în data de 18.02.2013, inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. A. au efectuat un control la punctul de lucru al . situat în localitatea Sânmiclăuș, județul A., unde au găsit-o pe numita I. I. prestând activitate în cadrul societății din data de 18.02.2013 fără a avea încheiat contract individual de muncă. De asemenea, intimatul a solicitat menținerea procesului verbal de contravenție și a sancțiunii amenzii aplicate considerând că nu se impune înlocuirea acesteia cu avertisment, procesul verbal de contravenție fiind legal și temeinic.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile Legii nr.53/2003 și HG nr.500/2011.
În dovedirea apărărilor sale, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosar, în copie, declarația numitei I. I. (fila 32), procesul verbal de control (filele 28-31) și înștiințare (fila 33).
În cauză, instanța a încuviințat și administrat, la cererea părților, proba cu înscrisuri, iar pentru petentă și proba testimonială cu martorii I. I., Șrom M. și D. M. R..
Prin sentinta civila nr.497/2013, prima instanța a reținut ca pin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de ITM A. la data de 19.02.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003 cu modificările și completările ulterioare și sancționată de art.260 alin.1 lit.e din același act normativ, constând în aceea că, în data de 18.02.2013, ora 11:20, cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al petentei din localitatea Sânmiclăuș, ., județul A., inspectorii de muncă au depistat-o pe numita I. I. prestând activitate în domeniul comercializării produselor în cadrul magazinului „La doi pași”- magazinul petentei, începând cu data de 18.02.2013, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă.
Reprezentantul societății a refuzat să semneze procesul verbal contravențional și a menționat că eventualele obiecțiuni le va formula în instanță (fila 7).
În ceea ce privește temeinicia, deși de lege lata nu este stabilită în mod expres natura juridică a procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, OG nr.2/2001 limitându-se a arăta în art.15 alin.1 că acesta este actul „încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”, opinia majoritară a doctrinei juridice și a practicii unitare este în sensul că acesta este un act administrativ, întrucât reprezintă o manifestare de voință cu caracter unilateral a unui organ administrativ, emis în temeiul puterii publice cu scopul de a produce efecte juridice. Fiind act administrativ, procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale are forța probantă a unui astfel de act, beneficiind de prezumția de legalitate și temeinicie, fapt constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele Salabiaku contra Franței și A. contra României, din care rezultă că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, sub rezerva îndeplinirii a două condiții esențiale: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În speță, au fost audiați martorii I. I. (fila 56), Șrom Mihaly (fila 57) și D. M. R. (fila 58) care au declarat, în esență, că se întâmplă uneori ca numita I. I. să le ajute pe vânzătoarele de la magazin și să vândă ea însăși produse (pâine, țigări), să fie acolo dimineața când se preia pâinea și când se ridică ambalajele.
De asemenea, fiind audiată în calitate de martor, I. I. a arătat că s-a mai întâmplat să vândă în locul fiicei sale O. I., când aceasta avea probleme, însă a precizat că nu este remunerată pentru această activitate.
În baza art.34 din OG nr.2/2001, instanța a verificat legalitatea sancțiunii aplicate, ținând seama de dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de probele administrate în cauză, instanța a apreciat că nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment având în vedere deficiențele constatate de inspectorii ITM.
Astfel, instanța a reținut că, deși nu este remunerată pentru activitatea pe care o prestează întrucât nu dorește pentru că este pensionară, numita I. I. a desfășurat activitatea de vânzător în locul fiicei sale O. I. de mai multe ori. La stabilirea gradului de pericol social, instanța a reținut, pe de o parte, faptul că prestarea unei munci de către lucrător în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, dreptul la asigurările de sănătate, dreptul la concediul de odihnă și chiar și dreptul la remunerația salarială, că numita I. I. presta activitate în cadrul societății fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, iar pe de altă parte faptul că în speță, activitatea desfășurată implica mai ales vânzarea pâinii, deci nu a unor produse ambalate, iar în condițiile în care numita nu avea contract de muncă se poate prezuma că nu avea nici analizele medicale necesare, care să certifice că sănătatea celor care cumpărau pâinea nu era pusă în pericol.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a respins plângerea formulată de petentă ca neîntemeiată, iar procesul verbal de contravenție a fost menținut ca temeinic și legal.
Petenta . a declarat apel împotriva sentinței nr. 497/2013 pronunțata de Judecătoria B. la data de 10.06.2013 ,solicitând anularea sentinței atacate si reținând cauza spre judecare, sa se admită plângerea contravenționala formulata.
In motivare, se arata ca, cu toate ca instanța de fond invoca textul articolului 21 din OG nr.2/2001, unde se amintește de necesitatea ca sancțiunea sa fie proporționala cu gradul de pericol al faptei, in realitate instanța nu tine cont de el, apreciind in final ca nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Chiar mai mult, instanța de fond interpretează in mod greșit gradul de pericol social al faptei imputate societatii, preluând mot-a-mot argumentele intimatei, chiar daca petenta a arătat pe larg faptul ca I. I. nu este expusa riscului de a fi privata de concediu de odihna, de a fi privata de vechimea in munca sau de asigurările sociale.
Așa cum s-a arătat si in plângerea formulata inițial, I. I., in vârsta de 63 de ani, este pensionata pentru limita de vârsta încă din anul 2009, beneficiind de toate serviciile sociale (pensie, asigurări medicale, etc). Ca atare, nu se poate susține ca s-a creat o situație de pericol prin primirea unei persoane la munca fara a-i fi incheiat contract. Chiar mai mult, numita I. I. nici nu dorește sa se angajeze, motivul pentru care aceasta isi petrece timp in cadrul magazinului subscrisei fiind strâns legat de relația de rudenie dintre aceasta si numita O. I. — (mama-fiica) care este administrator si vânzătoare in cadrul magazinului.
In ceea ce privește cea de-a doua temere a instanței de fond, vizând sănătatea clienților care cumpărau pâine, se învederează că magazinul petentei este un magazin cu regim de autoservire. Cu alte cuvinte, numita I. I., chiar daca a fost prezenta in magazin in data de 18.02.2013 pentru a recepționa pâinea, ulterior aceasta nu a mai intervenit in fluxul propriu-zis de cumpărare produse. Nu ea era cea care înmâna produsele (așa incat sa aibă un contact direct cu ele), acestea găsindu-se expuse pe raft la indemna clienților, care se serveau iar apoi plăteau la casa contravaloarea produselor alese. In acest sens, se depun planșe fotografice din interiorul magazinului. De asemenea, așa cum se poate observa din poze, produsele de panificație vin ambalate individual si in acest mod sunt aranjate pe raft. Ca atare, nu s-a pus niciodată problema ca numita I. I. (sau chiar si vânzătoarele) sa atingă efectiv pâinea si prin asta sa creeze o stare de pericol pentru potențialii cumpărători.
In drept: art. 466 si urm C.pr.civ
In probațiune: planșe fotografice . -La Doi Pași
Intimatul I. T. de Muncă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către ., menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.497/2013, pronunțată de Judecătoria B., respingând astfel plângerea formulată împotriva procesului - verbal de constatare .
Din declarațiile martorilor audiați de către instanța de fond rezultă că susnumita a prestat activitate pentru ., chiar și numita I. I. a recunoscut că „a mai prestat uneori activitate" pentru petentă. Rezultă astfel, că nu doar la momentul controlului s-a întâmplat acest lucru, ci și cu alte ocazii s-a apelat la „ ajutorul" acestei persoane.
Corect instanța de fond a avut în vedere pericolul social ridicat al contravenției și nu a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment. A avut în vedere faptul că, prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană tară întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
In drept: Legea 53/2003, HG nr.500/2011, NCPC.
Procedând la analizarea apelului formulat, Tribunalul reține următoarele:
În data de 18.02.2013 inspectorii intimatului au efectuat un control în Sanmiclaus, la punctul de lucru al ., unde au constatat prestarea activității de vânzătoare de către numita I. I., fără a avea întocmit în formă scrisă contractul individual de muncă, conform prevederilor art. 16, alin. 1 din Legea nr.53/2003 .
Din declarația pe proprie răspundere dată de persoana in cauză in fata organelor de control si din depoziția dată in fața primei instanțe, rezultă că persoana depistată prestând activitate de vânzătoare este mama si respectiv, soacra administratorilor sociali ai petentei. La data respectivă, numita I. I. o înlocuia pe fiica sa, care era si vânzătoare in cadrul societatii, datorită faptului că aceasta a trebuit să rezolve anumite probleme medicale ale copilului său.
Ceilalți martori audiați au menționat că, uneori, numita I. I. le ajută pe vânzătoare, in sensul că pune marfa pe rafturi, face curățenie in interiorul magazinului sau mai vinde unele produse, când vânzătoarele lipsesc.
Ca atare, se constată că numita I. I. presta activitate doar cu caracter ocazional, insa raportat la normele legale încălcate de către societatea petentă, pentru stabilirea existenței contravenției, nu este necesar ca persoanele fără contract de muncă să fie depistate în mod repetat, identificarea lor și cu o singură ocazie fiind suficientă, față de caracterul imperativ al dispozițiilor în domeniu, fiind irelevant dacă activitatea de muncă urmează a fi prestată sporadic sau permanent, ori dacă persoana ce prestează munca este în anumite legături de familie/prietenie cu reprezentantul legal al persoanei juridice angajatoare.
Așadar, legalitatea sancționării petentei este mai presus de orice dubiu, deoarece „înlocuirea” temporară sau „ajutorul” acordat vânzătoarelor fac parte din atribuțiile specifice activității de vânzătoare, care nu poate fi desfășurată in afara cadrului legal.
Este responsabilitatea angajatorului să se asigure că in spatiile pe care le administrează desfășoară activități specifice raporturilor de muncă doar persoane care au încheiate contacte individuale de muncă cu respectarea rigorilor legii. Așa fiind, câtă vreme legiuitorul a impus obligativitatea încheierii contractului individual de muncă in forma scrisă, anterior desfășurării in fapt a oricăror activități specifice raporturilor de muncă, reprezentantul petentei nu avea nici un temei legal să permită efectuarea de către terțe persoane ( chiar si mama ) a unor operațiuni, fie și numai sporadice, care intră în sfera obiectului de activitate al societății, fără a exista in prealabil încheiat un contract individual de muncă.
In ce privește individualizarea sancțiunii, agentul constatator trebuie să aibă în vedere disp. art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din O.G.2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând a se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Referitor la gradul de pericol social al faptei comise de petenta apelanta, Tribunalul constată că munca la negru se sancționează, cu amendă de la_ –_ lei pentru fiecare persoană depistată, astfel încât legiuitorul o privește ca pe o faptă cu un grad deosebit de ridicat de pericol social. Este și firesc acest lucru având în vedere că prin neîncheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă sunt încălcate pe de-o parte drepturile angajatului, care nu poate beneficia de vechimea în muncă, concediu de odihnă, etc., iar pe de altă parte angajatorul se sustrage de la plata obligațiilor către bugetul asigurărilor de stat și asigurărilor de sănătate. Însă, in speța de față, aceste consecințe ale faptei contravenționale nu subzistă, dat fiind faptul că părțile implicate nu au privit „ajutorul” dat de mama administratoarei societatii ca pe o relație angajat-angajator, iar pe de altă parte, persoana depistată de organele de control era pensionară pentru limită de vârstă si beneficia de toate drepturile de asigurare sociala si de sănătate. Mai mult, nu dorea încheierea unui contract individual de muncă cu petenta si nici primirea vreunei remunerații.
Nu poate fi reținut argumentul prezentat de prima instanță in sensul că lipsa analizelor medicale pentru numita I. I. ar crea o stare de pericol pentru clienți dat fiind faptul că aceasta mai vindea si pâine. Or, din planșele foto depuse alăturat cererii de apel se poate observa că este vorba despre un magazin cu regim de autoservire, iar produsele de panificație sunt livrate ambalate individual, astfel că activitatea vânzătoarelor nu presupune contractul direct cu produsul.
Ca atare, starea de fapt anterior prezentată relevă faptul că aplicarea unei sancțiuni mai blânde decât amenda minimă legală este în măsură să realizeze o prevenție eficientă cu privire la săvârșirea altor fapte contravenționale, precum și o sancționare corectă în funcție de circumstanțele concrete existente la încheierea procesului –verbal.
Pentru aceste motive, in baza disp. art.480 alin.2 NCPC, Tribunalul va admite apelul declarat de petenta . împotriva sentinței civile nr. 497/2013, pronunțată de Judecătoria B., va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va admite în parte plângerea petentei împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/19.02.2013 si va înlocui cu avertisment, sancțiunea amenzii contravenționale aplicate de intimatul ITM A. .
Totodată, se pune in vedere petentei să respecte pe viitor prevederile legale in ce privește derularea raporturilor de muncă.
Va fi menținut in rest procesul verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de petenta . împotriva sentinței civile nr. 497/2013 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._ și, în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că admite plângerea formulată de petenta . sediul în B., .. 32, ., . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/19.02.2013 încheiat de intimatul ITM A..
Înlocuiește cu avertismentul sancțiunea amenzii în sumă de 10.000 lei, aplicată petentei prin procesul verbal menționat mai sus.
Menține în rest procesul verbal.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.01.2014
Președinte, C. C. | Judecător, L. A. P. | |
Grefier, G. M. P. |
Red/Tehnored. CC/4 ex./21.02.2014
Jud. prima instanță C.F.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1510/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 406/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
